Prin cererea adresata XX şi înregistrata sub nr.XXXX la data de XXXXX, reclamantul N V a chemat în judecata pârâta N C pentru ca prin ordonanţă preşedinţială să se încuviinţeze să aibă legături personale cu minora N Ş şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun, în mod provizoriu până la soluţionarea dosarului de fond nr. XXX având ca obiect divorţ cu minori. Solicită încuviinţarea legăturilor personale cu minora în modalitatea următoare: o zi pe săptămână la domiciliul pârâtei N C; în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminica ora 17,00 la domiciliul reclamantului din municipiul XXXXX, o săptămână în vacanţa de iarnă, la domiciliul reclamantului, şi o lună în vacanţa de vară, la domiciliul reclamantului.
În motivare a arătat că pârâta N C a introdus acţiune de divorţ cu minori,prin care solicită desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, stabilirea locuinţei minorei la domiciliul actual al pârâtei şi obligarea sa la plata pensiei de întreţinere.
A mai arătat că la data de XXXX s-a pronunţat ordonanţa preşedinţială nr. XX, prin care s-a stabilit în mod provizoriu locuinţa minorei la domiciliul actual al mamei, rămânând irevocabilă prin neapelare.
A mai arătat că neavând cunoştinţe juridice şi neanticipând că fosta soţie nu-i va permite să ţină legătura cu minora, nu a solicitat prin întâmpinare încuviinţarea de legături personale cu minora.
Precizează că minora locuieşte în prezent cu mama sa, în municipiul XXXX, la locuinţa părinţilor săi, iar de la data când aceasta s-a mutat, a făcut numeroase demersuri pentru a fi aproape de minoră, vizitând-o la grădiniţă şi chiar şi la domiciliul mamei, care însă nu i-a permis această vizită.
Consideră că dreptul său de a avea o legătură cu propria fiică este pus în pericol, dat fiind că fondul divorţului, cât şi exercitarea căilor de atac, se pot prelungi pe o durată de timp foarte mare, iar prin absenţa sa din viaţa fetiţei o perioadă îndelungată, coroborată cu înverşunarea soţiei, poate conduce la o îndepărtare care nu va avea decât efecte negative sub aspectul creşterii şi formării sale ulterioare.
În drept a invocat dispoziţiile art. 996 Cod pr.civilă şi următoarele, art. 401 Cod civil şi art. 397 Cod civil.
În dovedire a depus caracterizare întocmită de S.C. U A, liste cu convorbirile telefonice şi duplicatul acţiunii de divorţ.
Prin serviciul registratură la data de XXXX reclamantul a depus la dosar duplicatul întâmpinării şi cererii reconvenţionale formulate în dosarul nr. XXXXX aflat pe rolul Judecătoriei X şi având ca obiect acţiunea de divorţ.
La termenul de judecată din data de XXXXX instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu martori şi efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului, iar pentru pârâtă a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu martorul S Aşi efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului, iar din oficiu, instanţa a dispus audierea părţilor.
La acelaşi termen de judecată s-au luat declaraţii părţilor, depoziţiile acestora fiind consemnate în scris, iar filele ataşate la dosar.
La termenul de judecată din data de XXX a fost identificat şi audiat martorul P I D, depoziţia acestuia fiind consemnată în scris, iar fila ataşată la dosar.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Părţile sunt căsătorite din anul XXX, iar din relaţiile de căsătorie a rezultat minora N Ş-I născută la XXX.
La data de XXXX pe rolul Judecătoriei X a fost înregistrată cauza cu nr. XXXXX, privind pe reclamanta N C şi pârâtul N V, având ca obiect divorţ cu minor. Pârâtul N V a formulat, în această cauză, întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând instanţei să aibă legături personale cu minora în prima şi ultima săptămână din lună de vineri până duminică, o săptămână în vacanţa de iarnă şi o lună în vacanţa de vară, precum şi exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi.
Potrivit art. 401 Cod Civil părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă putând să decidă cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. 5 Cod civil, părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă acesta este în interesul superior al copilului.
