Prin cererea formulată contestatoarea B.G.E. în contradictoriu cu intimatul B.R., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare silită întreprinse de B.E.J. F M în dosarul nr. 171/2014; încetarea executării înseşi; suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de executare silită.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2344/2014, pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosar nr. xxx/204/2014, intimatului B.R. i s-a admis cererea de a avea legături personale cu minorul B.Ş.T., conform unui program.
În considerarea dispoziţiilor art. 622 C. pr. civ., l-a aşteptat pe intimatul B.R. la data de 01.08.2014 să-l ia la domiciliul său pe minorul Teodor, pentru cele 15 zile de la începutul lunii august, din vacanţa de vară, conform titlului executoriu. L-a pregătit pe minor cu haine de schimb, cu alimente neperisabile pentru întreaga perioadă şi cu jucăriile preferate şi l-a sfătuit să-l asculte pe tatăl său şi fie cuminte.
În loc să vină să-şi exercite dreptul, intimatul a plecat în străinătate pentru a-şi cumpăra un autoturism second-hand, după ce în prealabil se interesase la pretinsul loc de munca invocat de intimat.
Cu aceasta ocazie a aflat că intimatul a minţit instanţa de fond, în faţa căreia a afirmat că este angajat al SC O.P. SA, iar în realitate el a fusese concediat de circa şase luni. La fel a minţit şi în cererea de executare silită, în cuprinsul căreia a afirmat că ea nu ar fi executat de bunăvoie obligaţia stabilită în titlul executoriu.
Minorul T., văzând că l-a aşteptat degeaba pe tatăl său, a suferit foarte mult, fapt care a determinat-o să formuleze apel împotriva hotărârii instanţei de fond, pentru schimbarea acesteia în parte, în sensul ca intimatul să aibă dreptul la legături personale cu minorul astfel cum a propus primei instanţe, duminica, la domiciliul mamei sale, în prezenţa acesteia.
De asemenea, constatând că asupra minorului persistă acea stare de deziluzie provocată de propriul tată a apelat la serviciile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, pentru consiliere psihologică a minorului.
Arată contestatoarea că în fişa de evaluare psihologică a copilului psihologul arată că minorul B.T.Ş. prezintă simt de insecuritate, relaţionează dificil în primele minute, nu răspunde gesturilor de prietenie, prezintă o dispoziţie trista, verbalizează stările emoţionale pe care le are, prezintă o toleranţă la frustrare scăzută.
Ori tatăl dovedit ca fiind violent faţă de ea, înseamnă că poate fi la fel cu orice altă persoana aflată în preajma sa, inclusiv cu minorul. Copilul nu uită violenţele tatălui asupra mamei întrucât a fost martor la acestea.
Menţionează că Judecătoria Câmpina a admis un ordin de protecţie prin care intimatului B.R. i s-a interzis să se aproprie de ea, de locuinţa sa şi de locul de munca la mai puţin de 50 m, constatându-se caracterul violent al intimatului.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite arată că a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. xxx/23.07.2014, pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. xxx/204/2014, solicitând schimbarea în parte a programului de legături personale ale intimatului cu minorul, astfel în această situaţie consideră că se impune suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
În drept s-au invocat disp. art. 622, art. 711, art. 718, art. 909-912 C. pr. civ.
La 01.09.2014 contestatoarea a formula o completare a contestaţiei prin care a învederat că prin somaţia din data de 18.08.2014, emisă în dosarul de executare nr. 171/2014, i s-a pus în vedere să fie prezentă la domiciliu la data de 26.08.2014, orele 11,00-15,00, pentru a se conforma programului de legături personale stabilit de Judecătoria Câmpina în favoarea lui B.R..
Menţionează contestatoarea că are serviciu, iar programul de lucru la SC I. I. SRL începe la ora 8,00 şi se sfârşeşte la ora 16,00. In ziua de 26.08.2014 a fost delegată de directorul societăţii să participe la o activitate de protocol. Cu toate acestea, după finalizarea activităţii pentru care a fost delegată, în jurul orelor 13,00, s-a prezentat la domiciliu pentru a se întâlni cu executorul judecătoresc, însă de la ora 13,00 şi până la ora 15,00 nu s-a prezentat nimeni la domiciliul său.
A primit a doua zi – 27.08.2014 – un proces-verbal din care rezulta că executorul judecătoresc F.M., împreună cu reclamantul B.R. s-au prezentat la domiciliul său la ora 11,30, şi au efectuat o etapă a executării silite complet nelegală.
In primul rând, B.R. are interdicţie (prin ordin de protecţie emis de Judecătoria Câmpina) de a se apropia la distanţă mai mica de 50 m de domiciliul său, iar executorul nu are calitatea de a-l determina pe reclamant să încalce hotărârea judecătorească.
