PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII DE CF – RESPINSĂ.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4359/2012, pronunţată în dosarul nr. 1361/190/2012
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus, petenţii H.F., H.I. au solicitat instanţei să constate că intabularea acestora este conformă cu punerea în posesie efectuată de comisia municipală Bistriţa de aplicare a legii 18/1991, adică terenul proprietatea petentei respectă limita de punere în posesie dintre terenul reconstituit în favoarea lui C.M. tarla nr. 14 parcela 15 şi terenul reconstituit în favoarea lui H.G. tarla nr. 14 parcela 14 descrisă de extrasul de plan parcelar, precum şi să anuleze intabularea imobilelor cu nr. cadastral 8329 şi nr. cod 12534 care se suprapune în baza de date a OCPI peste terenul proprietatea petentei, solicită daune în valoare de 5000 lei.
În motivare arată că, cererea sa împreună cu Documentaţia cadastrală pentru dezlipire imobil întocmit de expert P.V. persoană autorizată cu aut. Nr. 0553/2010 seria RO-B-F a fost depusă la OCPI de trei ori, prima fiind depusă la 23.09.2011 dar care a fost respinsă, apoi la sugestia conducerii OCPI a redepus dosarul în data de 25.11.2011 şi 22.12.2011 perioadă în care i s-a promis că o să i se aprobe cererea de dezlipire dar planul de intabulare avizat de OCPI este acelaşi şi în prezent fără modificări de coordonate.
Menţionează că, ulterior peste terenul întabulat în favoarea sa, s-au făcut dezmembrări şi intabulări pe care OCPI i l-ea indicat a fi suprapuse peste proprietatea sa deşi ei l-au avizat.
De asemenea, arată că, conducerea OCPI ia cerut schiţa de punere în posesie a lui C.M. şi H.G. de la C.M.B. pe care a obţinut-o şi a depus-o la dosar, iar că în urma constatărilor i s-a comunicat verbal că terenul proprietatea sa este bine localizat şi nu a întrecut linia de punere în posesie a lui C.M..
Totodată, menţionează, că atunci când s-au făcut măsurătorile în teren persoanele care sunt proprietari a terenurilor a căror intabulare îi suprapune terenul, nu au participat pe motiv că nu au fost citate, constatând acest lucru după ce a luat legătura personal cu aceste persoane, iar aceştia nu au fost informaţi despre constatările făcute în urma măsurătorilor, în scris ci doar verbal a depus plângerea nr. 1047 şi 1048 din 13.01.2012 dar că în răspunsul dat de OCPI nu a primit toate informaţiile cerute.
Mai arată că, în memoriul tehnic din dosarul cu nr. de înregistrare 39088 expertul P.V. a consemnat că în urma constatărilor făcute suprapunerea imobilelor este virtuală şi nu reală iar terenul proprietatea acestora este bine poziţionată dar imobilele cu nr. cad. 839 şi 12534 trebuie poziţionate corect din limita cu nr. cad. 2412/1.
În drept nu s-a invocat niciun temei legal.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Încheierea nr. 997 pronunţată de OCPI Bistriţa în dosar nr. 997/16.01.2012 s-a admis cererea cu privire la nr. cad. 2412/1 înscris în CF 62118 Bistriţa, având ca proprietari pe petenţii H.F. şi H.I. în cotă de 1/1 şi s-a respins recepţia documentaţiei din dosar nr. 39088/2011 privind dezlipirea imobilului sub B4 din CF 62118 provenită din CF de pe hârtie cu nr. 17611 UAT B.
La baza emiterii acestei dispoziţii a stat referatul inspectorului de cadastru şi referatul asistentului registrator, înscrisuri în baza cărora s-a constatat că în urma verificării actelor care au fost ataşate cererii cu nr. 39088/22.12.2011, formulată de petenţii H.F. şi H.I. având ca obiect recepţia documentaţiei cadastrale de dezlipire pentru imobilul înscris în CF 62118 Bistriţa, aceasta nu a putut fi recepţionată întrucât conform referatului de completare nr. 13/06.01.2012 şi cel de respingere din 13.01.2012 întocmite de inspectorul din cadrul OCPI BN, imobilul teren a cărui dezmembrare se solicită se suprapune în partea de sud peste imobilele înscrise în CF 57198, nr. cad. 8329 şi CF 18522 cad. 12534.
În raport de aceste împrejurări şi a verificărilor efectuate la faţa locului, s-a constatat că suprapunerea este reală, astfel cum rezultă din nota de respingere a documentaţiei, întocmită de inspectorul de cadastru.