De asemenea, dispoziţiile art. 14 al. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevăd dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.proc.civilă, „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Din analiza acestui text de lege rezultă că, pe lângă condiţiile generale de exerciţiu ale acţiunii (existenta unui drept, capacitatea procesuala, calitatea procesuala şi existenta unui interes legitim), trei sunt condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale: caracterul vremelnic, urgenţa şi nerezolvarea fondului cauzei.
Având în vedere că pe rolul Judecătoriei XXX se află dosarul nr. XXXX care urmează să judece fondul cauzei, instanţa apreciază că există în favoarea reclamantului aparenţa de drept, iar cererea formulată nu este de natură să prejudece fondul şi constată că solicitarea reclamantului se referă la luarea unor măsurii provizorii, până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ şi a cererilor accesorii şi incidentale acesteia.
Deşi legea nu dă o definiţie a noţiunii de „urgenţă”, art. 996 Cod procedură civilă stabileşte situaţiile după care instanţele judecătoreşti trebuie să aprecieze existenta sa, în sensul că exista urgenţă ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acţiunii de drept comun.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor S Aşi P I D reiese că pârâta este de acord, în principiu, ca reclamantul să o viziteze de minoră la grădiniţă şi să petreacă câteva ore cu aceasta, la solicitări lui, limitându-i însă programul de vizitare şi interzicându-i să o ia în mun. XXX, la locuinţa sa, locuinţă în care a locuit minora până la stabilirea domiciliului acesteia la mamă, în mod provizoriu, până la soluţionarea acţiunii de divorţ.
Martorii relevă faptul că relaţiile de afecţiune dintre reclamant şi minoră sunt puternice, iar reclamantul este afectat puternic emoţional datorită faptului că nu poate lua legătura cu fetiţa în modalitatea în care doreşte.
Stabilirea unui program de „vizitare” a minorei, la domiciliul reclamantului, este de natură să asigure realizarea unei relaţii afective şi a unei stabilităţi emoţionale între tată şi fiica sa iar crearea unei astfel de legături de afectivitate este în principal în interesul minorei, fiind în măsură să contribuie la echilibrul său, cu atât mai mult cu cât minora a locuit în mod permanent la locuinţa tatălui său din mun. XXXX.
Raportat la aceste împrejurări din care reiese faptul că pentru echilibrul psihic şi emoţional este necesar ca aceasta să păstreze legături personale cu reclamantul, dată fiind şi relaţia de puternică afecţiune dintre aceştia, instanţa apreciază că este justificată urgenţa. Potrivit art.400 alin.1 Noul cod civil in lipsa înţelegerii dintre părinţi sau daca aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutela stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte in mod statornic, totodată, potrivit art.397 Noul cod civil, după divorţ, autoritatea părintească revenind in comun ambilor părinţi, afara de cazul în care instanţa decide altfel sau ar exista motive temeinice raportat la interesul superior al minorului, care in astfel de cauze primează.
Având în vedere că de regulă autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, fiind vorba de ansamblul drepturilor şi îndatoririlor care privesc persoana şi bunurile copilului, apreciind că este în interesul acesteia să fie exercitată de ambii părinţi până la judecarea fondului, urgenţa fiind justificată prin nevoia de a asigura un echilibru psihic minore, instanţa apreciază cererea întemeiată motiv pentru care o va admite
Raportat la considerentele expuse mai sus, instanţa va încuviinţa ca reclamantul să aibă legături personale cu minora NŞ, după următorul program: de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00, o săptămână în timpul vacanţei de iarnă, o lună în vacanţa de vară, urmând ca minora să fie luată de la domiciliul pârâtei din mun. XXXX şi adusă înapoi la expirarea timpului stabilit de instanţă prin prezenta sentinţă, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. XXXX, a Judecătoriei XXXX, având ca obiect divorţ cu minor, ce priveşte fondul cauzei. De asemenea, va stabili ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată de către ambii părinţi, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. XXXXX, a Judecătoriei XXXXX, având ca obiect divorţ cu minor, ce priveşte fondul cauzei.
Constatând culpa procesuală a pârâtei, în raport de dispoziţiile art.453 alin. 1 Cod pr. civilă va obliga pârâta la plata sumei de 700 lei, în favoarea reclamantului, cu titlul cheltuieli de judecată.
Sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului.
