PROBLEMA DE DREPT:
Contestaţie la executarea silită ce are ca obiect predarea unui bun aflat în leasing în situaţia în care utilizatorul este supus procedurii insolvenţei. Inaplicabilitatea art. 36 din Legea nr. 36/2006, motivat de faptul că proprietatea asupra bunului nu aparţine utilizatorului. Aplicabilitatea art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, nu era reziliat contractul de leasing pentru neplată, deci nu exista nici obligaţia utilizatorului de predare a bunului.
(DECIZIA CIVILĂ NR. 14/03.02.2015)
REZUMATUL SPEŢEI:
Prin Sentinţa civilă a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC AC SRL prin administrator judiciar F SPRL, în contradictoriu cu intimata F L România IFN SA, prin care s-au contestat actele de executare silită emise în dosarul de executare al BEJ TŞ, şi s-a solicitat constatarea suspendării de drept a executării silite, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa, anularea tuturor formelor de executare silită, anularea somaţiei din 22.01.2014 şi a executării înseşi, precum şi anularea încheierii pronunţată de Judecătoria Galaţi……../233/2014.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 14/03.02.2015 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a schimbat în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare, s-a admis contestaţia la executare.
În apel, s-a apreciat, cu privire la aplicarea disp.art.36 din Legea insolvenţei că acest text de lege nu este aplicabil în prezenta cauză, având în vedere că nu suntem în prezenta unei executări silite a bunurilor debitoarei, întrucât contractul de leasing nu transferă proprietatea asupra bunului decât la sfârșitul contractului, după achitarea de către utilizator a tuturor obligațiilor decurgând din contract.
În ceea ce privește, însă, aplicarea disp. art.86 al.1 din Legea insolvenţei instanţa reţine că legea insolvenţei este o lege specială, care reglementează o procedura colectivă şi concursuală de executare silită a debitorului şi care se aplică prioritar atât faţă de dispozițiile dreptului comun în materie de executare silită, cât şi faţă de cele ale OG nr.51/1997, care reglementează operațiunile de leasing. Astfel, art.86 al.1 este aplicabil şi relevanta în cauză devine succesiunea evenimentelor in timp. Din aceasta perspectivă se remarcă faptul ca la data de 6.12.2012 s-a deschis procedura insolvenţei debitoarei AC SRL. La această dată toate contractele de leasing încheiate de parți erau în derulare, înregistrând sau nu întârzieri la plată.
Imediat după aceasta data, la 27.12.2012, F SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei a notificat creditoarei F L R IFN decizia sa de a menține toate contractele de leasing aflate în derulare, în temeiul art.85 al.1 din legea insolvenţei. Acest text de lege nu exclude în mod expres contractele de leasing, finalitatea sa fiind aceea de a permite administratorului judiciar şi denunțarea acelor contracte care nu au fost executate în totalitate sau substanțial de către toate părțile implicate. Regula este, așadar, menținerea contractelor aflate în derulare, indiferent de obiect sau natura lor, căci legea nu distinge.
La data de 28.01.2013 , după o lună de la această primă notificare şi, evident, după deschiderea procedurii, creditoarea decide totuși să rezilieze un număr de 12 contracte de leasing, printre care nu se regăsește şi contractul ce face obiectul prezentei executări silite.
Concluzionând, contractul in discuție in prezenta cauza nu a fost reziliat de creditoare pentru neplata, fiind in mod constant considerat menținut de către administrator judiciar, situație în care începerea şi continuarea unei executări silite cu privire la obligația de predare a bunului nu se justifică şi nu este legală. Contractul nefiind reziliat pentru neplată, nu există nicio obligație a debitoarei de predare a bunului. Dimpotrivă, însă, dacă debitoarea îşi dovedește susținerile în sensul achitării integrale a contractului, acesta poate fi titlu executoriu pentru obligația de transfer a dreptului de proprietate de la finanțator către utilizator. Potrivit art.622 al.2 Cpc, obligația debitorului se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită dacă debitorul nu o execută de bunăvoie. Or, în cauză nu s-a făcut dovada refuzului debitoarei de a preda de bunăvoie pompa beton, în condițiile respectării contractului de leasing.
