ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEŞTI
JUDEŢUL BACĂU
Dosar nr. 1405/270/2014 emitere ordin de protecţie
Înreg. 03.03.2014
SENTINŢA CIVILĂ NR. 939
Şedinţa din cameră de consiliu din data de 17.03.2014
Completul de judecată format din:
Preşedinte – —
Grefier – —
Ministerul Public reprezentat de Procuror – —
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta —, domiciliată în — în contradictoriu cu pârâtul —, domiciliat în —, având ca obiect emitere ordin de protecţie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14.03.2014, care au fost consemnate prin încheierea de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea asupra fondului pentru data de 17.03.2014, pentru ca reclamanta să depună la dosar copii ale înscrisurilor din dosarul penal nr. 6023/270/2013
I N S T A N Ţ A,
Deliberând;
Asupra cauzei civile de faţă constată următoare;
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1405/270/2014, reclamanta —, a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului —.
Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
In motivare se arată că pârâtul este alcoolic, are o conduită violentă din punct de vedere fizic şi verbal.
Reclamanta a menţionat că motivul pentru care fiul său se comportă violent, îl reprezintă lipsa banilor dat fiind că acesta cheltuie pensia în 2-3 zile, acest comportament culminând cu jigniri, distrugerea obiectelor din casă.
In continuare se arată că pe rolul instanţei a fost înregistrat dosarul penal nr. 6023/270/2013 având ca obiect plângerea prealabilă formulată de reclamantă sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de “ lovire sau alte violente” prevăzută de art. 180 Cod penal, “ vătămare corporală” prevăzută de art. 181 Cod penal.
In drept nu a fost invocat nici un text de lege.
In dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
A fost ataşat spre consultare dosarul penal nr. 6023/270/2013.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La termenul de judecată din 14.03.2014, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către apărătorul pârâtului, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu pentru capătul de cerere având ca obiect “internare medicală” şi a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
Părţile din prezenta cauză sunt membrii de familie în sensul definit de art. 2 indice 2 din Legea nr. 217/2003, respectiv sunt mamă şi fiu.
Potrivit raportului de anchetă socială de la fila 30 dosar urmărire penală, părţile locuiesc de aproximativ şapte ani împreuna, într-un imobil format din două camere situat în —.
Reclamanta beneficiază de venituri modeste, este în vârstă de 76 ani şi potrivit declaraţiilor testimoniale extrajudiciare, certificat medico legal nr. 288/2013 este victima manifestărilor violente din partea fiului sau.
Martora —, fiica reclamantei şi sora pârâtului, a declarat că fratele său obişnuieşte în mod constant să provoace scandal pe fondul consumului de alcool, aceste manifestări violente vizând în special persoana reclamantei. Acelaşi lucru l-au declarat şi martorii —, —.
Martorii audiaţi au descris în concret manifestările pârâtului faţă de mama sa arătând : ” Fratele meu locuieşte în aceeaşi casă cu mama mea. In timp ce ne aflam acolo, pe fondul consumului de alcool, fiind în stare de ebrietate inculpatul a provocat scandal, a încercat să dărâme un gard la gradina aparţinând mamei mele. Am încercat să-l opresc dar nu am reuşit. Am revenit la domiciliul mamei mele, a venit şi inculpatul, dar nu pot preciza exact ora, era pe seara şi a început să arunce cu bolovani în mine şi în direcţia casei. Am anunţat serviciul 112. Au venit organele de poliţie la faţa locului, l-au transportat pe fratele meu la spital unde I s-a administrat un calmant şi a fost trimis din nou la domiciliu. Intre fratele meu şi partea vătămată există un conflict permanent, o împinge, o scoate din casă şi ii solicita bani. Mă aflam la mama în casă, inculpatul a intrat , a împins-o, mama i-a spus să se liniştească, a apucat-o de mână şi a împins-o.”
Reclamanta din prezenta cauza a suferit multiple leziuni în luna iulie 2013 şi la sfatul fiicei sale — s-a prezentat la Cabinetul de Medicină Legală pentru eliberarea unui certificat medico legal.
Din actele existente la dosarul cauzei (bilet de ieşire din spital din anul 2010, raport expertiză medico legală psihiatrică) rezultă că pârâtul prezintă diagnosticul de “ tulburare organica de personalitate. Psihosindrom de dependenţă etanolică”.
Pârâtul din prezenta cauză a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2175/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti ca urmare a plângerii prealabile formulată de reclamanta din prezenta cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “ lovire sau alte violente” prevăzută de art. 180 cod penal.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că pârâtul a aplicat reclamantei, în repetate rânduri, lovituri ce au cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale.
