Legiuitorul în articolul 260 a limitat durata procedurii de lichidare ( forţată sau voluntară) la un interval de 1 an de la data luării hotărârii de dizolvare, cu posibilitatea prelungirii de către instanţă, doar pentru motive temeinice, cu încă doi ani.
Existenţa datoriei societăţii către creditor nu împiedică radierea societăţii, întrucât legiuitorul a prevăzut radierea la expirarea termenelor indicate în textul art. 260 fără vreo condiţionare de acoperire integrală a pasivului societăţii
Prin sentinţa nr. 388 din data de 19.05.2015, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca neîntemeiata plângerea formulata de reclamanta AJFPO în numele si pentru DGRFPC în contradictoriu cu pârâta SC NL SRL prin lichidator CHC 77I IPURL şi ORC DE PE LÂNGĂ TO.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1 din OUG 116/2009 „prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat aparţine, până la reglementarea activităţii de înregistrare în registrul comerţului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Art. 2 /1 alin.1 din acelaşi act normativ, introdus prin Legea 84/2010, dispune ca,”competenţa de numire a lichidatorului în situaţiile prevăzute la art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate, care dispune/dispun şi cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei”
De asemenea, art. 6 alin. 1 dispune ca „în soluţionarea cererilor potrivit art. 1 şi 2, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluţie, constituirea societăţilor comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, a publicităţii, precum şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiilor-tip pe propria răspundere şi a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare” iar art. 6 alin. 3 prevede ca „ impotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare pentru părţi şi de la data publicării rezoluţiei sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate”, art. 6 alin. 5 si 6 dispunand ca „plângerea formulată împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, în condiţiile dreptului comun” iar „instanţa soluţionează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanţa poate să solicite orice lămuriri şi dovezi părţii sau informaţii scrise autorităţilor competente”.
În cauza de fata s-a constatat că SC NL SRL a fost dizolvata prin încheierea 967/21.04.2005, la solicitarea AFP Olt numindu-se lichidator judiciar, înlocuit prin Rezoluţia 168/12.01.2015 cu lichidator C.H.C. 77I IPURL, acesta întocmind raportul preliminar de lichidare, bilanţul de lichidare si bilanţ de sfârşit de lichidare, arătând ca in patrimoniul societăţii nu au fost identificate bunuri conform adresei Primăriei Slatina 73/04.02.2015, societatea nefiind înregistrată cu bunuri mobile sau imobile .
În aceasta situaţie, în mod corect a fost întocmit raportul de lichidare si de asemenea s-a dispus radierea societăţii din registrul comerţului , neavând relevanta faptul ca societatea comerciala respectiva figurează cu o datorie la bugetul general consolidat al statului cu suma de 1192 lei câtă vreme lichidatorul judiciar nu a identificat posibilităţi de plata a acestei sume , prin valorificarea vreunor bunuri ale societăţii.
Existenţa debitului către bugetul de stat nu reprezintă un motiv de neînchidere a operaţiunilor de lichidare si de respingere a solicitării de radiere a societăţii respective, având in vedere si perioada de 10 ani scursa de la data dizolvării respectivei societăţi precum şi necesitatea clarificării situaţiei juridice a acestor societăţi comerciale dizolvate , care nu au mai desfăşurat activitate , nu au predat documentele si nu au avut posibilitatea achitării tuturor obligaţiilor fiscale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs AJFPO în numele şi pentru DGRFPC, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de radiere a societăţii, fără a avea în vedere faptul că nu s-au produs dovezi din care să rezulte măsurile întreprinse pentru recuperarea datoriilor cu care figurează societatea la bugetul general consolidat, în cuantum de 1192 lei, aşa cum rezultă din titlul executoriu nr. 73/04.02.2015 emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt.
