Actiune în anularea procesului verbal de sechestru asigurator asupra bunurilor imobile. Netemeinicie


Prin cererea înregistrata la data de 22.12.2014, contestatorul R.C. S.R.L, în contradictoriu cu intimatii AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA – DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA – DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA, AGENTIA NATIONALA PENTRU ADMINISTRARE FISCALA si DIRECTIA GENRALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA a solicitat anularea procesului verbal de sechestru asigurator asupra bunurilor imobile nr. (…)/02.12.2014 emis de DGRFP Galati – AJFP Constanta, anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. (…)/26.06.2014 emisa de Directia Generala Antifrauda Fiscala – Directia Regionala Antifrauda Fiscala 2 Constanta, cu cheltuieli de judecata constând în onorariu de avocat si taxa de timbru, iar, în subsidiar restituirea taxei de timbru la ramânerea definitiva a hotarârii.

În motivare, contestatorul a aratat ca în perioada 15.06.2014 – 25.06.2014 contestatorul a fost spus unui control, descoperindu-se anumite nereguli în ceea ce priveste deductibilitatea TVA-ului pentru anumite operatiuni, apreciindu-se obligatia de restituire a sumei de 255.893 lei; s-a mai aratat ca, ulterior a fost emisa Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. (…)/26.06.2014 de catre Directia Generala Antifrauda Fiscala – Directia Regionala Antifrauda Fiscala 2 Constanta; s-a mai învederat ca actul administrativ fiscal nu este motivat, necontinând toate elementele de fapt care sa permita efectuarea unui control de legalitate; s-a mai aratat ca, procesul verbal a fost emis în lipsa contestatorului, fiind astfel încalcate dispozitiile art. 9 din Codul de procedura fiscala privind audierea contribuabilului, s-a mai aratat ca sechestrul a fost aplicat asupra unor bunuri prin intermediul carora se obtin venituri importante; referitor la netemeinicia procesului verbal, s-a învederat ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 129 alin. 2 întrucât contribuabilul îsi achita cu regularitate taxele si impozitele, iar lipsa pericolului rezulta si din faptul ca sechestrul s-a aplicat la 6 luni de la decizia de instituire acestuia; cu privire la decizia de instituire a sechestrului, contestatorul a aratat ca aceasta decizie nu a fost comunicata contestatorului.

Cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 411, art. 453, art. 711 si urm. din Codul de procedura civila, art. 43, art. 129, art. 172 si urm. Din OUG nr. 92/2003, Ordinul nr. 2605/2010.

În probatiune, contestatorul a depus în copie adresa nr. (…)/02.12.2014 de notificare privind instituirea sechestrului, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. (…)/02.12.2014, procesul verbal nr. (…)/25.06.2014

Cererea a fost timbrata în mod legal cu taxa judiciara de timbru de 1000 lei (fila 32).

Intimatul D.G.R.F.P.-A.J.F.P. a formulat întâmpinare, potrivit dispozitiilor art. 205 si urm. din Codul de procedura civila, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive acestuia în ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, calitatea procesual pasiva în cauza având numai Agentia Nationala de Administrare Fiscala, iar pe fond a solicitat.

În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, încuviintata partilor.

În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a intimatului Directia Generala a Finantelor Publice Galati – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta raportat la contestatia îndreptata împotriva Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 108347/26.06.2014 emisa de Directia Regionala Antifrauda Fiscala, se constata ca, în cauza figureaza în calitate de intimat si Agentia Nationala de Administrare Fiscala si, având în vedere ca exceptia a fost invocata numai în ceea ce priveste unul dintre cele doua capete de cerere, precum si pentru opozabilitatea hotarârii, exceptia analizata urmeaza a fi respinsa.

Analizând materialul probator al dosarului, instanta retine urmatoarele:

În urma controlului operativ efectuat în perioada 15.06.2014 – 25.06.2014, la S.C. „R.C. SRL catre inspectori din cadrul D.G.A.F. – Directia Generala Antifrauda Fiscala Constanta, a fost întocmit procesul-verbal nr. (…)/25.06.2014 (f. 13-30), prin care s-a constatat un prejudiciu adus bugetului de stat evaluat la 255.893 lei, din care 156,466 lei TVA si 99.427 lei impozit pe profit, ca urmare a unor operatiuni efectuate în perioada 2012 – 2013 de catre societatea contestatoare, prin înregistrarea în evidenta contabila a facturilor emise de furnizorii S.C. „O.C.” S.R.L, S.C. „V.I.” S.R.L., S.C. „T.M.” S.R.L.

