Competenta dupa materie. Nulitate absoluta.

5.Competenta dupa materie. Nulitate absoluta.

Potrivit art.27 alin.1 din Codul de procedura penala, anterior modificarii prin O.U.G.nr.207 din 15.11.2000, privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, tribunalul judeca infractiunile prevazute de art.209 alin.3 si 4 din Codul penal.

Potrivit art.146 din Codul penal modificat prin art.1 pct.5 din O.U.G. nr.207/2000 prin “consecinte deosebit de grave” se întelege o paguba materiala mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzate unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art.145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Potrivit dispozitiilor art.3 din O.U.G.nr.207/2000, cauzele penale aflate în curs de judecata la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, vor continua sa fie judecate de instantele legal investite.

Conform art.197 alin.7 din Codul de procedura penala, dispozitiile relative la competenta dupa materie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii care, potrivit alin.2 al aceluiasi articol, nu poate fi înlaturata în nici un mod.

În speta, instanta a fost investita cu judecarea cauzei privind pe inculpatul S.C. trimis în judecata, printre altele, pentru complicitate la infractiunea de furt calificat cu consecinte deosebit de grave, prev. de art.26 rap. la art.208- 209 lit.a si i si alin.3 din Codul penal, la data de 06.04.2000, anterior modificarii dispozitiilor art.27 alin.1 din Codul de procedura penala prin O.U.G. nr.207 din 15.11.2000.

Decizia penala nr.84/R/14.02.2008

(dosar nr.2104/111/P/2005)

Prin sentinta penala nr. 420 din 07.03.2005 a Judecatoriei Oradea,  în baza art. 334 cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei de la punctul 1 din rechizitoriu din art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a si i si alin. 3 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a si i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal si cu aplicarea art. 13 cod penal, texte în baza carora instanta l-a condamnat pe inculpatul S.(fost M.) C., la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 334 c.p.p. a schimbat încadrarea juridica a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 26 c.p., raportat la art. 288 alin. 21 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26 c.p. raportat la art. 288 alin. 1 c.p. cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infractiune cu privire la care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedura penala cu referire la art. 124 cod penal, a încetat procesul penal ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.

În baza art. 334 cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 291 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal în art. 291 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infractiune cu privire la care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedura penala, cu referire la art. 124 cod  penal, a încetat procesul penal, ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.

În baza art. 334 cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal în art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal,  infractiune cu privire la care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedura penala cu referire la art. 124 cod penal, a încetat procesul penal ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.

În baza art. 334 cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei de la pct. 2 din rechizitoriu din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e si i si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin 1 lit. e si i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal si cu aplicarea art. 13 cod penal, text în baza caruia l-a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a si 34 lit. b cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel ca inculpatul executa pedeapsa de  6 ani închisoare.

În baza art. 61 cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni închisoare aplicata prin s.p. 1278/1994 a Judecatoriei Cluj-Napoca, definitiva prin decizia penala nr. 476/1995 a Curtii de Apel Cluj, care constituie primul termen al recidivei si în baza art. 39 alin. 2 cod penal, a contopit restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni si 4 zile, ce a ramas de executat din pedeapsa anterioara cu pedeapsa aplicata în prezenta cauza, inculpatul executând pedeapsa rezultanta de 9 ani, 7 luni si 4 zile închisoare cu aplicarea art. 71 si 64 cod penal.

În baza art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 de ore din 15.11.1999 si arestul preventiv de la 16.11.1999 pâna la 15.12.1999.

În baza art. 14, 346 cod procedura penala, cu referire la art. 998, 999 cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 marci germane, convertite în euro, în echivalent în lei la data platii, în favoarea partii civile S. G.

A constatat ca partea vatamata A. A. 4020 Linz Untere Donaulande 36 Austria, prin W. A.- Societate pe Actiuni Directoratul Austgriei de Sud, nu s-a constituit parte civila.

În baza art. 118 cod penal, a confiscat certificatul de înmatriculare eliberat de autoritatile austriece pentru un autoturism marca Mercedes tipul E – 300 Diesel cu numar de înmatriculare “W-88552-C”, aflat în original la fila 94 din dosar si contractul de împrumut redactat în limba maghiara, datat 03.01.1997, aflat în original la dosar la fila 96, iar în baza art. 348 cod procedura penala a desfiintat aceste înscrisuri ca fiind false.

