Prin cererea formulată la data de 22.12.2014 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr……./259/2014, contestatorul M.E. a chemat în judecată intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.– Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, solicitând anularea și încetarea executării silite pornite în dosarul de executare nr……/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P.A., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că la data de 22.03.2011 a fost amendat de agentul constatator din cadrul Companiei Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A pentru contravenţia prevăzută de art.8 alin.(l) din OG nr. 15/2002.
Contestatorul a menționat că în cadrul dosarului de executare nr……/2014 a fost emisă somație fiind înștiințat să achite suma de 28 de euro reprezentând creanţa datorată şi suma de 481,92lei reprezentând cheltuieli de executare.
A arătat contestatorul că organul de executare a stabilit, fără temei, cheltuielile de executare, care ar fi trebuit să prevadă doar onorariul executorului judecătoresc, acesta din urmă stabilit astfel încât să nu depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, potrivit art.39(l) lit.l din Legea nr. 188/2000 republicata, astfel că la o creanţă de 28 de euro, valoarea onorariului executorului putea fi de 3 euro, deci 12,90 lei.
Contestatorul a mai menționat că restul cheltuielilor de executare prevăzute în procesul-verbal, sunt stabilite contrar legii, având în vedere că prin Decizia nr. 58 din 18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurentei s-a dispus, printre altele, eliminarea listei cu cheltuieli de executare silită.
Contestatorul a solicitat aplicarea legii mai favorabile, având în vedere că prin Legea nr.144 din 2012 a fost abrogat alin.3 al art.8 din O.G. nr.15/2002, care prevede că, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehicului folosit fără a deține rovignetă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4.
În probațiune, contestatorul a depus, în copii certificate, înștiințare emisă de BEJ P.A. către contestator, somație din 12.11.2014, încheierea din 12.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheiere a Judecătoriei Mizil prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, titlu executoriu-proces verbal de constatare a contravenției, confirmări de primire, act de identitate al contestatorului.
În drept, contestatorul a invocat O.G. nr.15/2002, Legea nr.188/2000, Decizia nr.58/2012 a Consiliului Concurenței, Constituția României.
La data de 23.01.2015, intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.– Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti a depus întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei la executare ca nelegală şi netemeinică și menţinerea tuturor actelor şi formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P.A. în baza titlului executoriu proces verbal de contravenție şi continuarea executării silite.
În motivare, intimata a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 8, alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, în forma în vigoare până la apariţia Legii nr. 144/2012, fapta săvârşita de către contestator la data de 14.05.2011, de a circula fără rovignetă valabilă, a constituit contravenţie continuă şi s-a sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 250 lei şi tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Intimata a arătat că, prin încheierea din 09.10.2014 pronunţată de către Judecătoria Mizil în dosarul nr. 1520/259/2014, instanţa a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC seria R11 nr……… /07.11.2011.
În ceea ce priveşte valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitor, intimata precizează că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M..T. nr. 2561/2012.
Intimata a depus, în probațiune, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R 11 nr……./07.11.2011 şi dovada comunicării procesului – verbal contestat.
La data de 14.01.2015, Biroul Executorului Judecătoresc P.A. a comunicat actele care constituie dosarul de executare nr……./2014.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisurile depuse.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisurile existente la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria R11 nr…….. încheiat la data de 07.11.2011, s-a reținut că la data de 14.05.2011, contestatorul M.E. a circulat cu autoturismul fără a deține rovignetă valabilă, faptă care, potrivit art.8 alin.1 din OG. nr.15/2002, constituie contravenție. Contestatorul a fost obligat să achite amenda contravențională în cuantum de 250 lei și tariful de despăgubire de 28 Euro, conform art.8 alin.1 și 3 din O.G. nr.15/2002.
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contestatorului la data de 25.11.2011, mama sa semnând confirmarea de primire.
Prin încheierea din 09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Mizil, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției seria R11 nr………/07.11.2011, iar creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.– Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti a fost autorizată să treacă la executarea obligațiilor înscrise în titlul executoriu.
Prin încheierea din 12.11.2014, Biroul Executorului Judecătoresc P.A., în cadrul dosarului de executare nr……../2014, a stabilit cheltuieli de executare silită în sumă de 481, 92 lei, astfel: 49,00 lei, cheltuieli de transport cu poșta; 20,00 lei- taxa de timbru executare; 74,40 lei- redactare adrese; 37,20 lei- arhivare dosar; 12,40 lei- emitere somaţie; 12,40 lei- formare dosar; 62,00 lei încheiere executare silită; 1,24 lei-înregistrare dosar, 124,00 lei proces-verbal de constatare; 12,40 lei taxa soft operare; 62,00 lei taxa solicitare informații patrimoniale debitor; 14,88 lei onorariu executor judecătoresc ( TVA inclus), în baza art.39 din Legea nr.188/2000 și Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006.