In al doilea rând apreciază contestatoarea că executarea silită s-a făcut cu nesocotirea dispoziţiilor art. 910 C. proc. civ. , în sensul că executorul judecătoresc nu a respectat terenul de o lună prevăzut de legiuitor. Totodată, executorul nu s-a prezentat la domiciliul său însoţit de un reprezentat al Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi/sau a unui psiholog.
Atât executorul cât şi clientul său consideră copilul marfă, care poate fi luată oricum de către tatăl violent şi nu o fiinţa umană, care trebuie întrebată dacă vrea să-şi părăsească mama, chiar şi pentru câteva zile.
In al treilea rând, mai arată contestatoarea că a vorbit la telefon cu fosta soacra, C. M., şi a întrebat-o de ce nu a venit ea să-l ia pe minor în week-end-urile stabilite de instanţa de judecată (pentru că fiul său are interdicţie de a se apropia de ea şi de domiciliul său), iar aceasta i-a spus că nu a venit crezând că refuză să-l predau pe minor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2344/23.07.2014, s-a admis în parte acţiunea sa, instanţa apreciind că sunt întrunite pe deplin prev. art. 919 C.pr.civ., cât şi art. 996 C. pr. civ. şi în virtutea interesului superior al minorului şi urmare a probatoriilor administrate, s-a admis în parte, cererea sa de a avea legături personale cu minorul.
Întrucât, relaţia de concubinaj notoriu a pârâtei era recunoscută de toată lumea, aceasta a preferat să destrame o familie, făcând să sufere un copil, iar la data de 01.04.2014 a părăsit domiciliul conjugal, luând atât copilul cu ea, cât şi alte lucruri din casă.
Arată că aceasta a rupt copilul din mediul lui natural de creştere şi dezvoltare, acesta fiind extrem de afectat, deoarece la domiciliul său s-a născut, a crescut, fiind ataşat de el şi de mama sa, care îl îngrijea.
După 01.04.2014 a notificat-o spre a-i permite să vadă copilul, iar copilul a reuşit să-l sune, afirmând plângând că vrea la el.
Consideră intimatul că contestatoarea este într-o gravă eroare când afirmă că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bună voie. Singură se contrazice, niciodată aceasta nu a dorit de bună voie, după obţinerea titlului executoriu, să-i dea copilul.
Dacă a fost el sau mama sa în nenumărate rânduri la poarta contestatoarei, totul era închis, şi de câte ori a strigat, nu răspundea nimeni, astfel începând din aprilie şi până după 1 august, nu a ştiut unde se afla copilul.
Cum pe 1 august nu a vrut să îndeplinească de bună voie obligaţia stabilită prin hotărâre, în data de 1 august, vineri, a şi apelat la un executor judecătoresc.
Elocventă consideră că este încheierea din 4 august 2014, a BEJ F.M., încheierea din 26 august 2014 a aceluiaşi birou, cât şi procesul-verbal din data de 26 august 2014. Când s-a deplasat cu executorul la domiciliul contestatoarei, negăsind pe nimeni acasă, inclusiv executorul contactând-o telefonic de mai multe ori dar aceasta nu a răspuns, contestatoarea refuzând să rămână la domiciliu, pentru a se conforma hotărârii judecătoreşti, aşa cum rezultă şi din menţiunea executorului.
Se arată că încheierea camerei de consiliu în dosarul nr. xxx/204/2014 prin care s-a admis încuviinţarea silită, este din 13 august 2014.
Instanţa în aprecierea cererii de încuviinţare silite, la momentul când admite cererea, în dosarul nr. xxx/204/2014, analizând actele şi lucrările dosarului, în mod just a apreciat că sunt întrunite condiţiile art. 663, 664 C. pr. civ., art. 662 cât şi art. 665 C. pr. civ., iar în virtutea art. 627 executorul în mod just şi-a îndeplinit rolul activ, solicitând aplicarea art. 905 C. pr. civ. la instanţă, constituindu-se cauza nr. xxx/204/2014.
Mai arată intimatul că faţă de susţinerile îngroşate cu negru din fişa de evaluare a copilului, ale psihologului B. E., că acestea nu reprezintă realitatea şi că este o lucrare la comanda contestatoarei.
Menţionează că în momentul în care executorul sesizează instanţa de judecată, contestatoarea “binevoieşte” ca în prima săptămână din luna septembrie, să îi dea copilul, conform programului de vizită stabilit prin sentinţa nr. 2344/23.07.2014 în zilele de 06.09.2014 şi 07.09.2014.
Se mai arată de intimat că a realizat o înregistrare video, cu ocazia organizării zilei de naştere a copilului, pentru că nu s-a putut bucura de petrecere în 03.06.2014, invitând colegi şi prieteni de la grădiniţa.