În baza art. 191 alin. 1 cod procedura penala, instanta a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele :

La data de 15.01.1997, societatea S. A. din Austria a reclamat furtul unui autoturism marca Mercedes E 300 D, din parcarea situata în incinta societatii,  furt care a avut loc la intervalul 11-13 ianuarie 1997, perioada care coincide sfârsitului de saptamâna. La momentul savârsirii faptei, autoturismul nu era înmatriculat, în cuprinsul denuntului precizându-se ca anul de fabricatie al autoturismului este 1995.

În data de 13.01.1997, la ora 4,00, în punctul de trecere a frontierei Biharkerestes – Artand, a fost depistat inculpatul S. C. conducând un autoturism marca Mercedes E 300 D, având serie de sasiu WDB 2100201 A 011057, care avea numere de înmatriculare W 88552-C, autoturism cu privire la care s-a constatat ulterior ca este autoturismul reclamat ca furat, depistarea fiind facuta anterior plângerii partii vatamate, dat fiind ca, asa cum s-a mai aratat, sustragerea autoturismului a avut loc într-una din zilele nelucratoare de la sfârsitul saptamânii.

Inculpatul S. C. a prezentat Politiei de Frontiera din Republica Ungara un certificat de înmatriculare si un contract de împrumut redactat în limba maghiara.

În urma cercetarilor efectuate în cauza s-a stabilit ca, numarul de înmatriculare W-88552-C nu corespunde seriei de sasiu a autoturismului în care circula inculpatul, corespunzând autoturismului sustras de la firma S. A., iar un autoturism care sa aiba numarul de înmatriculare si seria de sasiu identice cu cele existente  pe masina condusa de inculpat nu a fost niciodata înmatriculat în Austria. De asemenea, s-a stabilit ca, titulara certificatului de înmatriculare  S. R. este o persoana fictiva, care nu are domiciliul indicat în certificatul de înmatriculare si în contractul de împrumut.

Având în vedere situatia de mai sus, autoritatile maghiare au procedat la indisponibilizarea autoturismului, inculpatul predând certificatul de înmatriculare si contractul de închiriere, precum si placutele cu numerele de înmatriculare si cheile autoturismului.

În baza expertizei tehnice efectuate la solicitarea politiei maghiare, s-a constatat ca seria se  sasiu si motor este originala, masina nu a fost revopsita si nici nu prezinta urme de fortare sau efractie.

Având în vedere ca inculpatului i-a fost ridicat pasaportul, s-a procedat si la verificarea deplasarilor acestuia în Austria, stabilindu-se ca, inculpatul nu s-a deplasat în Austria, astfel ca nu se poate retine în sarcina sa ca ar fi sustras acel autoturism, în sarcina inculpatului retinându-se doar ca a promis anterior savârsirii furtului ca va tainui bunul cunoscând provenienta acestuia si ca-l va favoriza pe autor, împrejurare pe deplin dovedita prin faptul ca inculpatul s-a deplasat în Ungaria în data de 10.01.1997, anterior comiterii furtului, care a fost savârsit, asa cum s-a mai aratat în intervalul 11-13 ianuarie 1997, a preluat autoturismul furat cu cheile contrafacute, un certificat de înmatriculare falsificat si pentru a-si dovedi detentia autoturismului, a ajutat la falsificarea unui contract de împrumut redactat în limba maghiara.

În cauza s-a efectuat un raport de constatare tehnico stiintifica, cu privire la certificatul de înmatriculare pe care inculpatul l-a prezentat Politiei de Frontiera, stabilindu-se prin acesta caracterul fals al înscrisului, falsul fiind redactat de un copiator color, pe care a fost aplicata o stampila falsa.

În legatura cu contractul de împrumut cu care inculpatul a încercat sa faca dovada detentiei autoturismului, inculpatul a declarat ca acesta a fost redactat la un birou notarial din Ungaria, unde proprietara S. R. si inculpatul au convenit ca proprietara sa-i împrumute inculpatului autoturismul cu obligatia împrumutatului de a restitui masina la data de 03.02.1997.

Având în vedere ca autoturismul cu care a fost depistat inculpatul la P.T.F. avea numere de înmatriculare false cu care autoturismul a circulat pe drumurile publice, prima instanta a retinut în sarcina inculpatului si savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având numele de înmatriculare false, prevazuta de art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966.

