Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Violare de domiciliu. Lovire sau alte violenţe. Concurs real de infracţiuni. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Declaraţiile inculpaţilor făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente, conform art. 69 Cod proc. pen. -1968
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, judeţul Galaţi nr.1208/ P/ 2011 din data de 19.06.2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M R C, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev de art. 208 alin. 1 cod penal,infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 cod penal şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 cod penal..
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tîrgu Bujor sub nr. 1488/316/2013 la data de 20.06.2013.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că inculpatul M R C locuieşte în comuna B, judeţul Galaţi şi nu are ocupaţie.
În ziua de 08.08.2011, în jurul orei 1600, martora D C, concubina învinuitului, a intrat cu un copil mic în braţe în curtea părţii vătămate St P, din aceeaşi localitate, la invitaţia acestuia, care s-a oferit să o împrumute cu o suma de 10 lei pentru a-şi cumpăra medicamente. M R C, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, îşi urmărea concubina şi a intrat pe poartă în curtea lui S P, fără acordul acestuia. A lovit-o pe partea vătămată cu pumnii în zona feţei, apoi a luat un scăunel din lemn cu care l-a lovit din nou pe S P în spate şi peste mână, în timp ce martora a fugit în spatele casei. Inculpatul s-a dus după concubină dar s-a întors imediat şi a continuat să o lovească pe partea vătămată după care a părăsit curtea.
Resimţindu-se în urma loviturilor primite, S P a chemat ambulanţa care l-a transportat imediat l-a spital. Văzând că partea vătămată a fost luată de acasă, M R C s-a întors imediat în locuinţa acesteia de unde a sustras următoarele bunuri pe care le-a pus într-un sac de rafie: 15 bonuri de pâine, două maşini de tocat carne, o maşină de făcut suc de roşii, o coarbă de găurit lemn, 20 spirale de găurit, o rindea de tâmplărie, un calapod de cizmărie, trei ciocane din fier, un aparat radio cu ceas, şurubelniţe şi alte bunuri de uz personal. Când a ieşit din curte, inculpatul a fost surprins de martorul P N, vecin cu partea vătămată. Martorul i-a cerut să se oprească, l-a întrebat ce face acolo iar învinuitul a aruncat sacul cu bunurile sustrase, spunându-i lui P N „ia-l şi tu pe-ăsta”, după care a plecat.
S P a fost internat la Spitalul clinic judeţean de urgenţă ,,Sf. Apostol Andrei” Galaţi în perioada 08-12.08.2012, fiind examinat medico-legal.
Conform Certificatului medico-legal nr. 1132 din 17.08.2011 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi partea vătămată Stoleru Pavel a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi posibil prin acţiunea unui corp cu margini tăioase. Leziunile pot data din 08.08.2011 şi au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viaţa victimei.
Când partea vătămată s-a întors acasă, vecinul P N i-a înapoiat sacul de rafie cu toate bunurile care i-au fost sustrase; S P a estimat valoarea totală a acestora la suma de 1090 lei.
Situaţia de fapt a fost reţinută de Parchet pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 26.08.2011,
– Certificatul medico-legal nr. 1132 din 17.08.2011 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, declaraţiile martorilor.
Inculpatul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, fiind reprezentat de avocat din oficiu.
În cauză au fost administrate probatorii şi au fost audiaţi martorii din rechizitoriu.
Art. 69 Cod proc. pen. -1968 prevede că declaraţiile inculpaţilor făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, declaraţiile inculpatului sunt susţinute de celelalte mijloace de probă respectiv cercetarea la faţa locului, declaraţiile martorilor şi declaraţia părţii responsabile civilmente.
Astfel din declaraţia martorului P N rezultă că la văzut personal pe inculpat ieşind din domiciliul părţii vătămate având asupra sa un sac de rafie în care se aflau mai multe bunuri. Inculpatul când la observat pe martor a abandonat sacul şi a fugit. Martorul declară că a înapoiat sacul părţii vătămate care este vecinul său fără să verifice obiectele din interior. Declară martorul că vecinii i-au comunicat că partea vătămată se află la spital deoarece a fost bătut.
