Autor: Tudora Ana
Obiect: SUCCESIUNE
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr…../281/2012 reclamanta RS a solicitat în contradictoriu cu SD, să se constate deschisă succesiunea defunctei IE mama părţilor, să se dispună reducţiunea testamentului făcut în favoarea pârâtei şi ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale ce se compune din apartamentul situat în Ploieşti, str. …. nr. .., bl. .., sc. .. ap. …, et…., judeţul Prahova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica defunctei IE iar pârâta este sora sa. Defuncta IE a făcut testament universal prin care a dispus în favoarea pârâtei ca întreaga avere mobilă şi imobilă să revină acesteia.
Se arată că prin sentinţa civilă nr. 11341/2011 pronunţată de Judecătoria Ploieşti s-a soluţionat cererea formulată de IE (defuncta din prezenta) privind ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de urma defunctului IP. Se arată că în timpul procesului IE a decedat astfel că prin sentinţa susmenţionată s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de urma defunctului IP între reclamanta RŞ, pârâta SD în calitate de moştenitoare ale defunctei IE şi fiul defunctului – numitul IGC.
Arată reclamanta că apartamentul soţilor I a revenit părţilor din prezentul dosar iar pentru numitul IGC s-a stabilit sultă. Sentinţa a rămas definitivă.
În dovedire reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosarul cauzei sentinţa civilă testamentul universal acte de stare civilă.
Prin încheierea din data de 02.11.2012 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă şi s-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru cu 50% .
Prin precizarea la acţiune formulată de reclamantă la termenul din data de 03.04.2013 s-a solicitat deschiderea succesiunii defunctei IE, stabilirea calităţii de moştenitor rezervatar şi ieşirea din indiviziune, iar instanţa a pus în vedere reclamantei să depună taxă judiciară de timbru în cuantum de 1395,95, timbru judiciar în valoare de 5 lei şi 100 lei taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere privind stabilirea calităţii de moştenitor.
Pârâta SD a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a învederat că este de acord cu acţiunea formulată de reclamantă şi solicită aducerea la masa de partaj şi a pasivului succesoral în valoare de 36.000 lei.
Prin încheierea din data de 19.06.2013 instanţa a admis excepţia netimbrării capătului de cerere privind ieşirea din indiviziune şi stabilirea calităţii de moştenitor şi a anulat aceste capete de cerere.
La data de 04.09.2013, pârâta reconvenientă şi-a precizat cererea reconvenţională în sensul că solicită deschiderea succesiunii defunctei IE, Stabilirea calităţii de moştenitor a reclamantei pârâte şi ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale.
La termenul din data de 09.10.2013 şi-a completat şi precizat cererea reconvenţională cu privire la stabilirea masei partajabile şi a pasivului succesoral. S-a solicitat reevaluarea apartamentului stabilită prin sentinţa civ. 11341/2011 şi scutirea de la plata taxei de timbru.
Prin încheierea din data de 09.10.,2013 s-a respins cererea de ajutor public judiciar.
Reconvenienta SD solicită atribuirea apartamentului şi obligarea sa la sultă către reclamanta pârâtă.
La data de 24.09.2014 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat în cauză avizat de Biroul local de expertize, s-a acordat termen părţilor pentru a se lua la cunoştinţă de raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 05.11.2014 părţile au declarat că nu au obiecţiuni la raportul de expertiză astfel că instanţa după concluziile părţilor a rămas în pronunţare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 651 cod civil succesiunile se deschid prin moarte. In cauză data deschiderii succesiunii numitei IE coincide cu momentul morţii acesteia, respectiv 04.02.2009 aşa cum reiese din certificatul de deces In funcţie de acest moment instanţa poate stabili personale chemate a moşteni, capacitatea lor succesorală si drepturile ce li se cuvin asupra moştenirii.