Având în vedere ca inculpatul a fost trimis în judecata pentru complicitate la furt calificat cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a si i si alin. 3 cod penal, iar de la data savârsirii faptei a fost modificat continutul articolului si având în vedere ca faptele au fost savârsite dupa data liberarii conditionate de sub pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1278/1994 a Judecatoriei Cluj Napoca, dar anterior datei la care pedeapsa ar fi fost considerata executata, prima instanta, în temeiul art. 334 cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei descrise mai sus, din art. 26 cod penal raportat la art. 108 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a si 1 si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26t cod penal raportat la art. 108 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i  cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal si cu aplicarea art. 13 cod penal, texte în baza carora l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 5 ani închisoare, starea de fapt si vinovatia inculpatului fiind pe deplin dovedite cu probele de la dosar, respectiv declaratiile inculpatului, constatarile tehnico-stiintifice, înscrisurile oficiale si expertizele efectuate cu privire la acestea.

Având în vedere ca inculpatul a ajutat la falsificarea certificatului de înmatriculare si a contractului de împrumut si ulterior a folosit aceste înscrisuri cunoscând ca sunt false, prima instanta a retinut în sarcina inculpatului savârsirea infractiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevazuta de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 cod penal, în conditiile în care cunostea ca astfel ajuta la savârsirea unei fapte penale, actionând cu intentie atât pentru obtinerea de documente care sa-i dovedeasca detentia, precum si uz de fals, prevazuta de art. 291 cod penal, în conditiile în care, inculpatul stia ca bunurile pe care le prezinta Politiei de Frontiera sunt false, din moment ce, chiar si cu intentia a ajutat la falsificarea acestora.

Sub aspectul laturii civile s-a retinut ca, autoturismul cu privire la care autoritatile maghiare au dispus indisponibilizarea, a fost predat firmei de asigurari, prejudiciul fiind recuperat în natura, societatea de asigurari neconstituindu-se parte civila. Referitor la înscrisurile cu privire la care s-a facut dovada ca sunt falsificate, prima instanta în temeiul art. 118 cod penal a dispus confiscarea certificatului de înmatriculare aflat în original la fila 94 din dosar, precum si contractul de împrumut redactat în limba maghiara datat 3 ianuarie 1997 si aflat în original la dosar la fila 98, iar în baza art. 348 cod procedura penala a desfiintat aceste înscrisuri ca fiind false.

Prin acelasi rechizitoriu inculpatul S. C. a fost trimis în judecata pentru infractiunea de furt cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e si i si alin. 3 cod penal, comis în dauna partii civile S. G.

Din probele de la dosar prima instanta a retinut ca, în data de 03.09.1998 a sustras autoturismul marca Mercedes 230 E, având numar de înmatriculare W 507-PU proprietatea numitului S. G., autoturism ce se gasea parcat în Oradea.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bihor – dosar 462/P/1998 a fost trimis în judecata inculpatul L. I. pentru savârsirea infractiunii de furt a acestui autoturism, fiind condamnat definitiv pentru furt calificat cu consecinte deosebit de grave de catre Curtea Suprema de Justitie prin decizia penala nr. 1744/19.04.2000 la o pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare cu executare.

Urmare a plângerii formulate de partea  vatamata S. G., organele de politie au efectuat au efectuat urmarirea în trafic a autoturismului, observând la un moment dat, în comuna Cetariu, ca inculpatul S. C., care circula cu autoturismul sau înmatriculat în judetul Neamt, în urma masinii acestuia circulând autoturismul sustras, inculpatul L. I. fiind vazut de doi martori domiciliati în satul Sisterea coborând din autoturismul Mercedes si abandonându-l.

Având în vedere ca infractiunile retinute în sarcina inculpatului au fost savârsite în intervalul de timp de la liberare si pâna la îndeplinirea duratei pedepsei, prima instanta în temeiul art. 61 cod penal a revocat liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni închisoare aplicata prin s.p. 1278/1994 a Judecatoriei Cluj Napoca, definitiva prin decizia penala nr. 476/1995 a Curtii de Apel Cluj, iar în baza art. 39 alin. 2 cod penal, a contopit restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni si 4 zile, ce a ramas de executat din pedeapsa anterioara cu pedeapsa aplicata în prezenta cauza, inculpatul executând pedeapsa rezultanta de 9 ani, 7 luni si 4 zile închisoare cu aplicarea art. 71 si 64 cod penal.

Având în vedere ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv, instanta în  temeiul art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 de ore din 15.11.1999 si arestul preventiv de la 16.11.1999 pâna la 15.12.1999.

