Pentru infracţiunea prev. de art. 184 alin. 1şi 2 Cod penal,punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,iar singura cale de atac ordinară prevăzută de lege pentru astfel de infracţiuni este recursul.
Prin sentinţa penală nr. 409 din 11.06.2007 Judecătoria Rădăuţi a condamnat pe inculpatul L. P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 şi 3 cod penal, la pedeapsa amenzii în cuantum de 4.500 lei, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe timp de 1(un) an, conform art.81, 82 Cod penal.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal referitoare la cazurile de revocare a suspendării.
A fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă auto Societatea de asigurare „VGH V.” L. B. H.-Germania, reprezentată procesual prin SC „A. I.B.”SRL Bucureşti, cu sediul social în municipiul Bucureşti, la plata despăgubirilor civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că la data de 30 iulie 2004, în jurul orelor 12,00, partea vătămată B. C. se deplasa pe DN 17 A de la Rădăuţi spre localitatea Marginea, cu autoturismul aflat în dotarea IJPF Suceava, marca Nissan Terrano în timp ce, din sens invers, se deplasa autoturismul marca BMW-316 înmatriculat în Germania, condus de inculpatul L. P. C..
Ajungând în zona km.65 + 200 m, pe raza com. Marginea, autoturismul BMW-316 a pătruns cu roţile din partea dreaptă pe acostament, după care traiectoria acestuia nu a mai putut fi controlată, s-a redresat şi s-a îndreptat către sensul opus, apoi a intrat în impact frontal cu partea laterală stânga a autoturismului Nissan, ulterior deplasându-se în cursul unei mişcări de rotire către partea stângă a drumului, în raport cu sensul sau de mers, a părăsit carosabilul şi s-a oprit în afara acestuia, sprijinit pe laterala sa stângă.
Dinamica producerii accidentului a fost stabilită prin raportul de expertiză criminalistică nr. 145/28.07. 2006 întocmit de INEC Bucureşti.
Întrucât circula cu o viteză de cca. 133 km/h, inculpatul nu a reuşit să menţină autoturismul pe care-l conducea pe suprafaţa carosabilă.
S-a stabilit că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs pe sensul de mers Rădăuţi – Marginea , la cca. 44 m de km.65+200 m către Rădăuţi şi că inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă pe sectorul respectiv şi ar fi menţinut autoturismul pe care-l conducea pe suprafaţa carosabilă, fără a pătrunde pe acostament.
În raport de concluziile stabilite în raportul de expertiză tehnică întocmit de INEC prima instanţă a constatat că vinovat de producerea accidentului se face în exclusivitate inculpatul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal partea vătămată B. C., asiguratorul Societatea de Asigurare VGH V. şi inculpatul L. P. C..
Prin decizia penală nr.445 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul L. P. C., partea vătămată B.C. şi asiguratorul Societatea de Asigurare VGH V..
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul L. P. C. şi partea vătămată B. C., care nu şi-au motivat în scris sau oral cererile de recurs.
Examinând din oficiu recursurile declarate de inculpat şi partea vătămată sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin rechizitoriul cu nr.2073/P/2004 din 08 iunie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului L. P. C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, faptă constând în aceea că la data de 30 iulie 2004, conducând autoturismul marca BMW 316 cu viteză excesivă a intrat într-o depăşire riscantă după care nu s-a mai putut redresa, intrând în coliziune cu autoturismul NISSAN TERRANO condus de către partea vătămată B. C., impact în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale.
Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului motiv pentru care prin sentinţa penală nr.409 din 11 iunie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi l-a condamnat pe acesta pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal la pedeapsa de 4.500 lei amendă penală pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Potrivit art.184 alin.5 Cod penal, pentru faptele prevăzute în alin.1 şi 3 al aceluiaşi articol acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art.3851 alin.1 lit.d1 Cod procedură penală aşa cum a fost introdus prin art.I pct.181 din Legea nr.356/2006, pot fi atacate cu recurs sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Faţă de dispoziţiile legale anterior prezentate Curtea constată că în mod nelegal Tribunalul Suceava a judecat cauza ca instanţă de apel, decizia penală nr.445 din 16 noiembrie 2007 fiind lovită conform art.197 alin.2 Cod procedură penală de nulitate absolută.
Faţă de cele ce preced şi dat fiind cazul de casare prev. de art.3859 pct.1 Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art.38515 alin.2 lit.c Cod procedură penală, să admită recursurile declarate de inculpat şi partea vătămată, să caseze în totalitate decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava ca instanţă de recurs.