Martorii C C şi S S au declarat că locuiesc în apropierea domiciliului părţii vătămate şi au auzit zarvă afară iar când au ieşit au văzut o salvare care îl ridica pe numitul S P şi din spusele celor prezenţi au auzit că acesta ar fi fost lovit de Mihăilă.
Martora D C deşi a fost legal citată nu s-a prezentat iar în temeiul disp. art.327 c.pr.pen s-a dat citire declaraţiei date de aceasta în dosarul de urmărire penală de unde rezultă că inculpatul este concubinul său şi a lovit-o pe partea vătămată deoarece aceasta i-a împrumutat martorei o sumă de bani.
Din probatoriile administrate rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul se face vinovat de infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Susţinerile apărătorului inculpatului potrivit cărora inculpatul nu se face vinovat de infracţiunile reţinute în sarcina sa şi se impune achitarea în temeiul disp. art.11 alin-. 2 rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală-1968 nu pot fi reţinute deoarece din coroborarea tuturor probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată rezultă fără dubii că inculpatul a săvârşit faptele.
În drept, fapta inculpatului M R C, de a pătrunde fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate S P, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) Cod penal-1968.
Fapta inculpatului de a sustrage pe timp de zi mai multe bunuri gospodăreşti şi de uz personal din locuinţa părţii vătămate S P, în valoare totală de 1090 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal-1968.
Fapta M R C săvârşită în aceeaşi zi, de a o lovi pe partea vătămată S P, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal-1968.
La individualizarea pedepselor ce urmează să fie aplicate inculpatului M R C pentru infracţiunile reţinute, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire a faptei precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
Conform fişei de cazier, inculpatul nu are antecedente penale . Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, starea sa fizică, dezvoltarea sa intelectuală şi morală şi comportarea lui anterioară, instanţa va alege să îi aplice inculpatului o pedeapsă, cu închisoarea.
Având în vedere criteriile menţionate, instanţa a dispus, în temeiul art.192 alin. 1 Cod penal-1968, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârşirea fiecărei infracţiuni de violare de domiciliu; pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal pedeapsa de 1 an închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform disp. art.33 lit. a Cod penal-1968, faptele săvârşite de inculpat sunt în concurs real nefiind condamnat definitiv pentru niciuna dintre acestea , astfel că în temeiul disp. art.34 lit.b cod penal instanţa va contopi pedepsele aplicate inculpatului de 6 luni închisoare , 1 an închisoare şi 3 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, care va fi aplicată inculpatului pe lângă fiecare infracţiune în parte, inclusiv pe lângă pedeapsa rezultantă, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., a interzis inculpatului, pe lângă fiecare pedeapsă în parte, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului instanţa consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, motiv pentru care, instanţa a analizat îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86/1 Cod penal-1968.
Pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 3 ani închisoare, se încadrează în dispoziţiile art. 86/1 Cod penal-1968. Din fişa de cazier existentă la dosar, a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale şi în consecinţă nu este recidivist, îndeplinind, astfel, cerinţa prevăzută de art. 86/1 Cod penal-1968. În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, instanţa a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale, familiare şi profesionale ale inculpatului, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate în raport cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile reglementate de art. 86/1-86/2 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen calculat potrivit art. 86/2 alin. 1 Cod penal-1968.
De asemenea, instanţa, în temeiul disp. art.86/3 alin 1 Cod penal-1968,a impus condamnatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galaţi la termenele fixate,să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice infornaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
De asemenea, în temeiul art. 359 Cod procedură penală-1968, instanţa a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 86/6 şi 83 Cod penal-1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În acelaşi timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul acţiunii civile, instanţa a constatat că, din actele depuse la dosarul cauzei de părţile civile, partea vătămată a suferit un prejudiciu datorită suferinţelor fizice pe care le-a suportat astfel că instanţa a admis cererea şi a obligat inculpatul să plătească părţilot civile: S P- 2000 lei, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Galaţi – 788 lei reprezentând transport şi cost solicitare şi Spitalul Clinic de Urgenţă ,, Sf. Apostol Andrei,, Galaţi – 687,55 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală- 1968, instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 650 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat , onorariul avocatului din oficiu în valoare de 200 lei, fiind achitat din fondurile Ministerului de Justiţie.