Sub aspectul laturii civile, cu privire la cea de a doua fapta retinuta în sarcina sa la pct. 2 din rechizitoriu, instanta, în temeiul art. 14, 346 cod procedura penala, cu referire la art. 998, 999 cod civil, a obligat inculpatul sa-i achite partii civile S. G. suma de 2.000 marci germane, convertite în euro, în echivalent în lei la data platii, suma care reprezinta reparatiile ce au fost necesare, dat fiind ca usa a fost fortata, la fel si contactul, iar din masina au fost sustrase mai multe bunuri.

Împotriva acestei sentinte penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. C., solicitând desfiintarea hotarârii atacate ca netemeinica si nelegala si în principal trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecare, motivând ca judecata s-a efectuat fara citarea partii vatamate si anume SC S. A. SRL Austria, fiind citata la un moment dat în fata instantei de fond A. A. prin W. A. SA,despre care sustine ca nu are calitate.

În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea pentru refacerea urmaririi penale, invocând nelegala sesizare a instantei. Mentioneaza ca inculpatului i-au fost încalcate toate drepturile la aparare prin aceea ca a fost oprit cu autoturismul de autoritatile maghiare unde s-a desfasurat o ancheta, iar inculpatul nu cunoaste limba maghiara. Actele întocmite în aceste conditii au fost trimise Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea în vederea continuarii cercetarilor, iar traducerea lor a fost realizata de procurorul care a instrumentat cauza si de politisti, nu de un interpret autorizat. Sustine ca audierea sa în statul strain s-a efectuat fara asigurarea unui traducator, astfel încât, declaratia sa de recunoastere nu constituie proba.

A solicitat totodata, în cazul retinerii cauzei  si rejudecarii de catre instanta de apel, achitarea sa pentru fapta descrisa la punctul 1 din rechizitoriu, motivând ca actele de complicitate la furt calificat nu au fost probate, respectiv nu s-a dovedit cine este autorul furtului. Arata ca, desi a cumparat autoturismul, a achitat contravaloarea acestuia,a fost trimis în judecata. Totodata, sustine ca, în sarcina sa se poate retine cel mult savârsirea infractiunii de tainuire, însa conditionat de a se stabili cu certitudine ca la momentul achizitionarii autoturismului inculpatul cunostea ca acesta a fost furat.

Cu privire la infractiunea descrisa la punctul 2 din rechizitoriu, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.  10 lit. c cod penal, motivând ca nu exista nici o proba din care sa rezulte savârsirea infractiunii de complicitate la furt calificat. Arata ca cercetarea sa a început odata cu suplimentul de declaratii luat inculpatului L. I., care l-a indicat drept autor al furtului, parchetul începând urmarirea penala fara a astepta solutia pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, care l-a condamnat la L. I. în calitate de autor al acestei infractiuni.

În subsidiar a solicitat sa se constate ca poate fi retinuta în sarcina sa cel mult o infractiune de favorizare a infractorului, iar în situatia în care  instanta de apel va mentine încadrarea juridica initiala, sa-i reduca pedeapsa aplicata, tinându-se seama de pedeapsa aplicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie autorului aceleiasi fapte.

Prin decizia penala nr. nr.198/A din 15 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor s-a admis apelul penal declarat de inculpatul S. C. împotriva sentintei penale nr. 420 din 07.03.2005 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a desfiintat-o în sensul ca a descontopit pedeapsa rezultanta de 9 ani 7 luni 4 zile închisoare în pedepsele componente de:

1. 6 ani închisoare, pe care le rândul sau a descontopit-o în pedepsele individuale de : 5 ani închisoare (pct.1 R); 5 ani 6 luni închisoare (pct.2 R); sporul de 6 luni închisoare pe care l-a înlaturat.

2. restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni 4 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin s.p. nr.1278/1994 a Judecatoriei Cluj Napoca, definitiva prin d.p. nr.476/1995 a Curtii de Apel Cluj.

A redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art.26 rap. la art.208 al.1 – 209 al.1 lit.”e” si “i” C.p. cu aplic. art.37 lit.”a” C.p. si art.13 C.p. de la 5 ani 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare aplicata inculpatului prin s.p. nr.1994/2003 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr.13288/2002 în pedepsele componente de:

1. 3 ani 8 luni închisoare, pe care la rândul sau a descontopit-o în pedepsele individuale de: 3 ani 6 luni închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; sporul de 2 luni închisoare pe care l-a înlaturat.

2. restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni 4 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 9 ani 8 luni închisoare aplicata prin s.p. nr.719/1996 a Judecatoriei Dej ,

3. sporul de 4 luni pe care l-a înlaturat.

