Prin sentinţa civilă nr. 5481/2013, Judecătoria Bacău a respins cererea precizată, formulată de reclamanţii P.L.E. şi P.I. în contradictoriu cu pârâtul M.M.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
„Reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 2344,72 m.p., categoria curţi construcţii, situat în sat P., com. M., sola 20, parcela 202 cu nr. cadastral 3096, dobândit potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1499/3.10.2006(fila 13), teren care se învecinează pe latura de vest cu calea de acces spre proprietatea pârâtului, conform schiţelor terenurilor anexate la filele 44-46 dosar. De asemenea, reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 943 m.p., păşune, situat în sat P., com. M., sola 20, parcela 212/24 cu nr. cadastral 4212, dobândit potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.520/14.06.2007(filele 39-40), teren care se învecinează pe latura de nord cu calea de acces spre proprietatea pârâtului, conform schiţelor terenurilor anexate la filele 44-46 dosar. Terenurile indicate formează corp comun.
Reclamanţii solicită în prezenta cauză obligarea pârâtului ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să sisteze lucrările de construcţii ce le execută în prezent pe terenul proprietatea sa, pe latura de vest a proprietăţii reclamanţilor, până la obţinerea unei autorizaţii de construcţii pe baza unui proiect care să garanteze că nu se afectează fondul inferior, care este proprietatea reclamanţilor şi nici nu creează inconveniente mai mari decât cele rezultate din relaţiile de vecinătate.
Potrivit art.996 alin.1 NCPC, „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
De asemenea, potrivit art.996 alin.2 NCPC, „ordonanţa este provizorie şi executorie; dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.
Reclamanţii invocă executarea de către pârât a unor lucrări constând în: operaţiuni de tăiere a arborilor şi lucrări de nivelare a terenului prin dislocarea în adâncime a peste 4 m de pământ, formând un perete vertical; executarea unui zid de sprijin din beton, înalt de aproximativ 2,5 m, gros de aproximativ 20 cm şi lung de peste 28 m. Invocă faptul că în primăvara acestui an, zidurile de bolţari au cedat, astfel încât pe data de 31.07.2013, pârâtul a început să efectueze alte lucrări de excavare cu utilaje de mare tonaj, formând alte şanţuri pentru a introduce ţevi pentru scurgerea apelor pluviale pe terenul proprietatea reclamanţilor, precum şi lucrări de umpluturi uriaşe de pământ, săpăturile efectuându-se în prezent atât pe latura de vest, cât şi pe latura de nord a proprietăţii reclamanţilor.
În dovedirea acestei situaţii de fapt, a fost depusă adresa nr.9071/20.07.2012 a Inspectoratului de Stat în Construcţii, din care rezultă faptul că în urma controlului efectuat în teren s-a constatat că lucrările efectuate până la acel moment de pârât nu se autorizează conform prevederilor Legii nr.50/1991.
Pentru lucrările pretins efectuate în prezent, începând cu data de 31.07.2013, adresa menţionată nu poate proba executarea acestora, fiind datată 20.07.2012, iar fotografiile anexate la dosar nu prezintă elemente din care să se stabilească data când au fost efectuate, respectiv cui aparţin terenurile evidenţiate în imagini.
Aşadar, reclamanţii nu au dovedit efectuarea de către pârât în prezent a lucrărilor invocate.
Mai mult, măsura dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale este provizorie, iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.
În dosarul civil nr.12326/180/2011 al Judecătoriei Bacău, sunt analizate lucrările efectuate de pârât pe latura de nord, iar nu pe latura de vest a proprietăţii reclamanţilor, astfel încât o eventuală ordonanţă de sistare a lucrărilor efectuate pe latura de vest nu s-ar putea dispune până la soluţionarea litigiului asupra fondului din cadrul dosarului nr. 12326/180/2011.
În condiţiile în care nu s-au dovedit lucrările pretins executate de pârât şi nici existenţa unui litigiu cu privire la aceste lucrări pe latura de vest, pe calea dreptului comun, în condiţiile în care nu se poate stabili dacă potrivit prevederilor legale lucrările efectuate de pârât se supun avizării sau autorizării de către instituţii sau autorităţi competente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.996 NCPC, instanţa va respinge cererea precizată, ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat în termen legal apel, motivat şi legal timbrat.