De altfel, neîncercând să-şi preconstituie probe, bucuria copilului a fost nemărginită, iar refuzul acestuia de a mai merge la mamă, l-a impresionat profund.
Mai învederează, că teama contestatoarei este acea că în viitorul foarte apropiat, dorinţa copilului o să fie de a locui la domiciliul său.
După administrarea probelor pe fondul cauzei instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. xxx/23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. xxx/204/2014 s-a admis în parte acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, de B.R. în contradictoriu cu soţia sa, B.G.E., şi aceasta din urmă a fost obligată să-i permită păstrarea legăturilor personale cu minorul B.Ş.T., născut la 03.06.2010, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul tatălui şi obligaţia pentru acesta de a înapoia minorul la locuinţa mamei sale, potrivit următorului program: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână: sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00; şi în primele 15 zile din luna august în vacanţa de vară, precum şi prima jumătate a vacanţei de iarnă sau potrivit înţelegerii părţilor.
De asemenea B.G.E. a fost obligată să-i plătească reclamantului B.R. cheltuielile de judecată în cuantum de 260 lei.
Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. xxx/07.10.2014 a Tribunalului Prahova.
Hotărârea judecătorească, mai sus menţionată, fiind executorie, la data de 04.08.2014 intimatul B.R. s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc F. M. şi a solicitat executarea silită a sentinţei, menţionând în cerere că la 01.08.204 s-a prezentat la domiciliul contestatoarei, însă aceasta a refuzat să-i dea copilul.
Astfel s-a format dosarul de executare nr. 171/2014 şi prin încheierea din 04.08.2014 Biroul Executorului Judecătoresc F.M. a admis cererea intimatului şi a solicitat Judecătoriei Câmpina încuviinţarea executării silite, iar prin încheierea din 13.08.2014 Judecătoria Câmpina a admis cererea şi s-a încuviinţat executarea silită.
La 18.08.2014 B.E.J. F.M. a emis o înştiinţare şi o somaţie prin care îi aducea la cunoştinţă contestatoarei că s-a declanşat urmărirea silită împotriva sa şi o soma ca la data de 26.08.2014, orele 11,00 – 15,00 să fie prezentă la domiciliul său pentru a permite creditorului său păstrarea legăturilor personale cu minorul B.Ş.T. şi achitarea sumei de 1.090 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi cheltuieli de executare.
Aceste înscrisuri au fost primite de contestatoare la 19.08.2014, iar la data de 26.08.2014, dată ce era într-o zi de marţi, susţine contestatoarea că era la serviciu, însă după îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în jurul orelor 13,00 s-a prezentat la domiciliul pentru a se întâlni cu executorul judecătoresc.
Martorele audiate la propunerea contestatoarei confirmă această situaţie.
Şi prin adresa din 29.08.2014 emisă de SC I. I. SRL se arată că în data de 26.08.2014 între orele 10,00 – 14,00 B.G.E., în funcţia de referent economic în relaţiile economice internaţionale, a fost desemnată să însoţească delegaţia venită din Germania.
Cu toate acestea instanţa constată că această situaţie de fapt nu are nicio relevanţă în condiţiile în care nu sunt respectate dispoziţiile sentinţei civile nr. xxx/23.07.2014, ce constituia titlul executoriu al intimatului.
Aşa cum s-a reţinut mai sus intimatul avea posibilitatea să-şi ia copilul la domiciliul său conform unui anume program clar stabilit, respectiv în primul şi al treilea sfârşit de săptămână de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00, şi în primele 15 zile din luna august în vacanţa de vară, precum şi prima jumătate a vacanţei de iarnă.
În consecinţă data stabilită de intimat şi de executorul judecătoresc a fost stabilită în afara acestui program, într-o zi de marţi în cea de-a doua jumătate a lunii august, perioadă din vacanţa de vară pe care minorul trebuia să o petreacă cu mama sa, iar nu cu intimatul.
Astfel în procesul-verbal încheiat de B.E.J. F.M. la 26.08.2014, orele 11,30 (nici măcar intervalul de timp stabilit chiar de acesta, între orele 11,000 – 15,00, nefiind respectat) s-a consemnat că pârâta B.G.E. nu se afla prezentă pentru a se conforma hotărârii judecătoreşti şi nu a putut fi contactată telefonic, urmând a se stabili o nouă deplasare.
Ulterior la solicitarea intimatului B.E.J. F. M. a formulat cerere către Judecătoria Câmpina pentru aplicarea de penalităţii în sarcina debitoarei B.G.E., în conformitate cu prev. art. 905 C. pr. civ.
Prin încheierea din 30.09.2014 Judecătoria Câmpina a respins această cererea ca neîntemeiată.