 În baza art.36 C.p. a contopit pedepsele individuale sus aratate de: 5 ani închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a adaugat un spor de 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsa de 5 ani 2 luni închisoare.

S-a mentinut revocarea beneficiului liberarii conditionate. 

În baza art. 61 C.p. a contopit pedeapsa rezultanta de 5 ani 2 luni închisoare cu restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni 4 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni aplicata prin s.p. nr.1278/1994 a Judecatoriei Oradea în pedeapsa cea mai grea de 5 ani 2 luni închisoare la care a adaugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultanta de: 5 ani 6 luni închisoare cu art.71, art.64 lit.”a, b” C.p.

În baza art.88 c.p. s-a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestului preventiv de la 15.11.1999 la 15.12.1999 si de la 15 decembrie 1999 la 28 decembrie 1999, perioada arestului preventiv în vederea extradarii de la 26.04.2005 la 12.06.2005 precum si perioada executata de la 13.06.2005 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr.3880/2004 emis în baza s.p. nr.1994/2006 pronuntata de Judecatoria Oradea si s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotarâri.

S-a mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca hotarârea instantei de fond este în parte netemeinica si nelegala, si apelul fondat, si l-a admis ca atare. În ceea ce priveste fapta descrisa la punctul 1 din rechizitoriu, a apreciat ca hotarârea

instantei de fond, de condamnare a inculpatului pentru savârsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. “a” si “i” cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal, este temeinica si legala, având la baza un probatoriu concludent si corect interpretat de catre aceasta.

Acesta însumeaza certificatul de înmatriculare fals, act notarial fals, raport tehnico-stiintific, reclamatia partii vatamate, declaratii de inculpat si date comunicate prin adrese de diverse institutii. Toate acestea coroborate conduc cu certitudine la concluzi ca actele materiale executate de inculpat si probate fara echivoc, sunt acte specifice complicitatii, solicitarea sa în apel de a fi achitat din lipsa de probe sau de a se retine în sarcina sa cel mult infractiunea de tainuire, fiind nefondata.

În cea ce priveste primul aspect a retinut ca : în data de 13.01.1997, inculpatul S. C. s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei cu intentia de a trece din Ungaria în România, acesta conducând un autoturism marca Marcedes E 300 D, cu numar de înmatriculare austriac. La controlul documentar a prezentat pasaportul sau, certificatul de înmatriculare al autoturismului si un act notarial de împrumut al autoturismului pe  care îl conducea.

Probele enuntate dovedesc ca certificatul de înmatriculare este fals si de asemenea, ca actul notarial este fals.

Actul notarial de împrumut al autoturismului a fost încheiat la 03.01.1997 în Budapesta si este semnat de inculpat, aspect recunoscut de acesta si constatat în cadrul unei lucrari criminalistice. La data de 03.01.1997 conform mentiunilor înscrise în pasaportul inculpatului, acesta nu s-a aflat în Budapesta. Este astfel dovedita fara echivoc implicarea directa a inculpatului în executarea actelor  pregatitoare, acest înscris având menirea a de a crea o aparenta de legalitate împrejurarii ca autoturismul se afla în posesia unei alte persoane decât proprietarul sau si de a disimula implicit furtul acestuia.

Pozitia de nerecunoastere a inculpatului nu creeaza nici un dubiu asupra acestui aspect, însasi sustinerile sale, urmare a caracterului nerealist si echivoc ducând la incriminarea sa.

Astfel, inculpatul a declarat ca a semnat un act în alb cu titularul masinii si ca acesta a intrat într-o cladire cu mai multe firme de avocatura, revenind la scurt timp cu actul completat si autentificat. Este la nivelul unei cunoasteri de ordin general, împrejurarea ca pentru întocmirea unui act notarial bilateral este necesara prezenta ambelor parti în fata notarului, lucru pe care inculpatul putea sa-l asigure, aflându-se, asa cum a declarat, lânga cladirea unde s-a întocmit actul.

Inculpatul a mai afirmat ca a fost indus în eroare de catre numitul S. R., persoana ce nu a putut fi identificata, întrucât, desi nominalizata atât în certificatul de înmatriculare cât si în actul notarial, datele privind domiciliul acestuia au fost nereale si de catre numitul “Duysi”, cu privire la care, inculpatul de asemenea, nu confera alte date care sa faca posibila identificarea sa.