Pe cale de consecinţă, în considerarea art. 48 lit. c din Legea 7/2006 rep., în situaţia în care documentaţia nu îndeplineşte condiţiile cerute de acest text, în sensul că imobilul nu este individualizat printr-un identificator unic, cererea pentru dezlipire nu poate fi admisă. În aceeaşi ordine de idei s-a reţinut că, potrivit art. 27 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 634/2006 cu modif. şi complet. aduse prin Ordinul 785/2011, în situaţiile similare cu cea din speţă, soluţionarea acestora se va realiza pe cale amiabilă din documentaţii cadastrale sau de instanţele de judecată, în situaţia în care nu intră sub incidenţa textului legal mai înainte amintit.
Aşa fiind şi constatând că, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 48 lit. c din Legea 7/1996 rep. şi modific., instanţa în considerarea art. 49 şi urm. din aceeaşi Lege, va respinge plângerea ca neîntemeiată, înlăturând probatoriul cu înscrisuri administrat, acesta fiind identic cu cel care a stat la baza emiterii Încheierii de respingere nr. 997 din dosarul nr. 997/16.01.2012.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinţei expuse, în termen legal au declarat recurs petenţii H.F. şi H.I., instanţa calificând natura căii de atac ca fiind apelul, solicitând modificarea în întregime a sentinţei civile nr.4359/2012 dată în dosarul nr.1361/190/2012 în sensul soluţionării acţiunii civile formulată împotriva pârâtei OCPI Bistriţa-Năsăud.
În motivarea apelului, petenţii au arătat că prin sentinţa civilă nr.4359/2012 Judecătoria B a respins în mod eronat acţiunea, întrucât la data de 07.02.2012 au formulat o acţiunea prin care urmăreau în contradictoriu cu parata intimată OPCI BN, ca instanţa judecătorească să constate că intabularea terenului pentru care au depus o documentaţie cadastrală pentru dezlipire imobil efectuată de expertul P.V., expert autorizat, este legală conform Legii 7/2006 republicată şi modif.art.48.1A şi s-a încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege.
De asemenea, petenţii susţin că nu s-au cercetat cauzele suprapunerii constatate de OPCI şi anume faptul că, peste terenul meu intabulat prin sentinţa judecătorească nr.1668/2007 care a avut la bază raportul de expertiză tehnică înregistrat cu nr.134/300/15.01.2007 şi sentinţa civilă 1668/2007 din dosarul nr.301/190/2005, definitivă şi irevocabilă, s-au făcut intabulari cu suprapunerea terenurilor lui P.A. cu nr.cad 12534 şi cf. nr.18522 B şi C.D.E. cu CF 57.198 şi nr.cad 8329.
Susţin petenţii că aceste intabulări au fost parcelate ulterior intabulării lor, iar OPCI era obligat să verifice aceste intabulări şi să respingă intabularea terenurilor mai sus amintite peste terenul lor, acest lucru fiind obligaţia OCPI.
Ulterior, când au depus documentaţia de dezlipire pt. terenul proprietatea lor, petenţii au observat că terenul se suprapune peste terenul numiţilor P.A. si C.E..
Au mai solicitat petenţii să se constate că în plângere ei se referă la fondul problemei, la faptul că terenul pe care îl folosesc şi în prezent, neconturbaţi din 11 iunie 2008 “data cumpărării” este acelaşi – cu cel de la intabulare.
Pentru acest motiv petenţii au solicitat să se dispună anularea intabulărilor în CF nr.57198 B nr.cad 8329 respectiv 18522 nr.cad 1254 proprietar C.D.E. si P.A. care din neglijenţa O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud au fost intabulate greşit. De asemenea, solicită Comisiei municipale B de aplicare a Legii nr.18/1990 să furnizeze date referitoare la punerea iniţială în posesie a proprietăţii lui C.M. şi H.G., să indice dacă terenul proprietatea petenţilor respectă punerea în posesie, aspect care nu s-a cercetat de către OCPI B deşi s-a solicitat.
În conformitate cu prevederile Legii 7/1996 republicată si modificată, petenţii consideră că intabularea terenului lor este corectă, fiind bazată pe sentinţa nr.1668/2007, definitivă şi irevocabilă, O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud încălcându-le dreptul de proprietate din neglijentă.
Tribunalul, examinând în baza prev.art.282 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, constată că soluţia instanţei de fond de respingerea plângerii este corectă, dar pentru alte considerente, decât cele arătate în hotărârea atacată.