Conform art. 622 alin. 1 C. pr. civ. obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alineatul 2 stabileşte că în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Din depoziţiile celor 2 martore propuse de contestatoare rezultă că aceasta a pregătit copilul la data de 01.08.2014 pentru a putea fi luat de intimat, însă acesta nu venit după copil.
De altfel se poate constata că intimatul a formulat cerere de executare silită la data de 04.08.2014, şi abia la 26.08.2014 s-a stabilit data pentru a lua copilul, dată care era în afara programului de vizitare stabilit prin titlul executoriu, astfel cum mai sus s-a reţinut.
Acesta aspect confirmă susţinerea contestatoarei în sensul că intimatul a fost cel care nu a respectat programul şi chiar martora propusă de intimat, numita C. L. C. a arătat că în perioada octombrie, noiembrie, decembrie intimatul a fost plecat la muncă în străinătate.
Aşa fiind din probele administrate nu rezultat nerespectarea sentinţei judecătoreşti nr. xxx/23.07.2014 de către contestatoare, în privinţa respectării programului de vizitare, ci intimatul a fost cel care nu a respectat programul de vizitare astfel cum a fost stabilit.
Potrivit art. 711 alin. 1 C. pr. civ. împotriva executări silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
De asemenea potrivit art. 719 alin. 1 C. pr. civ. „Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.”
În baza acestor prevederi legale şi faţă de situaţia mai sus reţinută, urmează ca instanţa să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 171/2014 al B.E.J. F.M., numai în ceea ce priveşte somarea contestatoarei la respectarea programului de vizitare stabilit prin sentinţa civilă nr. xxx/23.07.2014.
Prin sentinţa civilă nr. xxx/23.07.2014 a Judecătoriei Câmpina pe lângă obligaţia de a-i permite intimatului să viziteze minorul, s-a mai stabilit şi obligaţia contestatoarei de a-i plăti acestuia cheltuielile de judecată în cuantum de 260 lei.
Cu referire la aceste cheltuieli contestatoarea nu face nicio precizare, confirmându-se faptul că această obligaţie nu a fost respectată de către contestatoare, motiv pentru care actele de executare cu privire la această obligaţie sunt legal întocmite.
Aşa fiind şi cheltuielile de executare este necesar a se raporta numai la această obligaţie.
Prin încheierea nr. 171/18.08.2014 B.E.J. F.M. a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 830 lei avându-se în vedere ambele obligaţii, deşi, aşa cum mai sus s-a reţinut, la data respectivă nici nu se punea problema respectării programului de vizitare.
Potrivit Ordinului nr. 2.550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, onorariul pentru vizitare minor este între 50 – 500 lei, iar pentru creanţele în cuantum de 50.000 lei inclusiv onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării.
Potrivit încheierii nr. 171/18.08.2014 onorariul expertului a fost stabilit la suma totală de 800 lei, din care conform prevederilor legale mai sus menţionate onorariul aferent creanţei de 260 lei – cheltuieli de judecată, este 26 lei.
La aceste cheltuieli s-au adăugat cheltuielile cu taxele de timbru pentru legalizare, pentru încuviinţare executare silită şi cheltuielile poştale în cuantum total de 30 lei.
Ulterior prin încheierea din 26.08.2014 s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 100 lei – cheltuieli transport şi 10 lei – cheltuieli poştale.
Întrucât cheltuielile de transport sunt nejustificate, faţă de cele anterior reţinute, pentru o deplasare făcută nelegal la 26.08.2014, nu vor fi reţinute, însă cheltuielile poştale în sumă de 10 lei, dat fiind faptul că executorul a fost nevoit să procedeze la întocmirea dispoziţiei de poprire pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, se apreciază ca fiind întemeiate.
Aşadar cuantumul total al cheltuielilor de executarea este de 66 lei, din care 26 lei onorariul executorului judecătoresc, astfel că aceste cheltuieli de executare de 940 lei vor fi reduse la suma de 66 lei.
Se au în vedere şi prev. art. 669 alin. 1 şi 2 C. pr. civ. potrivit cărora partea care solicită îndeplinirea unui act de executare silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, acestea fiind în sarcina debitorului urmărit şi este ţinut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la realizarea obligaţiei stabilite în titlul executoriu.
Aşa fiind întrucât obligaţiile din titlul executoriu nu au fost îndeplinite în întregime de bunăvoie, în considerarea celor anterior reţinute contestaţia la executare a fost admisă în parte şi actele de executare se vor anula în parte numai cu privire la somarea contestatoarei la respectarea programului de vizitare stabilit prin sentinţa civilă nr. xxx/23.07.2014 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. xxx/204/2014 şi la cheltuielile de executare aferente acestei obligaţii.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor din actele de executare din dosarul de executare nr. 171/2014 al B.E.J. F.M. cu privire la obligaţia contestatoarei de achitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 260 lei şi a cheltuielilor de executare în cuantumul redus.
