Prin procura autentificată sub nr. 1383/06.07.2006 de BNP J V (fila 55) numita M în calitate de reprezentant al pârâtei PFA M a împuternicit-o pe reclamanta I ca în numele PFA-ului să semneze contractul de dezmembrare în trei loturi a imobilului reprezentat de teren intravilan situat în Mun. Mangalia, Șos. …, aferent apartamentului nr. 2 în suprafață totală de 30,348 mp, teren pe care se află un spațiu comercial notat cu C1, edificat în baza autorizației de construire nr. ….. și proces verbal de recepție nr. ….. Prin aceeași procură reclamanta a mai fost împuternicită să procedeze la semnarea contractului de vânzare-cumpărare a două loturi – teren în suprafață totală de 22 mp și spațiile comerciale aferente C1.1 și C1.2 în suprafață construită de 15 mp, respectiv 14,5 mp.
Conform actului de dezmembrare autentificat sub nr. … de BNP J V (filele 8-9), s-a procedat la dezmembrarea imobilului reprezentat de teren intravilan situat în Mun. Mangalia, Șos. …, bl. ………., aferent apartamentului nr. 2 în suprafață totală de 30,35 mp și a construcției cu destinația spațiu comercial C1, cu suprafața de 37,5 mp, în trei loturi, printre acestea regăsindu-se și imobilul compus din teren în suprafață de 11,5 mp pe care se află o construcție/spațiu comercial C1.2 în suprafață de 14,5 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …. de BNP J V (filele 6-7) pârâta PFA M., prin mandatar reclamanta I, a transmis dreptul de proprietate asupra spațiului comercial C1.2 în suprafață de 14,5 mp aferent apartamentului nr. 2 situat în Mangalia, Șos. …, bl. ………. către pârâta I.
Având în vedere data la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, instanța constată că legea aplicabilă este vechiul Cod Civil.
Deși potrivit vechii reglementări nulitatea absolută nu era expres reglementată de lege, totuși doctrina și practica judiciară au stabilit regimul juridic al acesteia.
Astfel, s-a stabilit că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes și chiar de instanţă din oficiu. Această regulă îşi găseşte justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, aşa încât trebuie să se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe să invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil.
Având în vedere condiţia interesului, prin care se înţelege folosul practic urmărit de cel care recurge la acţiunea civilă, rezultă că nulitatea absolută nu poate să fie invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes pro¬priu, care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv.
Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea inte¬res nu exclude existenţa şi a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.
Conform art. 32 C.pr.civ.: (1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor. Potrivit art. 33 C.pr.civ.: Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
După cum se poate observa, interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.
În speța de față, se poate observa că reclamanta a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, nu în calitate de parte, ci în calitate de mandatară al pârâtei PFA M.
Analizând consecințele juridice potențiale ale constatării nulității absolute a contractului în cauză, rezultă cu evidență că, în cazul constatării nulităţii, s-ar ajunge la desființarea cu caracter retroactiv a respectivului contract și la repunerea părților sale (pârâtele PFA M și I) în situația anterioară încheierii sale, respectiv bunul ar ieși din patrimoniul pârâtei I și ar reintra în patrimoniul proprietarei anterioare, pârâta PFA M.
Rezultă deci că, așa cum încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat nu a influenţat în vreun fel patrimoniul reclamantei, în același sens nici desființarea acestuia prin constatarea nulității absolute nu ar avea vreo influență asupra patrimoniului reclamantei și nu ar justifica astfel vreun folos practic pentru sine prin admiterea prezentei acţiuni.
Susținerea reclamantei că reprezentantul pârâtei PFA M, mama sa și a pârâtei I, le-a comunicat fiicelor sale că dorește să le ofere, sub forma unor contracte de vânzare-cumpărare, câte un spațiu pentru fiecare fiică iar ulterior mama lor a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu pârâta I și nu a mai perfectat contracte de vânzare cumpărare și cu celelalte două surori pentru celelalte două spații comerciale, nu poate justifica un eventual interes în promovarea prezentei acțiuni.
Astfel, proprietarul unui bun este liber să dispună de bunurile sale în timpul vieții așa cum dorește, în speță mama reclamantei putând să încheie chiar și donații deghizate în favoarea pârâtei I, acest lucru neproducând reclamantei vreun prejudiciu material pentru simplul fapt că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare atacat nu a fost niciodată în patrimoniul reclamantei.
Argumentul reclamantei că nu ar fi primit și ea din partea pârâtei PFA M un imobil așa cum a primit sora sa, cealaltă pârâtă, nu poate fi primit ca justificare a interesului procesual câtă vreme bunul s-ar reîntoarce tot în patrimoniul PFA M care la fel ar butea dispune de acesta liber, putând să transfere dreptul de proprietate unei alte persoane decât reclamanta.
Pentru motivele de fapt şi de drept menţionate anterior, constatând că reclamanta nu ar putea obţine pentru sine nici un folos prin admiterea prezentei acţiuni, instanţa va admite excepţia lipsei de interes a reclamantei I invocată de intervenientul accesoriu N și va respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâtele I şi PFA M ca lipsită de interes.
Întrucât a respins cererea de chemare în judecată, instanța va admite cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii N şi D, aceste cereri fiind făcute în sprijinul pârâtei I.
Cu privire la cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, deși a fost respinsă cererea de chemare în judecată, nu este permis ca formularea unor cereri de intervenție accesorie în sprijinul pârâtei I să ducă la îngreunarea situației reclamantei cu privire la costurile procesului pe care l-a pierdut, instanța va respinge cererile intervenienţilor accesorii N şi D de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
