Conditii antrenare raspundere solidara a administratorului cu societatea debitoare
Prin cererea formulată la data de 14.12.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 14594/63/2009, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Y a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. z prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei nr.v, precum şi a deciziei w emise de AFP Y, privind antrenarea răspunderii în solidar cu SC E SRL , solicitând anularea acestor acte administrative ca fiind nelegale.
În motivare, reclamantul arată că la data de 27.02.2008 a formulat contestaţie la decizia nr. v a AFP Y înregistrată sub nr. 7636, arătând că această decizie este nelegală, solicitând revocarea acesteia, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 27, alin. 1 din OG 92/2003 Rep.
Conform actului adiţional înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. 249/09.02.2005, reclamantul arată că s-a retras din societate, cesionând toate părţile sociale numituluiB.L., ocazie cu care a şi fost revocat din funcţia de administrator. Cu ocazia cesionării părţilor sociale nu a primit decât contravaloarea în lei a acestora şi nu a dobândit nici un activ de la această societate.
De asemenea, arată că începând cu data de 09.02.2005 a cesionat aceste părţi sociale, răspunzător de starea de insolvabilitate făcându-se noul asociat şi administratorB.L., acesta preluând atât activul, cât şi pasivul societăţii debitoare.
In luna aprilie 2008, AFP Y a respins contestaţia reclamantului, pe cale de excepţie, în sensul că a considerat-o ca fiind tardivă, motiv pentru care a promovat acţiune în justiţie
Prin sentinţa civilă nr. 423 pronunţată la data de 26.02.2009 de Tribunalul Dolj a admis contestaţia şi a anulat decizia nr. v şi decizia nr. w din, constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte antrenarea răspunderii materiale a reclamantului.
Prin Decizia nr. 3831 pronunţată în şedinţa publică din data de 07.10.2009 Curtea de apel Craiova a admis recursul formulat de DGFP D. şi AFP Yşi a dispus ca intimatele-pârâte să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate de către reclamant .
La data de 02.11.2009 pârâtele au emis decizia nr. z care a analizat pe fond contestaţia, respingand pe fond cererea formulată de reclamant.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 279 alin. 2 din OG 92/2003, precum şi dispoziţiile art. 1 din Legea 554/2004.
Pârâta, prin reprezentat, a depus la dosar întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate de către reclamant.
În susţinerea cererii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Instanţa a reţinut următoarele:
Prin decizia v emisă de Administraţia Finanţelor Publice Y s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantului alături de SC E SRL, pentru obligaţiile fiscale ale persoanei juridice.
S-a reţinut că debitoarea SC E SRL a depus bilanţuri contabile anuale şi semestriale pentru activitatea desfăşurată în anii 2003 – 2004 din care rezultă că societatea a obţinut venituri din prestări de servicii, iar pentru perioada următoare anului 2004 societatea nu a mai depus bilanţuri contabile. Din notele de constatare rezultă că societatea nu mai desfăşura activitate, iar la sediul declarat al societăţii sau în alte locuri unde ar exista indicii că există bunuri, nu mai există bunuri mobile sau imobile aparţinând societăţii.
Urmare a acestor constatări, organele fiscale au apreciat că bunurile societăţii au fost înstrăinate cu rea credinţă fără a fi achitate debitele faţă de bugetul de stat. De asemenea, prin nedepunerea bilanţurilor contabile şi prin cercetările efectuate de organele fiscale rezultă că patrimoniul societăţii a fost ascuns cu rea credinţă organelor de executare, responsabilitatea aparţinând reclamantului care a deţinut funcţia de asociat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie ce a fost respinsă .
Deciziile menţionate au fost anulate prin sentinţa nr. 423/26.02.2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, iar prin decizia nr. 3831/2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, organele fiscale au fost obligate să emită o altă decizie prin care să soluţioneze pe fond contestaţia formulată.
Prin decizia z AFPC nr. 1 Craiova analizând pe fond contestaţia formulată de reclamant a respins-o ca nefondată, apreciind că sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii solidare a reclamantului deoarece o mare parte din debitele societăţii provin din perioada când acesta era administrator. Faptul că reclamantul a cesionat părţile sociale altui administrator, fără ca la acera dată să achite obligaţiile la bugetul de stat, născute în perioada când acesta era administrator, arată că înstrăinarea părţilor sociale s-a făcut cu rea credinţă, tocmai în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, contribuind la provocarea insolvabilităţii societăţii.
În raport de aspectele reţinute anterior instanţa a constată că acţiunea este fondată.
Astfel, potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din Codul de procedură fiscală, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor legale citate anterior, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorilor şi asociaţilor trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv starea de insolvabilitate a societăţii şi provocarea acestei stări de către administratori sau asociaţi prin înstrăinarea sau ascunderea bunurilor societăţii cu rea credinţă.
În speţă, dacă în privinţa primei condiţii nu există nici un fel de probleme, insolvabilitatea societăţii fiind recunoscută de ambele părţi, în privinţa relei credinţe a reclamantului instanţa a reţinut că aceasta nu este dovedită cu nici un mijloc de probă.
Ori, în condiţiile în care buna credinţă este prezumată, faptul că o parte din debitele societăţii provin din perioada când reclamantul avea calitatea de administrator nu este de natură să angajeze în mod automat răspunderea solidară a acestuia şi aceasta cu atât mai mult cu cât, prin actul adiţional înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului reclamantul a cesionat numitului B. L. părţile sale sociale, fără a dobândi nici un activ din societate.
Devenind asociat unic, cu preluarea atât a activului cât şi a pasivului, numitului B.lL, în calitate de nou administrator, îi revenea deci obligaţia achitării debitelor restante, neputând fi ţinut reclamantul pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce îi reveneau acestuia şi cu atât mai mult pentru starea de insolvabilitate survenită ulterior cesiunii părţilor sociale.
Ca atare, deşi potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei îi revine, pârâta nu a reuşit să probeze reaua credinţă a reclamantului în provocarea insolvabilităţii persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă a bunurilor mobile sau imobile ale acesteia.
Faţă de cele reţinute anterior, constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 27 din Codul de procedură pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantului, instanţa a admis actiunea si a dispus anularea deciziilor emise de A.F.P. Y
1