Conform art. 654 cod civil din 1864 pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe in momentul deschiderii succesiunii – adică să aibă capacitate succesorală. De asemenea codul impune pe lângă capacitate succesorală si vocaţie succesorală fie in virtutea legii, fie in temeiul unui testament lăsat de defunct. Pe lângă aceste doua condiţii, codul civil, prevede pentru moştenirea legala si o a treia condiţie, respectiv acea persoana sa nu fie nedemna de a moşteni ( art. 655 cod civ).
Potrivit art. 669 cod civil anterior copii sau descendenţii lor succed tatălui, mamei si oricărui alt ascendent fără deosebire de sex, si chiar daca sunt născuţi din casatorii diferite. Ei succed in părţi egale când se găsesc toţi in gradul întâi si sunt chemaţi după propriul lor drept, si succed pe tulpină când sunt chemaţi toţi, sau unul din ei prin reprezentare.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că de pe urma defunctei I.E. au rămas ca moştenitori legali reclamanta RS şi pârâta reconvenientă SD in calitate de descendenţi, clasa I de moştenitori
Potrivit art. 650 cod civil patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai in temeiul legii, dar si in temeiul voinţei celui care lasă moştenirea, manifestată prin testament, caz in care devoluţiunea moştenirii este testamentară. Moştenirea testamentară poate coexista cu moştenirea legală.
Conform art. 802 cod civil testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viată, de tot sau parte din avutul său. Art. 887 cod civil prevede ca se poate dispune prin testament de toata sau de o fracţiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate.
Din testamentul autentificat sub nr. …/18.11.2008 încheiat la notar public IM rezultă faptul că numita IE a lăsat întreaga avere mobilă şi imobilă fiicei SD.
Pe cale de consecinţa, instanţa urmează să constate că la data deschiderii succesiunii defunctei I.E, pârâta reconvenientă S.D. avea calitatea de moştenitoare testamentară, potrivit legatului cu titlu universal arătat mai sus.
Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile care alcătuiesc patrimoniul său. Dreptul de dispoziţie, drept exclusiv si absolut poate fi exercitat numai in limitele si cu modificările determinate de lege.
Legea nu determină in mod direct noţiunea de rezervă succesorală ci prin determinarea cotităţii disponibile. Rezerva succesorală este acea parte din patrimoniul celui care lasă moştenirea la care moştenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinţei defunctului manifestată prin liberalităţi făcute în timpul vieţii sau prin dispoziţii testamentare pentru cauză de moarte. Cotitatea disponibilă, este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale si de care defunctul putea dispune liber, neîngrădit.
Conform art. 841 cod civil din 1864 liberalităţile, fie făcute prin acte intre vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului daca la moarte-i lăsa un copil legitim, peste o a treia parte daca lasă doi copii, peste a patra parte daca lăsa trei sau mai mulţi.
Aşa cum a arătat mai sus, instanţa a reţinut ca moştenitori legali ai defunctei IE pe reclamanta pârâtă RS şi pârâta reclamantă SD in calitate de descendenţi, clasa I de moştenitori Rezerva succesorală a descendenţilor este de 1/2 din cota legală de ½ din moştenire pentru doi copii ( art. 841 cod civil).
Imputarea rezervei descendentului se face asupra întregii moşteniri lăsate de defunct. Dacă in urma determinării valorii concrete a rezervei succesorale se constată ca liberalităţile făcute de defunct depăşesc cotitatea disponibilă, aducând atingerea rezervei, ele urmează a fi reduse in limitele cotităţii disponibile (art. 847 cod civ). Reducţiunea este o sancţiune civilă aplicabila liberalităţilor excesive, lipsindu-le de eficacitate in măsura necesară întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor.
Potrivit art. 848 cod civil reducţiunea liberalităţilor intre vii poate fi ceruta de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor.