Este evidenta nesinceritatea inculpatului urmare sustinerilor sale neverosimile, vadit menite a face imposibila identificarea persoanelor a caror implicare a invocat-o, contextul faptic evidentiind, la rândul sau, o participare mult mai larga a inculpatului. Astfel,  acesta a fost surprins la volanul unui autoturism, dovedit a fi sustras din Austria, respectiv din patrimoniul firmei S. SRL, în momentul în care intentiona sa-l introduca în România, respectiv la sfârsit de saptamâna, când partea vatamata(societatea comerciala) nu avea cunostinta de comiterea furtului, ca dovada faptul ca plângerea penala a fost depusa de aceasta la data de 13.01.1997. Toate aceste elemente corelate demonstreaza existenta unui plan infractional bine structurat, în cadrul caruia activitatea inculpatului S. C. de executarea unor acte pregatitoare si îndepartare a autoturismului sustras de la locul faptei, este o activitate infractionala specifica complicitatii, amplitudinea acesteia excluzând limitarea sa l o simpla actiune de tainuire.

În opinia instantei de apel este corecta aprecierea ca desi inculpatul a fost descoperit în timp ce avea în posesia sa un obiect furat si uza de documente false pentru a camufla provenienta acestuia, în conditiile în care nu s-a probat ca la data furtului inculpatul a patruns pe teritoriul Austriei, stat în care s-a aflat autoturismul în momentul sustragerii, nu se poate retine în sarcina sa o participare la savârsirea infractiunii în forma autoratului.

Tribunalul a apreciat ca pedeapsa aplicata inculpatului este corect individualizata de instanta de fond, aceasta retinând corect ca inculpatul este recidivist, antecedenta sa penala însumând condamnari pentru infractiuni de acelasi gen, în prezenta cauza a avut o atitudine nesincera, iar împrejurarile concrete de savârsire a faptei îi confera gravitate.

În ceea ce priveste modul de desfasurare a urmaririi penale pentru aceasta infractiune, s-a invocat încalcarea dreptului la aparare si s-a solicitat pentru acest motiv restituirea cauzei la parchet, motivându-se ca actele de cercetare efectuate de autoritatile maghiare au fost traduse în limba româna de organul de politie si nu de un traducator autorizat si de asemenea ca inculpatul a fost audiat de autoritatile maghiare fara a i se asigura un traducator autorizat.

Instanta de apel a retinut ca din înscrisul aflat la fila 110 din dosarul de urmarire penala  rezulta ca inculpatul “vorbeste si scrie bine în limba maghiara”, ceea ce a înlaturat obligatia autoritatilor maghiare de a-i asigura translator. În plus, inculpatul a fost audiat, în faza de urmarire penala, în prezenta aparatorului sau, de organul de urmarire penala din tara, declaratiile sale regasindu-se la dosarul cauzei (filele 133-137 dosar urmarire penala).

Inculpatul nu a fost audiat în cursul judecatii, întrucât în fata instantei de fond nu s-a prezentat, iar în fata instantei de apel a refuzat sa dea declaratii. Instanta de apel a retinut ca dreptul sau la aparare nu a fost încalcat, urmarirea penala fiind efectuata de organul judiciar român, iar actele de cercetare efectuate de autoritatile maghiare nu au implicat, în mod esential, participarea sa, fiind vorba de autosesizari, solicitari de la Interpol, solicitari de la societatea de asigurare în vederea prezentarii actelor originale ale autoturismului si predarii acestuia, respectiv o constatare tehnica readministrata de organul de urmarire penala român. Din actele de ridicare a pasaportului si de indisponibilizare a autoturismului rezulta ca acesta si-a exprimat pozitia în limba maghiara.

Cu privire la faptul ca actele întocmite de autoritatile maghiare nu au fost traduse de un interpret autorizat, tribunalul a apreciat ca aceasta împrejurare nu constituie o cauza de nulitate absoluta, nefiind vorba de neasigurarea unui interpret inculpatului, astfel încât, fiind invocata doar în fata instantei de apel, respectiv tardiv, sanctiunea nulitatii relative este inoportuna.

Fata de cele expuse, instanta de apel a apreciat ca sesizarea instantei a fost legala, astfel încât nu se impunea restituirea cauzei la parchet.

Mai face precizarea sub aspect procedural ca în opinia instantei de apel nu era necesara citarea persoanei vatamate, întrucât înregistrând o plângere, aceasta avea cunostinta de initierea unei proceduri judiciare si putea sa se constituie parte vatamata. În plus, pentru autoturismul sustras, aceasta a fost despagubita de W.A., aceasta la rândul sau intrând în posesia autoturismului(f.32,42 dosar u.p.)