Prin adresa din 12.11.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc P. A., debitorul M.E. a fost somat să achite suma de 28 Euro reprezentând contravaloarea tarif de despăgubire și 481,92 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Prin contestația la executare formulată, contestatorul a invocat că prin Legea nr.144 din 2012 a fost abrogat alin.3 al art.8 din O.G. nr.15/2002, care prevede că, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehicului folosit fără a deține rovignetă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4. A apreciat că în mod nelegal a fost obligat la plata tarifului de desfăgubire.
Potrivit art. 712 alin.2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin textul de lege prevăzut la art.712 alin.2 C.pr.civ. legiuitorul a urmărit împiedicarea contestatorului de a analiza fondul dreptului recunoscut prin titlul executoriu, dacă partea a avut la dispoziție o cale procesuală specifică, anume pusă la dispoziție de lege pentru a critica fondul titlului executoriu pus în executare, pe care fie a utilizat-o fără succes, fie a fost decăzută din dreptul procesual de a ataca, ca urmare a neexercitării în termen a căii procesuale specifice respective.
În consecință, având în vedere că partea, în speță contestatorul, a avut la dispoziție o cale procesuală specifică, respectiv plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, prevăzută de art.31 din O.G. nr.2/2001 de a ataca legalitatea ori temeinicia titlului executoriu-proces-verbal de constatare a contravenției, contestatorul nu poate pe calea contestației la executare să formuleze apărări de fond în ceea ce privește tariful de despăgubire.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc depășește limita stabilită de art.39 alin.1 lit.a din Legea nr.188/2000, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Potrivit art.39 alin.1 lit.a din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt : a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Instanța reține că prin încheierea din 12.11.2014, Biroul Executorului Judecătoresc P.A., în cadrul dosarului de executare nr……/2014, a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 14,88 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma incluzând și T.V.A.
Potrivit art.669 alin.2,3,4 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite, sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuieli de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Cheltuielile ocazionate de executarea silită includ atât onorariul executorului judecătoresc, procentul de maxim 10% pentru sume urmărite mai mici de 50.000 lei inclusiv, conform ordinului ministrului justiției nr.2550/C/2006, dar și T.V.A., pe care executorul judecătoresc este obligat să o verse în mod separat.
Prin urmare, întrucât T.V.A. reprezintă o cheltuială de executare separată de onorariul executorului judecătoresc, ce este pusă de lege tot în sarcina debitorului urmărit, debitorul va fi obligat să plătească cumulat onorariul executorului și T.V.A., având în vedere art.125 și art.137 alin.1 lit.a Codul fiscal.
În ceea ce privește stabilirea altor cheltuieli de executare, în afara onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că la stabilirea acestor sume de bani cu titlu de cheltuieli de executare, există mențiune referitoare la destinația acestora, iar aceste cheltuieli sunt necesare pentru efectuarea executării și nu se impune reducerea acestor cheltuieli în condiţiile în care contestatorul nu şi-a executat de bună-voie obligaţia de plată, motiv pentru care datorează şi cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc.
Contestatorul a solicitat eliminarea celorlalte cheltuieli de executare, în afara onorariului executorului judecătoresc invocând Decizia nr.58 din 18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurenței.
Potrivit acestei decizii, Plenul Consiliului Concurenței a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 101 alin. (1) lit. a) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, începând din februarie 2007 – prezent, de către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti prin identificarea şi stabilirea unor cheltuieli de executare silită care exced cadrului legal stabilit de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată și a dispus eliminarea listei cu cheltuieli de executare silită cuprinsă în Anexa nr. 1 din Statut, care exced cadrului legal instituit de Codul de procedură civilă, respectiv de Legea nr.188/2000, privind executorii judecătoreşti, republicată (art.39 alin.(5).
Or, prin Legea nr.76/2012 au fost abrogate alin.4 și 5 ale art.39 din Legea nr.188/2000.
Mai mult, faptele de încălcare constatate de Consiliul Concurenței s-au săvârșit în perioada 2007-2012, iar, în speță încheierea este emisă de executorul judecătoresc la data de 12.11.2014.
De asemenea, contestatorul a menționat că încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare nu constituie titlu executoriu, iar încuviințarea s-a dispus doar pentru procesul verbal de contravenție.
Conform art. 669 alin.6 C.pr.civ., pentru sumele stabilite, reprezentând cheltuieli de executare, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
Potrivit art. 665 alin.4 C.pr.civ., încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
Față de aceste dispoziții, încuviințarea executării silite vizează toate actele de executare din cadrul procedurii, fără a exista obligația creditorului de a solicita încuviințarea pentru fiecare act de executare în parte.
Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul M.E., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, ca neîntemeiată.