În cuprinsul acestui proces-verbal sunt prezentate operatiunile avute în vedere de catre inspectorii fiscali, care au retinut în privinta celor 3 furnizori ca „acestea declara tranzactii comerciale care nu au un continut economic real, nu reflecta practici economice obisnuite, iar prin înregistrarea de astfel de operatiuni s-a disimulat realitatea prin crearea aparentei existentei unor operatiuni care, în fapt, nu au fost efectuate, consecinta fiscala fiind diminuarea obligatiilor fiscale de plata la bugetul general consolidat.” De asemenea s-a mai retinut ca „prin înregistrarea în evidenta contabila a facturilor emise de S.C. „O.C.” S.R.L, S.C. „V.I.” S.R.L., S.C. „T.M.” S.R.L., societati comerciale care au un comportament fiscal inadecvat si în privinta carora exista indicii cu privire la faptul ca acestea au fost special înfiintate pentru a genera circuite comerciale fictive menite a crea aparenta realitatii provenientei ilicite a marfurilor si/sau a prestarilor de servicii, fiind folosite ca emitente de facturi fiscale, S.C. R.C. S.R.L. a cauzat un prejudiciu bugetului general al statului în suma de 255.893 lei”.

La data de 26.06.2014, D.G.A.F. – Directia Generala Antifrauda Fiscala 2 Constanta a emis decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. (…)/ 26.06.2014, pentru suma de 255.893 lei, reprezentând „TVA de plata” si „impozit profit”.

Actul este întemeiat pe dispozitiile art. 129 din O.G. nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata, iar în fapt, se face trimitere la cele retinute prin procesul-verbal nr. (…)/25.06.2014, reluându-se expunerea privind pe cei 3 furnizori.

În baza deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. (…)/ 26.06.2014 a fost emis procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. (…)/02.12.2014, prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului debitorului S.C. R.C. S.R.L., respectiv imobilului constructie C1, imobil situat în Constanta Sud zona libera, incinta 1A, parcela M2 având numar cadastral 3352/22/s-C1.

Pe fondul cauzei, instanta retine incidenta dispozitiilor legale evocate în continuare.

O.G. nr. 92/ 2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata

? Art. 129: Poprirea si sechestrul asiguratoriu – „(1) Masurile asiguratorii prevazute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente. (2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiile legii, ramân valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma în masuri executorii. (4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent. (6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica în mod corespunzator. (…) (11) Împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie în conformitate cu prevederile art. 172.”

?  Art. 172: Contestatia la executare silita – „(1) Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplineasca un act de executare în conditiile legii.”

Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 2605/2010 privind procedura de aplicare a masurilor asiguratorii prevazute de Codul de procedura fiscala

? Art. 2.1 pct. 5.1.1. – „În situatia în care organul de control, în timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile prealabile de documentare pentru control, si în urma analizei dosarului fiscal, situatiilor financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii împreuna cu organul de control.”

? Art. 2.1 pct. 5.6. – „”Referatul justificativ al masurilor asiguratorii” va contine urmatoarele elemente minimale: a) datele de identificare ale contribuabilului; b) temeiul de drept; c) prezentarea starii fiscale de fapt a contribuabilului, constatata în urma documentarii si/sau a unei inspectii fiscale ori ca urmare a cercetarii la fata locului; d) cuantumul obligatiilor bugetare restante/stabilite în urma inspectiei fiscale/controlului vamal ulterior/estimate sau care urmeaza a se stabili prin inspectie fiscala/control vamal ulterior sau pentru care s-a dispus/urmeaza sa se dispuna atragerea raspunderii solidare ori cuantumul obligatiilor bugetare stabilite prin titluri de creanta care nu au ajuns la scadenta; e) activele patrimoniale asupra carora pot fi instituite masurile asiguratorii; f) motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, tinând cont si de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari.”

Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 3347/ 2011 pentru aprobarea unor proceduri de aplicare a art. 781 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, precum si pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare – în vigoare la data efectuarii controlului

? Anexa 1 – „1. În evidenta contribuabililor declarati inactivi potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala sunt înscrisi contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica care nu îsi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege. 2. În sensul ordinului, prin obligatie declarativa se întelege obligatia de depunere a urmatoarelor formulare:

– 100 “Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul de stat”;

– 112 “Declaratie privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate”;

– 101 “Declaratie privind impozitul pe profit”;

– 300 “Decont de taxa pe valoarea adaugata”;

– 301 “Decont special de taxa pe valoarea adaugata”;

– 390 VIES “Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile intracomunitare de bunuri”;

– 394 “Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national”.”

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal

? Art. 21 alin. 4 lit. m) – „Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: (…) m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora în scopul activitatilor desfasurate si pentru care nu sunt încheiate contracte.”

Normele de aplicare a Codului fiscal

? Pct. 48 (în referire la art. 21 alin. 4  lit. m) – „Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii trebuie sa se îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

– serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate în baza unui contract încheiat între parti sau în baza oricarei forme contractuale prevazute de lege; justificarea prestarii efective a serviciilor se efectueaza prin: situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare;

– contribuabilul trebuie sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatilor desfasurate.”

Fata de dispozitiile art. 129 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, se constata ca procesul verbal de sechestru nr. (…)/02.12.2014 emis în baza Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. (…)/26.06.2014 a fost înaintat contestatorului prin adresa aflata la fila 10 si, chiar daca la dosar nu exista dovada concreta a comunicarii deciziei, acest aspect ar putea avea relevanta în ceea ce priveste eventuala tardivitate a contestatiei împotriva acesteia, nefiind de natura a afecta legalitatea sa.

Nu poate fi retinuta nici critica vizând nemotivarea deciziei de instituire a masurii asiguratorii, raportat la momentul adoptarii sale, respectiv cu ocazia desfasurarii controlului fiscal, instanta având în vedere, continutul procesului verbal de control întocmit la data de 04.04.2012, în cuprinsul caruia au fost prezentate în concret elementele care au atras aplicarea dispoz. art. 129 alin. 2 din Codul de procedura fiscala de catre organele de inspectie fiscala.

Cu privire la îndeplinirea conditiilor prevazute de art. 129 alin. 2 din Codul de procedura fiscala potrivit cu care masurile asiguratorii se pot institui „când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea ”, se constata ca în cuprinsul deciziei contestate, au fost precizate aspecte reluate, de altfel din cuprinsul procesului verbal de sechestru, referitoare la existenta unor indicii cu privire la faptul ca S.C. „O.C.” S.R.L, S.C. „V.I.” S.R.L., S.C. „T.M.” S.R.L., „au fost special înfiintate pentru a genera circuite comerciale fictive menite a crea aparenta realitatii provenientei ilicite a marfurilor si/sau a prestarilor de servicii, fiind folosite ca emitente de facturi fiscale” , constatându-se ca S.C. R.C. S.R.L. a cauzat un prejudiciu bugetului general al statului în suma de 255.893 lei.

De asemenea, instanta retine ca, în temeiul art. 9 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003, nu este obligatorie audierea când urmeaza a se lua masuri de executare silita, astfel ca nu poate retine încalcarea dispozitiilor art. 9 din Codul de procedura fiscala privind audierea contribuabilului.

În ceea ce priveste conditiile în care se poate solicita deducerea TVA-ului, aceste aspecte nu au relevanta în ceea ce priveste luarea masurilor asiguratorii, caracterul acestor masuri fiind de prevedere, având ca scop indisponibilizarea bunurilor pâna la obtinerea, de catre creditor, a unui titlu executoriu pe care sa-l puna în executare silita.

Cu privire la practica judiciara depusa (sentinta civila nr. 28861/19.12.2014 pronuntata în cadrul Dosarului civil nr. 24023/212/2014 nedefinitiva la acest moment), instanta apreciaza ca situatiile nu sunt identice.

Fata de toate acestea, instanta va respinge ca neîntemeiata contestatia la executare formulata de catre contestator.

Constata ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre intimat.