Ore suplimentare în zile de repaus. Poliţist
-Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003: art. 16
-Legea nr. 360/2002: art. 39, art. 44
-Legea nr. 188/1999: art. 31alin. (2), art.. 33 alin. (1)
-Ordin MAI nr. 577/2008: art. 2 alin. (1)
Potrivit O.G. nr. 38/2003, orele efectuate de poliţişti în zilele nelucrătoare se pot plăti doar dacă efectuarea acestora s-a dispus în scris de şeful ierarhic.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia Contencios administrativ şi fiscal
Decizia civilă nr. 740 din 11 februarie 2014, R.O.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 16 ianuarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 2042/30/2012 Tribunalul Timiş a respins acţiunea reclamantului, poliţist, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice – să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei cuvenită şi neachitată ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, ca urmare a nealocării acesteia, pentru perioada de 01.08.2008 până la data de 31.07.2011 când au încetat raporturile de serviciu cu drept de pensie, care să fie actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectuării plăţii precum şi plata lunară a acestora începând cu acea dată cu cheltuieli de judecată, conform actelor normative, precum şi obligarea pârâtului Ministerului Finanţelor Publice la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. pr. civ., prin decizia civilă nr. 740 din 11 februarie 2014 pronunţată în dosarul nr. 2042/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara reţinându-se că salarizarea poliţiştilor a fost reglementată iniţial – raportat la perioada în litigiu – prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003 – act normativ care a fost în vigoare până la data de 31.12.2009, fiind abrogat prin Legea – Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu prevederile art. 16 din OG nr. 38/2003, în forma existentă până la data de 31.12.2009, „orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de poliţiştii încadraţi în funcţii de înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie se vor plăti cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare.
Cu un spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Munca prestată potrivit alin. (1) poate fi compensată cu timp liber corespunzător, la cererea poliţistului, în condiţiile în care orele nu au fost plătite.
Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de şeful ierarhic, fără a se depăşi 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate”.
În cursul anului 2010 au fost aplicabile prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale O.G. nr. 1/2010, iar în cursul anului 2011 sunt aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010.
Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului prevede la art. 44 că:
“(1)Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu.
(2) Poliţistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afară acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii”.
De asemenea, prevederile art. 39 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului statuează că: ..Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână”.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată şi actualizată „pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an.”
În aplicarea acestor prevederi legale, programul de lucru, formele de organizare ale acestuia şi acordarea repausului săptămânal s-au stabilit prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, respectiv prin Ordinul M.A.I. nr. 577/08.08.2008 referitor la programul de lucru al poliţiştilor, care prevede următoarele:
Art. 2 „(1) Durata programului de lucru al poliţistului este, de regulă, 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) Acordarea zilelor de odihnă săptămânală ce se cuvin poliţistului, în zile consecutive, poate fi amânată, în mod excepţional, numai dacă interesele serviciului o impun, cel mult de două ori într-o lună, fără a depăşi 30 de zile de la data la care persoana a fost la program.
(3) Durata maximă legală a programului de lucru nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepţie, durata programului de lucru poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pentru o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână”.
În plus, în privinţa salarizării funcţionarilor publici, Curtea reţine că, potrivit, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, „funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii”, iar alineatul al treilea din art. 31 stabileşte, de asemenea, „salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici”.
De asemenea, Curtea a reţinut că în materia salarizării funcţionarilor publici nu sunt incidente dispoziţiile din Codul muncii, ci reglementările speciale aplicabile poliţiştilor şi funcţionarilor publici.
