Constata ca prin sentinţa penală a Judecătoriei Sibiu, în baza art.2781 alin.8 lit. b C.pr.pen. s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. T B S.R.L. , în contradictoriu cu intimaţii Ţ M S , şi B D D, împotriva ordonanţei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi în consecinţă:
A desfiinţat ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi rezolutia dată de Prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi a restituit cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 4 C.pen. şi a redeschiderii urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele :
Din probele administrate a rezultat că la data de 19.06.2008 s-a încheiat un contract de subantrepriză între S.C. C T S.R.L. reprezentată de intimatul Ţ M, în calitate de antreprenor, şi petenta reprezentată de directorul general B Ş, în calitate de subantreprenor, având ca obiect efectuarea de către subantreprenor, cu materialele sale, de lucrări de pavare pentru clientul S.C. C T S.R.L.. S-a stabilit ca plata să se facă pe bază de factură fiscală, în trei rate după cum urmează:
– avans de 50% din preţul oferit la semnarea contractului de subantrepriză,
-20.000 RON+TVA la finalizarea lucrării,
– restul rămas de plată din preţul ofertat plus diferenţele constatate la măsurătorile finale se vor achita în termen de 30 zile de la finalizarea măsurătorilor finale şi încheierea procesului verbal de recepţie.
S-a arătat că plata către sub-antreprenor nu este condiţionată de plăţile efectuate de client antreprenorului, iar la capitolul „Garanţii” s-a prevăzut că Antreprenorul şi Clientul se obligă să garanteze în solidar efectuarea plăţilor la termen prin emiterea de către fiecare a trei file CEC, conţinând sumele corespunzătoare fiecărei rate în parte precum şi scadenţa acestora.
În caz de neplată la termen de către antreprenor, s-a prevăzut că subantreprenorul va putea introduce în bancă oricare dintre cele două file cec primite garanţie.
La data de 25.06.2008 s-a încheiat între S.C. C T S.R.L. reprezentată de intimatul Ţ M şi petenta reprezentată de directorul general B Ş un proces – verbal în baza căruia intimatul preda petentei fila cec seria BK 303 nr.0149120 în vederea bunei executări a contractului, stipulându-se că fila cec va fi introdusă la plată conform contractului (dacă era cazul), cu condiţia unei notificări cu cel puţin 5 zile anterioare introducerii .
Având în vedere că la data de 23.09.2008 S.C. C T S.R.L. mai avea de achitat petentei suma de 134.909,38 lei, directorul general a trimis prin fax acesteia solicitarea de a se achita suma restantă, aducând la cunoştinţă faptul că în cazul neplăţii sumelor datorate până la data de 24.09.2008, în data de 25.09.2008 va fi introdusă la plată fila cec .
La data de 30.09.2008 fila cec, completată de administratorul petentei cu suma de 134.909,38 lei şi cu celelalte menţiuni şi introdusă la plată, fiind refuzată pentru lipsă totală de disponibil .
Adresa depusă în faţa instanţei de către intimatul B D, prin apărător, , datată 24.09.2008, prin care acesta, în numele S.C. C T S.R.L. aducea la cunoştinţă petentei că în termen de maxim 3 zile se putea face o plată de minim 20.000 lei, intenţionându-se ca diferenţa de sold de 94.909,38 lei să fie reeşalonată în maxim 3 tranşe scadente la termenele ce vor fi convenite de părţi nu a putut fi considerată o probă în sensul că s-ar fi adus la cunoştinţă reprezentanţilor petentei că nu exista disponibil bănesc în contul S.C. C T S.R.L., deoarece nu s-a făcut dovada că această adresă ar fi fost comunicată în vreun fel petentei. Chiar apărătorul intimaţilor a afirmat în faţa instanţei că nu poate face o astfel de dovadă.
Deşi s-a reţinut în ordonanţa atacată că fila cec a fost lăsată drept garanţie de către intimatul T M, preluându-se terminologia folosită contractul încheiate de petentă cu societatea reprezentată de intimatul D B, aceasta este lipsită de temei legal, cecul fiind un instrument de plată şi nicidecum unul de garanţie, fapt ce rezultă din Legea nr.59/1934 asupra cecului. În plus, în chiar notificarea menţionată mai sus, acceptată de intimat, s-a arătat expres că fila cec va fi introdusă la plată.
