DOMENIUL – Faliment.
Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare pentru imobilul adjudecat în cadrul procedurii de insolvenţă. Necompetenţa judecătorului sindic după închiderea procedurii.
Potrivit dispoziţiilor art.136-137 din Legea nr.85/2006, odată cu închiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic, lichidatorul şi debitoarea sunt eliberaţi de orice datorie.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.6 şi art.9 din aceeaşi lege, judecătorul-sindic este desemnat în fiecare dosar pentru litigiile privind procedura insolvenţei. În consecinţă, prin închiderea procedurii insolvenţei acesta este dezînvestit şi nu mai poate să soluţioneze o cerere în calitate de judecător-sindic într-un dosar de insolvenţă. Mai mult, cererea în litigiu excede atribuţiilor judecătorului-sindic, stabilite prin art.11 din Legea nr.85/2006, respectiv lichidarea sau reorganizarea societăţii aflată în incapacitate de plată.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 211R din 20.03.2015)
Prin sentinţa civilă nr.8961/29.10.2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de SC I P I B SA în contradictoriu cu pârâţii A T I IPURL lichidator al SC N C S SRL, B.D. şi B.C.N., ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că SC I P I B SA a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul adjudecat în cadrul procedurii de insolvenţă al SC N C S SRL, cererea fiind formulată în contradictoriu cu AA Total Insolvency IPURL, lichidator judiciar al SC N C S SRL, B.D. şi B.C.N.; sub motiv că la 18.05.2012 a fost declarată câştigătoare a licitaţiei organizată de A T I IPURL în calitate de lichidator judiciar al SC N C S SRL pentru vânzarea imobilului situat în Bucureşti, str. B…., nr…, et…, ap…., sector …, reprezentând apartament în suprafaţă de 122,94 mp împreună cu cota indiviză de 25,7 mp din părţile şi dependinţele comune ale imobilului şi cota indiviză de 25,6 mp din terenul aferent apartamentului; că a achitat cauţiunea în sumă de 36.181,77 lei, iar ulterior, la 24.05.2012 a achitat şi restul de preţ, respectiv suma de 688.185,59 lei; că procesul-verbal de licitaţie nu menţionează nimic despre procedura de urmat pentru transferul dreptului de proprietate către adjudecatar şi că până în prezent nu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar debitoare SC N C S SRL a fost radiată din registrul comerţului în temeiul sentinţei civile nr.9457/26.09.2012; că în aceste condiţii singura modalitate de a obţine titlul de proprietate asupra imobilului este pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Analizând cererea, judecătorul-sindic a reţinut că la 18.05.2012 reclamanta a fost declarată câştigătoare a licitaţiei organizată de A T I IPURL în calitate de lichidator judiciar al SC N C S SRL pentru vânzarea imobilului situat în Bucureşti, str. B…, nr…., et…., ap…., sector …, reprezentând apartament în suprafaţă de 122,94 mp împreună cu cota indiviză de 25,7 mp din părţile şi dependinţele comune ale imobilului şi cota indiviză de 25,6 mp din terenul aferent apartamentului; că a achitat preţul şi că până în prezent nu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar debitoare SC N C S SRL a fost radiată din registrul comerţului în temeiul sentinţei civile nr.9457/26.09.2012.
Judecătorul-sindic a mai observat că procesul-verbal de licitaţie din 18.05.2012 constituie titlu de proprietate fără a fi necesară semnarea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică şi că, deci, raportat la dispoziţiile art.120 alin.2 din Legea nr.85/2006 reclamanta deţine titlu de proprietate asupra imobilului adjudecat, acesta intrând în patrimoniul reclamantei odată cu semnarea actului de adjudecare; şi că, în consecinţă, nu există o omisiune a lichidatorului judiciar de a îndeplini formalitatea semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
La 19.12.2014, dată menţionată pe plic, SC I P I B SA a declarat apel, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.
Greşit judecătorul-sindic a reţinut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, omiţând să observe că potrivit tezei a II-a din art.120 alin.2 al Legii nr.85/2006, atunci când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractul se perfectează de notarul public pe baza procesului-verbal de licitaţie; că bunul adjudecat fiind teren + construcţii legea impune forma autentică, astfel că părţile trebuia să se prezinte la notar pentru perfectarea actului în formă autentică.
Se mai arată că potrivit art.2 din titlul 10 din Legea nr.247/2005 terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, pot fi înstrăinate şi dobândite prin cate între vii încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute; şi că, în concluzie, actul de adjudecare valorează antecontract de vânzare-cumpărare, generând în sarcina părţilor o obligaţie de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, ţinând cont şi de faptul că reclamantul a achitat integral preţul de 162.225 Euro + TVA.
Se mai susţine că închiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei nu poate plasa imobilul adjudecat într-o perpetuă situaţie juridică incertă.
Prin încheierea din 20.03.2015 Curtea a calificat calea de atac ca fiind recurs şi nu apel, având în vedere că reclamanţii s-au adresat judecătorului-sindic invocând încălcarea de către lichidator a obligaţiilor legale în cadrul procedurii insolvenţei, în drept prevalându-se de dispoziţiile art.130 alin.2 şi art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 şi că acesta a indicat calea de atac a fi recurs în 7 zile potrivit legii insolvenţei.
Recursul nu este fondat.
Curtea observă că potrivit dispoziţiilor art.136-137 din Legea nr.85/2006, odată cu închiderea procedurii insolvenţei judecătorul-sindic, lichidatorul şi debitoarea sunt eliberaţi de orice datorie.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.6 şi art.9 din aceeaşi lege, judecătorul-sindic este desemnat în fiecare dosar pentru litigiile privind procedura insolvenţei. În consecinţă, văzând şi art.136 din legea insolvenţei, prin închiderea procedurii insolvenţei acesta este dezînvestit şi nu mai poate să soluţioneze o cerere în calitate de judecător-sindic într-un dosar de insolvenţă. Mai mult, cererea în litigiu excede atribuţiilor judecătorului-sindic, stabilite prin art.11 din Legea nr.85/2006, respectiv lichidarea sau reorganizarea societăţii aflată în incapacitate de plată.
De altfel, Curtea observă că în toate hotărârile judecătoreşti depuse de reclamantă cu titlu de practică judiciară, au fost emise de instanţa de drept comun şi nu de judecătorul-sindic.
Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă s-a respins recursul ca nefondat.
