Decizia nr.92/6.03.2008 – dosar nr.317/113/2008
Prin sentinţa civilă nr.167/09 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.10249/196/2007 s-a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Brăila şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în pretenţii formulată de reclamanta RA APA Brăila în prezent SC Compania de Utilităţi Publice Dunărea Brăila împotriva pârâtului S. M. în favoarea Tribunalului Brăila – Secţia contencios Administrativ.
Spre a hotărî astfel, Judecătoria a reţinut că prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Brăila cu nr.3171/03.04.2007, reclamanta RA Apa Brăila a solicitat obligarea pârâtului S. M. la plata sumei de 346,52 lei reprezentând contravaloare servicii de furnizare a apei potabile şi a penalităţilor de întârziere în valoare de 136,46 lei.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.2904/2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr.122/2007 a Tribunalului Brăila s-a casat sentinţa, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa iniţial sesizată.
În rejudecare s-a format dosarul nr.10249/196/2007.
Instanţa a aut în vedere că potrivit art.54 din Legea nr.51/2006 a serviciilor de utilităţi publice, în vigoare la 21.03.2007, litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ. În înţelesul legii, alimentarea cu apă este un serviciu de utilitate publică.
Întrucât cerere a fost introdusă la dara de 03.04.2007, după intrarea în vigoare a legii, s-a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Brăila şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la instanţa de contencios administrativ.
Procedând la soluţionarea cauzei înregistrată la această instanţă sub nr.317/113/2008 tribunalul a constatat că Legea nr.51/2006 a serviciilor de utilităţi publice în baza căreia judecătoria şi-a declinat competenţa, a fost modificată prin O.U.G. nr.13/26.02.2008 în sensul că art.51 alin.3 prevede că soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate prestate se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă.
Constatând că în speţă relaţiile dintre operator şi utilizator sunt relaţii comerciale, s-a apreciat ca, potrivit art.1 pct.3 în referire la art.2 pct.1 lit.”a” Cod procedură civilă, competenţa soluţionării acţiunii în pretenţii revine judecătoriei.
Totodata, având în vedere că potrivit art.51 alin.2 din Legea nr.51/2006 cererea se introduce la instanţa în a cărei competenţă teritorială se află domiciliul utilizatorului, tribunalul a constatat că este competentă Judecătoria Brăila unde urma a fi inaintat dosarul.
Asa fiind, in temeiul art.158 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC Compania de Utilităţi Publice – Dunărea Brăila SA, prin reprezentanţi legali, în contradictoriu cu pârâtul S. M., în favoarea Judecătoriei Brăila şi înaintarea dosarului la această instanţă.