De asemenea nu au putut fi avute în vedere nici faptul că cecul a fost emis în alb contrar prevederilor legale (şi că astfel intimatul Ţ M se face vinovat de infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934), deoarece potrivit legislaţiei în vigoare emiterea de cecuri în alb este legală. Astfel, potrivit art.67 al Normei – cadru nr. 7 din 8 martie 1994 emisă de B.N.R. privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994, cecul în alb este un instrument de plata care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului.
Punctul 68 al aceleiaşi norme – cadru prevede că menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă cecul la plată sau îl remite unei instituţii de credit pentru prezentarea la plată şi că este obligatoriu ca cecul în alb să aibă completat numele posesorului în momentul prezentării la plată.
Punctul 69 prevede că primitorul cecului in alb, cat si oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înţelegerilor care au avut loc anterior intre semnatarii cecului, fără a mai fi necesara intervenţia trăgătorului.
Se poate observa că reprezentantul petentei a completat fila cec cu suma comunicată S.C. C T S.R.L. prin notificare (în limitele stabilite prin contract), cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut în procesul – verbal de predare-primire a filei cec.
Cei doi intimaţi, fiind audiaţi in cursul urmăririi penale, nu au contestat datoria pe care o avea S.C. C T S.R.L. către petentă, însă au motivat că au comunicat reprezentanţilor petentei că nu au un disponibil bănesc care să acopere suma datorată şi că vor face plata în momentul în care vor încasa alte sume de bani. Dovada acestei comunicări nu s-a făcut însă, aşa cum s-a reţinut mai sus. Mai mult, intimat B D a recunoscut că, clientul a achitat contravaloarea lucrărilor de pavare efectuate, însă a precizat că banii au fost folosiţi la plata unor datorii mai vechi ale S.C. C T S.R.L.
Toate cele reţinute mai sus îndreptăţesc ideea că soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru infracţiunea de înşelăciune nu are un suport probator, aceasta fiind şi nemotivată, procurorul reţinând într-un mod general că nu sunt întrunite elementele obiective şi subiective, fără a face vreo referire în concret ce anume din latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii a avut în vedere, raportat la starea de fapt ce a rezultat din probele administrate.
În cauză nu au fost lămurite toate aspectele privitoare la poziţia subiectivă a intimaţilor în ce priveşte plata sumei înscrise în fila cec, mai ales că nici până în prezent datoria nu a fost achitată, deşi preţul lucrării a fost achitat către S.C. C T S.R.L. de către beneficiar şi, aşa cum era firesc, banii ar fi trebuit imediat viraţi petentei în baza contractului existent.
Un ultim aspect mai trebuie menţionat. Din probele administrate a rezultat că în concret de relaţia dintre S.C. C T S.R.L. şi petentă s-au ocupat ambii intimaţi şi nu doar intimatul Ţ M, care era administratorul acesteia, câtă vreme încheierea contractului de subantrepriză a fost făcută de intimatul B D în calitatea sa de director executiv şi pretinsa notificare depusă la dosar a fost semnată tot de acesta, în sarcina sa poate fi reţinută complicitatea la infracţiunile săvârşite de cel dintâi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intimaţii, criticând-o în esenţă pentru greşita trimitere a cauzei la procuror care ar fi forţată, în sensul că încadrarea juridică a faptelor nu ar fi în legătură cu Decizia nr. 9/2005 a Î.C.C.J.
Tribunalul analizând sentinţa atacată în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanţă a reţinut în mod judicios că soluţia procurorului este netemeinică, aprecierile de ordin general făcute de acesta în ordonanţa procurorului nefiind de natură să lămurească starea de fapt şi în egală măsură care a fost rezoluţia celor doi intimaţi.
În raport cu aceste concluzii, desfiinţarea ordonanţei a aparut , în primul rând, ca o consecinţă de ordin logic, si s-a impus începerea urmăririi pentru o eventuală infracţiune de înşelăciune ca şi redeschiderea pentru infracţiunea menţionată din legea cecului.
Motivele trimiterii cauzei la procuror au fost justificate de faptele şi împrejurările pe care prima instanţă a dispus să fie constatate.
Faţă de toate aceste împrejurări, recursurile fiind nefondate în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. au fost respinse, iar sentinţa atacată a fost menţinută în totalitate.
