Taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. nr. 218/2008.
Caracterul dezincriminator al taxei de poluare. Aplicarea prioritară a normelor de drept comunitar. Argumentele aduse în susţinerea acţiunii de obligare la înmatriculare a autovehiculelor second-hand importate dintr-o ţară membră a Uniunii Europene, fară plata taxei de poluare.
Prin Sentinţa nr. 442 din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1027/102/2009, s-a admis acţiunea formulată de C. C. L. în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Mureş – Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor şi s-a dispus înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Opel Vectra, an de fabricaţie 2002, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 sunt discriminatorii faţă de prevederile art. 25, 28 şi 90 din Tratatul CE, iar prin achitarea acestei taxe, reclamanta ar efectua o plată nedatorată care, potrivit legislaţiei fiscale, este supusă repetiţiunii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Instituţia Prefectului Judeţului Mureş arătând că aceasta este netemeinică şi nelegală întrucât autoturismul reclamantei nu se încadrează în categoria autoturismelor pentru care nu se percepe această taxă. Mai aratat că, în condiţiile în care Curtea Constituţională a considerat O.U.G. nr. 50/2008 în deplină concordanţă cu Constituţia României, perceperea acesteia este legală.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 14 alin 1 din O.U.G. nr. 50/2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie înmatriculate în ţară. Interpretând acest act normativ teleologic (după scop) pentru a identifica intenţia legiuitorului se constată următoarele: în expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 şi disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – „poluatorul plăteşte” -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru.
Potrivit O.U.G. nr.208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare, pentru autovehicule a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene, începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv (art. III).
O.U.G. nr.208/2008 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 si 2. Aşadar, se creează o diferenţă de tratament fiscal între maşinile noi şi cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauza, s-ar fi datorat taxa de poluare, indiferent când are loc – după data de 1 iulie 2008 – prima înmatriculare în România.
Art. 90 paragraful l din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede: “Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare”.
Scopul general al art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele şi taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.
Considerăm nelegală încasarea taxei şi, implicit dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, ca urmare a principiului aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.
Şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene a stabilit, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală si specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior – or, în speţă, taxa pe poluare a fost introdusă în legislaţia internă de abia în anul 2008.
Analizând dispoziţiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în ţară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România. Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenţia legiuitorului de a influenţa alegerea consumatorilor a devenit şi mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcţionaţi fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. Se protejează astfel producţia internă, aspect ce reiese explicit din preambul O.U.G. nr. 208/2008 şi O.U.G. nr. 218/2008, potrivita căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea masurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de munca în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
Aşadar, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel în speţă (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi, produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţă, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia şi fructele cultivate în Italia).
De remarcat şi un alt tip de discriminare, şi anume cel dintre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autoturisme ulterior. Doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deşi este evident că poluează şi autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul O.U.G. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.
Acest tip de discriminare se discută în raport de art. 16 din Constituţie, art. 26 din Pactul Internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 şi a art. 1 şi 2 din O.G. nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aspect care depăşeşte însă prezentul cadru procesual.
Pentru aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat.