A arătat că, în privinţa lipsei de bunuri, raportul lichidatorului nu este suficient, hotărârea instanţei trebuind să se bazeze pe documente provenite de la autorităţile care deţin evidenţa bunurilor mobile şi imobile, iar, potrivit atribuţiilor conferite lichidatorului se impunea examinarea amănunţită asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de imposibilitate de plată, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Recurenta a invocat prematuritatea măsurii, arătând că se impunea o atenţie sporită în cadrul acţiunii de identificare a bunurilor şi în cadrul acţiunii de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de incapacitate de plată existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire şi, deci datele din evidenţa organelor locale să nu exprime realitatea.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de radiere şi continuării operaţiunilor de lichidare până la acoperirea integrală a creanţelor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.488 pct. 8 C.pr.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 08.09.2015, Curtea a calificat apel calea de atac declarată de reclamanta AJFPO în numele şi pentru DGRFPC, în raport de dispoziţiile art. 152 şi art. 457 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, precum şi de prevederile OUG nr. 116/2009, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 ( art.7) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, în vigoare din data de 15 februarie 2013.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 260 alin.1 din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2010 lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat, numai pentru motive temeinice.
Alineatele 5 şi 6 ale aceluiaşi articol prevăd obligaţia lichidatorului de depunere la oficiul registrului comerţului a unui raport privind stadiul operaţiunilor de lichidare la împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, precum şi obligaţia lichidatorului de depunere a unui nou raport, însoţit, dacă este cazul, şi de hotărârea instanţei de prelungire a termenului de lichidare, la împlinirea termenului de un an prevăzut la alin. (1), pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare fiind necesară hotărârea instanţei.
Prin alineatul 8 din art. 260 se stabileşte obligaţia lichidatorului de a depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, în termen de 15 zile de la terminarea lichidării.
În conformitate cu dispoziţiile aliniatului 10 ale art. 260 dacă în 3 luni de la expirarea termenului menţionat la alin. (1), prelungit de tribunal după caz, oficiul registrului comerţului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul comerţului.
În cuprinsul OUG nr. 43/2010 legiuitorul a precizat expres că prevederile articolului 260 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 43/2010, se aplică în mod corespunzător tuturor categoriilor de persoane juridice înregistrate în registrul comerţului şi se aplică şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă – 15 mai 2010.
Ca urmare, având în vedere, pe de o parte, necesitatea valorificării cât mai rapide şi eficiente a drepturilor care se cuvin asociaţilor, iar pe de altă parte drepturile creditorilor societăţilor dizolvate, legiuitorul în articolul 260 a limitat durata procedurii de lichidare ( forţată sau voluntară) la un interval de 1 an de la data luării hotărârii de dizolvare, cu posibilitatea prelungirii de către instanţă, doar pentru motive temeinice, cu încă doi ani.
Cu alte cuvinte intenţia legiuitorului a fost aceea ca, indiferent dacă lichidarea va fi încheiată propriu-zis sau nu, la expirarea termenului maximal de 1 an (pentru ipoteza în care nu se cere prelungirea lui) sau de 3 ani, după caz, lichidarea să se considere terminată, din punct de vedere juridic, chiar dacă anumite bunuri nu vor putea fi valorificate, într-un fel sau altul şi chiar dacă nu toate datoriile societăţii vor fi stinse.
În speţă, SC NL SRL a fost dizolvată prin încheierea nr. 967/21.04.2005, deci cu aproximativ 10 ani în urmă.
În acest context radierea SC NL SRL a fost corect dispusă.
Existenţa datoriei societăţii în sumă de 1192 lei către bugetul general consolidat nu împiedică radierea societăţii, întrucât legiuitorul a prevăzut radierea la expirarea termenelor indicate în textul art. 260 fără vreo condiţionare de acoperire integrală a pasivului societăţii.
Motivele de apel privind întocmirea unui raport amănunţit privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia imposibilităţii de plată, identificarea persoanelor cărora imposibilitatea de plată le este imputabilă au fost apreciate ca nefondate, deoarece lichidarea a avut loc în temeiul Legii nr. 31/1990, iar lichidatorul numit a solicitat radierea apreciind că nu sunt întrunite elementele pentru a formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei în cadrul căreia răspunderea organelor de conducere poate fi antrenată.
Cât priveşte prematuritatea radierii pentru că nu s-au întreprins suficiente măsuri de identificare a bunurilor societăţii, şi acest motiv a fost apreciat ca neîntemeiat în condiţiile în care lichidatorul a făcut demersuri de identificare a bunurilor societăţii şi a rezultat că societatea nu deţine bunuri mobile sau imobile care să poate fi valorificate, aşa cum reiese din adresa Primăriei Municipiului Slatina nr. 14506/06.02.2015
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins apelul ca nefondat.