Cu toate că rezerva succesorală si mijlocul ei de apărare sunt reglementate prin dispoziţii imperative, totuşi reducţiunea nu operează de drept, ea trebuie invocată. Acţiunea în reducţiune este o acţiune personală, divizibilă ce poate fi promovată doar numai in limitele cotei de rezervă cuvenita celui ce o invoca, iar admiterea ei profita numai rezervatarului care a cerut reducţiunea.
Aşadar, in cazul de fata instanţa va retine ca reducţiunea a fost cerută de reclamantă dar şi de pârâtă prin cererea reconvenţională.
Prin încheierea interlocutorie din 02.07.2014, a fost admisă in principiu acţiunea modificată şi în parte cererea reconvenţională va constata deschisă succesiunea defunctei IE, decedată la data de 04.02.2009, conform certificatului de deces s-a constat ca masa succesorala rămasă de pe urma defunctei IE se compune din imobil apartament situat în …, strada …, nr. …, bloc .., sc. .. ap. .., etaj .., judeţul Prahova.
De asemenea s-a constat că de pe urma defunctei IE au rămas ca moştenitori reclamanta RS şi SD în calitate de descendenţi iar defuncta IE a dispus prin testament de întreaga masă succesorală în favoarea numitei SD.
S-a dispus reducţiunea liberalităţilor excesive dispuse în favoarea numitei SD până la limita cotităţii disponibile de ¾ din masa succesorală.
Potrivit dispoziţiilor articolului 728 Cod Civil, conform cărora nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanţa va admite în fond acţiunea conform încheierii interlocutorii pronunţate la data de 02.07.2014 şi va dispune ieşirea din indiviziune conform variantei a II-a din raportul de expertiză CCA
Pentru a dispune această variantă de lotizare instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 6739 Cod de procedură Civilă care vizează acordul părţilor, mărimea cotei parţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul si ocupaţia părţilor, faptul ca unii dintre coindivizari înainte de a se cere împărţeala au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor ori altele asemenea.
Potrivit dispoziţiilor art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa va face împărţeala în natură, va proceda la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani (sultă).
Din probatoriile administrate în cauză rezultă că părţile au solicitat atribuirea apartamentului numitei SD, iar numitei RS să i se acorde sultă.
Astfel faţă de solicitarea părţilor instanţa va dispune ieşirea din indiviziune a părţilor în cote de ¾ pentru reclamanta SD şi ¼ pentru reclamanta pârâta RŞ conform variantei a II- a şi ca efect al partajului atribuie în deplină proprietate şi paşnică folosinţă următoarele loturi, astfel cum acestea sunt identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert CCA raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre respectiv atribuie reclamantei SD apartamentul situat în …, nr. .. bl. .., sc. … ap. .., et. .., jud. Prahova iar pârâtei RS sultă în valoare de 19228 lei ce va fi plătită de SD.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, acestea vor fi suportate în mod egal de toate părţile din proces.
Cheltuielile de judecată au fost în cuantum de 3307 lei (2507 lei taxa judiciară de timbru şi 800 lei onorariu expert care au fost suportate de reclamanta SD. Având în vedere obiectul acţiunii, cheltuielile de judecată vor fi suportate de către toate părţile,în funcţie de cota ce i-a revenit conform expertizei astfel, reclamanta SD va suporta 2480 lei şi pârâta reclamantă RS va fi obligată să plătească către SD 827 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere că un proces de partaj se diferenţiază de alte acţiuni în justiţie, prin aceea că oricine ar introduce acţiunea, există un judicium duplex, adică dublă calitate, fiecare coindivizar fiind reclamant în ceea ce priveşte cota sa parte şi pârât în ceea ce priveşte cota-parte ce revine prin succesiune fiecăruia dintre ceilalţi coindivizari, precum şi faptul că acţiunea de ieşire din indiviziune profită oricăreia dintre părţile din proces, indiferent de calitatea ei procesuală, fiind echitabil ca fiecare parte să suporte în mod egal cheltuielile efectuate cu procesul de partaj.