În ceea ce priveste fapta descrisa la punctul 2 din rechizitoriu, instanta de apel a apreciat ca solutia instantei de fond privind încadrarea juridica data faptei din infractiunea prevazuta de art. 108 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. “l” si “i”  si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. “a” cod penal si art. 13 cod  penal este temeinica, probatoriul administrat probând în sarcina inculpatului o actiune de ajutor oferit autorului, respectiv L. I., condamnat pentru aceasta forma de participatie penala prin decizia nr. 1744/2000 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie în dosar nr. 3108/1999, actiune alaturata actiunii acestuia de sustragere a bunului.

Aceasta rezulta din probele administrate, respectiv declaratia data de L. I. la data de 07.12.1998, ca inculpat, în fata instantei de judecata,  unde acesta a sustinut ca inculpatul Stancu Constantin i-a cerut sa conduca masina marca Mercedes pâna în localitatea Sisterea, declaratia partii vatamate, care a declarat ca anterior furtului a fost urmarita de un autoturism marca WV Passat de culoare rosie, si l-a recunoscut pe inculpatul S. C. ca fiind persoana care a coborât lânga masina sa din masina WV Passat de culoare rosie, pentru a o studia, împrejurarea ca inculpatul S. C. locuia în acelasi apartament cu inculpatul, cetatean maghiar, L. I., ce dovedeste faptul ca se cunosteau bine, prezenta autoturismului marca WV Passat de culoare rosie semnalata de organul de politie, pe drumul ce leaga  localitatea Oradea de localitatea Cetariu, urmat de autoturismul sustras, marca “Mercedes”.

Actul de complicitate retinut în sarcina inculpatului S. C. consta în executarea unor acte premergatoare de urmarire si localizare a autoturismului sustras ulterior de inculpatul L. I. si apoi de conducere a autoturismului spre o alta localitate, în mod cert pentru ascunderea sa.

Fata de cele aratate, solicitarea de schimbare a încadrarii juridice în infractiunea de  favorizare a infractorului, este apreciata ca nefondata.

În ceea ce priveste modul de individualizare a pedepsei aplicate, raportat la forma de participatie penala a inculpatului S. C., complicitate,  precum si la împrejurarea ca autorul acestui furt, L. I., a fost condamnat de instanta suprema pentru aceeasi fapta la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, instanta de apel apreciaza ca pentru asigurarea unui tratament penal echitabil între participanti, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului S. C. de la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare la pedeapsa de 4 ani închisoare, sanctionarea sa ramânând în continuare mai aspra decât cea a autorului în considerarea circumstantelor sale personale, privind starea de recidiva si atitudinea de nerecunoastere a faptei.

În ceea ce priveste operatiunea de contopire a pedepselor realizate de instanta de fond, tribunalul a retinut ca aceasta este nelegala, întrucât desi se face aplicarea dispozitiilor art. 61 cod penal si se contopeste pedeapsa rezultanta de 5 ani 6 luni închisoare aplicata  în prezenta cauza cu restul de pedeapsa de 3 ani 7 luni si 4 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala 1278/1995 a Judecatoriei Cluj Napoca, instanta aplica inculpatului o pedeapsa de 9 ani 7 luni si 4 zile închisoare, evident obtinuta în urma efectuarii unui cumul aritmetic nelegal, în conditiile în care nu se face nici o mentiune privind aplicarea vreunui spor de pedeapsa.

Reformând operatiunea de contopire a pedepsei, instanta de apel a avut în vedere si o alta condamnare a inculpatului, dispusa prin sentinta penala nr. 1994/2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, în a carei executare, începuta la 13.06.2005, inculpatul se afla si în prezent.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor si inculpatul S. C., solicitând casarea acesteia ca fiind netemeinica si nelegala.

Parchetul, prin calea de atac exercitata a solicitat admiterea recursului în ceea ce priveste modificarile aduse sentintei instantei de fond prin decizia recurata, în sensul înlaturarii dispozitiilor de reducere a pedepsei aplicate inculpatului, de 5 ani si 6 luni închisoare, iar, dupa contopirea pedepselor aplicate cu cele din sentinta instantei de fond si cu restul de pedeapsa din recidiva, sa i se aplice inculpatului o pedeapsa în cuantumul maxim initial stabilit de Judecatoria Oradea si sa i interzica inculpatului, pe perioada executarii pedepsei principale doar drepturile prevazute în art. 64 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal.

