Prin contestaţia formulată contestatorul F.G. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. R.A. S.R.L ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea Deciziei de sancţionare disciplinară nr. 84/19.02.2014.
In motivarea cererii contestatorul a arătat că decizia de sancţionare este lovită de nulitate, întrucât nu a fost chemat la cercetarea disciplinară, in cuprinsul deciziei nu este indicat termenul in care decizia poate fi contestată si nici instanţa competenta la care sancţiunea poate fi contestată.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinica si fără obiect, întrucât salariatul F.G. a demisionat de la societate in data de 12.03.2014.
Intimata a susţinut că, în perioada celor sase luni cat a fost salariatul unităţii, reclamantul a avut mereu o atitudine iresponsabila faţă de munca desfăşurata in cadrul firmei si un comportament necivilizat fată de superiori si faţă de colegi. De fiecare dată a fost atenţionat verbal si i s-a explicat unde a greşit. Comportamentul necorespunzator al salariatului a culminat in data de 19.02.2014, când doamna G.N., a făcut si un Referat scris înregistrat sub nr. 83, în care a prezentat abaterea din acea zi si a sintetizat faptele cele mai grave petrecute de-a lungul timpului. în baza acestui referat, s-a emis si Decizia de sancţionare nr. 84/19.02.2014.
Legat de celelalte motive de nulitate ale deciziei invocate de contestator s-a arătat că în Decizia de santionare, nu au fost trecute toate datele conform art. 252 din Codul Muncii, deoarece nu a existat niciodată intenţia de a se pune in aplicare sancţiunile precizate. Decizia de santionare a avut numai rolul de Avertisment si s-a încercat printr-o forma oficiala scrisa, responsabilizarea salariatului; pentru luna februarie 2014 si pentru perioada lucrata din luna martie 2014, salariatului i s-au achitat integral drepturile salariale.
Prin sentinţa civilă nr. 721/LM/2014 Tribunalul Bihor a admis contestaţia formulată şi în consecinţă a dispus anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 84/19.02.2014 emisă de către intimată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele: Contestatorul a fost angajatul intimatei în baza contractului de munca nr. 282218/05.09.2013 (înregistrat in Revisal sub nr. 2162230/05.09.2013), în funcţia de magaziner. Iniţial contractul de munca a fost încheiat pe o perioada determinata de 1 luna si apoi modificat in data de 04.10.2013, în perioada nedeterminata, prin actul adiţional nr. 429. Ulterior i s-a modificat si funcţia, din magaziner, in şofer autoturisme si camionete.
Prin decizia de sancţionare nr. 84/19.02.2014 emisa de intimată contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 5% pe 3 luni. Se reţine în sarcina contestatorului prin aceasta dispoziţie: comportament necorespunzător faţă de superiori, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, nerespectarea obligaţiilor privind securitatea si sănătatea in muncă, întârzierea la programul de lucru.
înainte de a verifica temeinicia deciziei de desfacere a contractului de muncă, instanţa trebuie sa cerceteze mai intai legalitatea acesteia.
Conform disp. art. 251 alin. 1 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsura, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar la alin. 2 se stabileşte că, în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului sa dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si să susţină toate
1
apărările in favoarea sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivaţiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
In speţa, instanţa apreciază că pârâta nu a făcut dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile. Iar lipsa cercetării disciplinare prealabile duce la nulitatea absoluta a măsurii disciplinare luate.
Punctul de pornire în efectuarea cercetării disciplinare îl constituie convocarea, în scris, a salariatului de persoana împuternicita de angajator sa realizeze aceasta operaţiune, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii.
In speţa, prin Referatul nr. 83/19.02.2014, conducerea societăţii a fost înştiinţată de către numita G.N., responsabil punct de lucru Oradea că salariatul F.G. nu a respectat prevederile regulamentului intern si sarcinile prevăzute in fisa postului, având un comportament necorespunzator fata de colegi si superiori, solicitându-se să se ia măsurile care se impun.
In aceeaşi zi s-a emis si decizia de sancţionare disciplinara, fără a se efectua procedura de cercetare disciplinară cu respectarea prev. art. 251 Codul Muncii
Scopul convocării în vederea efectuării cercetării disciplinare este garantarea dreptului la apărare a salariatului care este în drept să-şi formuleze apărări raportat la faptele care i se impută. Acest drept este conferit de lege si nu a fost asigurat in cazul contestatorului, acesta nefiind convocat în scris pentru cercetarea disciplinară cu precizarea obiectului, datei, orei si locului întrevederii.
împrejurarea că la data întocmirii referatului salariatul a fost chemat in biroul punctului de lucru de la Oradea si a fost atenţionat sa îsi schimbe comportamentul nu echivalează cu o cercetare disciplinară in condiţiile art. 251 Codul muncii.
Lipsa convocării determină în mod implicit imposibilitatea salariatului de a îşi exercita dreptul de a formula şi susţine toate apărările în favoarea sa, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.
Tot sub aspectul legalităţii deciziei se retine că, potrivit art. 252 alin 2 din Codul Muncii sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul in care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
In speţă, nu au fost indicate in concret dispoziţiile din regulamentul intern sau contractul individual de munca încălcate, termenul in care sancţiunea poate fi contestată; instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Legea sancţionează cu nulitatea absolută a deciziei şi absenţa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, legiuitorul a înţeles să instituie această sancţiune ca o garanţie a salariatului că apărările şi explicaţiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate si avute în vedere de angajator.
Verificând respectarea acestei norme imperative, instanţa constată că în cuprinsul deciziei nu se face referire la apărările salariatului sau la faptul că acesta ar fi fost invitat la cercetarea prealabila si ca ar fi refuzat sa se prezinte.
Prin urmare, instanţa constata că decizia nr. 84/19.02.2014 a fost emisa de către intimata cu încălcarea dispoziţiilor legale de mai sus si in consecinţa a constat nulitate absolută a acesteia.
In ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecată acesta a fost respinsă ca nefondată. Astfel chiar dacă intimata nu a pus in executare aceasta decizie, intrucât contestatorul si-a dat demisia la data de 12.03.2014, acesta are interes in a solicita anularea unei decizii prin care a fost sancţionat disciplinar, iar obiectul cererii de chemare in judecata il formează tocmai această decizie.