În drept, potrivit art. 23 alin. 1 lit. d şi f din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii: d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; … f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima”.
Din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că pentru emiterea unui ordin de protecţie trebuie îndeplinite următoarele condiţii: 1. să existe un act de violenţă; 2. actul de violenţă să pună în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei; 3. actul de violenţă să provină din partea unui membru al familiei.
Cu privire la prima condiţie, instanţa apreciază că aceasta este îndeplinită în cauză, din certificatul medico-legal nr. 288/2013 rezulta că reclamanta a prezentat leziuni posttraumatice care s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur şi care au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanţa mai reţine că acest mod de a se comporta al pârâtului, a creat o stare de pericol pentru integritatea fizică şi psihică a reclamantei. Din plângerea penală de la fila 8 dosar urmărire penală, instanţa constată că reclamanta are un puternic sentiment de teamă faţă de pârât, se simte hărţuită de acesta.
In ceea ce priveşte a treia condiţie, instanţa reţine că, potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicată, prin membru de familie se înţelege”. a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
Instanţa apreciază că relaţia dintre părţi se încadrează în art. 5 lit. a din Legea nr. 217/2003, republicată. Prin urmare, instanţa constată că nu este întemeiată susţinerea avocatului din oficiu în sensul că nu se încadrează în noţiunea de membru de familie, ceea ce ar atrage inadmisibilitatea cererii.
Instanţa apreciază că se impune luarea unor măsuri provizorii de protecţie a reclamantei, existând premizele perpetuării şi chiar agravării stărilor conflictuale dintre părţi, din iniţiativa pârâtului, şi, în consecinţă, i se va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta şi va fi obligat să păstreze faţă de reclamantă o distanţă minimă de 100 m, pentru aceeaşi perioadă.
Instanţa apreciază că în cauza de faţă nu prezintă relevanţă dacă pârâta are sau nu o alternativa din punct de vedere al locuinţei, cele doua părţi având posibilitatea de a promova acţiunea de partaj succesoral pentru a lămuri situaţia locativă a imobilului din —.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 217/2003 instanţa poate dispune „evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.”
Prin formularea textului legal se legitimează o limitare a exerciţiului
dreptului la viaţă privată şi la domiciliu al pârâtei. Limitarea este justificată prin raportare la comportamentul agresiv fizic si psihic pe care aceasta îl adoptă faţă de reclamanta şi care generează un pericol pentru aceasta. O astfel de prevedere ar putea fi considerată ca fiind în contradicţie cu reglementarea din art. 8 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în conformitate cu care „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale”. Instanţa apreciază că nu există o încălcare a prevederilor convenţionale citate în cazul emiterii unui ordin de protecţie în baza căruia o persoană este evacuată din domiciliul stabilit într-un imobil al cărui proprietar este chiar ea. Aceasta deoarece art. 8 însuşi, în alineatul (2) din Convenţia europeană a drepturilor omului prevede că: este admisă ingerenţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept: „dacă aceasta este prevăzută de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”. Este adevărat că asupra drepturilor fundamentale ale pârâtului, aşa încât aceste măsuri au caracter determinat în timp, respectiv pentru şase luni în condiţiile art. 27 din Legea nr. 217/2003.
Faţă de considerentele mai sus menţionate, instanţa apreciază că în cauză sunt întrunite condiţiile legii speciale, urmând să admită în parte acţiunea.
Instanţa apreciază că se impune luarea unor măsuri provizorii de protecţie a reclamantei, existând premizele perpetuării şi chiar agravării stărilor conflictuale dintre părţi, din iniţiativa pârâtului, şi, în consecinţă, acesta va fi evacuat din locuinţa familiei, şi va fi obligat pârâtul să păstreze faţă de reclamantă o distanţă minimă de 100 m.
Faţă de culpa procesuală a pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanţa îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta —, domiciliată în — în contradictoriu cu pârâtul —, domiciliat în —.
Dispune evacuarea temporară pârâtului din locuinţa situată în —.
Obliga pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 100 m faţă de reclamanta — precum şi faţă de locuinţa situată în —.
Interzice pârâtului orice contact cu victima, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod.
Executorie.
Fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
Obligă pârâtul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat reprezentând onorarii avocat din oficiu.
Cu recurs în 3 zile de la pronunţare.
Dată în cameră de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi 17.03.2014
PREŞEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored B.L./M.L.17.03.2014,ex. 5, com. părţi+ poliţie 3 ex. 17.03.2014