În motivarea recursului s-a sustinut, ca în mod netemeinic si nelegal instanta de apel a redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru cea de-a doua infractiune, tinând seama de atitudinea procesuala a inculpatului, care a dat dovada de o deosebita perseverenta infractionala, si de starea de recidiva a acestuia, iar cu privire la aplicarea pedepselor accesorii s-a invocat Codul de buna conduita în materie electorala al Comisiei Europene si practica CEDO, sustinându-se ca, în raport de natura infractiunilor comise si de persoana inculpatului, nu se impune restrângerea, în ceea ce îl priveste, a dreptului de a alege.

Inculpatul, prin recursul declarat a solicitat, în principal, casarea hotarârilor pronuntate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, pentru judecarea în prima instanta, iar în subsidiar casarea hotarârilor în sensul schimbarii încadrarii juridice a faptei, în ceea ce priveste prima infractiune retinuta în sarcina acestuia, în cea prev. de art. 221 Cod penal. În ceea ce priveste cea de-a doua infractiune, respectiv complicitate la furtul comis de inculpatul L., s-a invocat împrejurarea ca, prin decizia instantei de recurs, s-au retinut în sarcina autorului circumstante atenuante, conditii în care acestea trebuiau retinute si în sarcina complicelui, ca în mod nelegal s-a revocat liberarea conditionata, considerente pentru care s-a solicitat sa i se aplice inculpatului, pentru aceasta infractiune o pedeapsa egala cu minimul special prevazut de lege, respectiv 3 ani închisoare, iar, în urma contopirii acesteia cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 1994/2003 a Judecatoriei Oradea, sa se dispuna ca inculpatul sa executate pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare si sa se constate ca aceasta a fost executata, inculpatul fiind liberat conditionat.

Examinând hotarârile pronuntate în cauza prin prisma recursurilor declarate, cât si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penale, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca acestea sunt nelegale si netemeinice, iar recursurile declarate în cauza sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Curtea a constatat ca, în cauza, este incident cazul de casare prevazut de art. 385/9 alin. 1 punctul 1 Cod procedura penala, nefiind respectate dispozitiile privind competenta dupa materie.

Astfel, în speta, prin rechizitoriul din 6 aprilie 2000, dat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor în dosarul nr. 529/P/1998, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului S. C., pentru comiterea infractiunilor prev. si ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 lit. a si i si alin. 3 Cod penal, art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 si art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e si i si alin. 3 Cod penal.

La Tribunalul Bihor, dosarul a fost înregistrat în data de 6 aprilie 2000, sub nr. 2957/2000.

Prin sentinta penala nr. 127 din 14 mai 2001, Tribunalul Bihor a dispus, în baza art. 42 Cod procedura penala, declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Oradea, retinându-se, în considerentele sentintei ca, potrivit dispozitiilor OUG nr. 207/2000, prin “consecinte deosebit de grave”, se întelege o paguba materiala de un miliard de lei si ca, în speta valorile sunt sub un miliard de lei.

Curtea a retinut ca, într-adevar, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 1 Cod procedura penala, în vigoare la acea data, tribunalul judeca în prima instanta infractiunile prev. de art. 209 alin. 3 si 4 Cod penal si ca, prin art. 1 punctul 5 din OUG nr. 207/2000, art. 146 Cod penal a fost modificat, în sensul ca, prin “consecinte deosebit de grave” se întelege o paguba materiala mai mare de 1.000.000.000 lei ROL, conditii în care, într-adevar, competenta de solutionare a cauzei, în raport de cuantumul pagubelor comise prin infractiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, ar fi revenit judecatoriei.

Cu toate aceste, în mod eronat tribunalul si-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Oradea, câta vreme, potrivit dispozitiilor art.  3 din OUG nr. 207/2000, cauzele penale aflate în curs de judecata la data intrarii în vigoare a ordonantei, vor continua sa fie judecate de instantele legal învestite.

Or, în raport de dispozitiile legale mai sus invocate, cauza trebuie sa continue a fi judecata de Tribunalul Bihor.

Procedând la declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Oradea, tribunalul a încalcat dispozitiile legale privind competenta dupa materie, conditii în care hotarârile pronuntate în cauza sunt lovite de nulitate absoluta.

În aceste conditii, curtea, în  baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, a admis recursurile penale declarate în cauza, a casat cele doua hotarâri si a dispus trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Bihor, urmând ca celelalte motive invocate în motivele de recurs sa fie analizate de instanta astfel învestita.