În motivarea apelului, reclamanţii au arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat încălcarea raporturilor de bună vecinătate, raportându-se exclusiv la dispoziţiile art. 996 N.C.pr.civ.
Astfel, pe fondul cauzei s-a arătat de către reclamanţi că exercitarea dreptului de proprietate al pârâtului este limitat de dispoziţiile art. 604, 605 şi art. 768 din NCC, iar instanţa putea dispune pe această cale măsuri provizorii necesare pentru prevenirea pagubei.
Pentru dovedirea urgenţei, reclamanţii au invocat existenţa dosarului nr. 12326/180/2011 şi au sesizat Inspectoratul de Stat în construcţii, neputând produce alte dovezi, iar răspunsul acestei instituţii le-a parvenit după pronunţarea hotărârii apelate.
Din acest răspuns rezultă efectuarea lucrărilor de către pârât, încălcarea raporturilor de vecinătate şi nulitatea autorizaţiei de construcţie emisă de primăria M., pe considerentul că nu deţine o structură de specialitate.Ca atare, instanţa de apel este îndreptăţită să restabilească echilibrul între cei doi proprietari.
Se mai arată de către apelanţi că zidul realizat de către pârât poate ceda în orice moment, provocând alunecări de teren pe proprietatea acestuia, că pământul realizat din săpături depăşeşte înălţimea gardului dintre părţi, în care pârâtul a practicat deschideri, astfel încât apele pluviale se scurg în cantităţi mari pe terenul reclamanţilor, situaţie ce depăşeşte inconvenientele normale ale raporturilor de vecinătate.
Apelanţii învederează că, în speţă, condiţia urgenţei este îndeplinită pentru păstrarea dreptului lor de proprietate şi pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, măsura ar avea caracter provizoriu, întrucât ar subzista până la obţinerea autorizaţiei de construcţii pe baza unui proiect care să garanteze că lucrările nu vor afecta proprietatea reclamanţilor, sistarea lucrărilor nu prejudiciază fondul, iar aparenţa dreptului rezultă din exercitarea excesivă a dreptului de proprietate a fondului superior.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 466 şi următoarele din NCPC şi art. 604, 605, 630 şi 768 din NCC.
La cererea de apel au fost ataşate înscrisuri.
Pârâtul nu s-a prezentat la judecată, însă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.
Astfel, măsura nu este vremelnică, ci definitivă, nu există o cerere pe rol prin care să se soluţioneze fondul cauzei, fiind încălcată condiţia neprejudecării cauzei, în prezenta cauză fiind necesară verificarea temeiniciei susţinerilor apelanţilor, privire la chestiuni ce ţin de dreptul de proprietate şi de exercitarea lui.
În ceea ce priveşte urgenţa, se susţine de către apelanţi că ar fi vorba de lucrări vechi, executate în iulie 2013, iar în prezent intimatul nu mai execută nici un fel de lucrări pe proprietatea sa.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepţia lipsei de interes, deoarece apelanţii vor doar să îl şicaneze, nedovedind un prejudiciu care să justifice intervenţia instanţei, simpla existenţă a unor construcţii nefiind suficientă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece nu se învecinează cu apelanţii decât pe latura de est a proprietăţii lor, nu de nord, unde s-ar edifica pretinsele construcţii, precum şi excepţia lipsei de obiect, în motivarea căreia s-a arătat că nu execută nicio lucrare de construcţii pe proprietatea sa.
Pe fondul cauzei, intimatul arată că pentru orice lucrare de construcţii edificată a obţinut autorizaţie de construire, iar împrejurarea că o autorizaţie s-a dovedit a nu fi emisă de autoritatea competentă nu îi poate fi imputată, ci eventual primăriei emitente, iar pe de altă parte, acest aspect, în sine, nu îi prejudiciază pe apelanţi.
Se solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul nu a solicitat probe în combaterea apelului.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de apelanţi, precum şi cu cele solicitate de din oficiu de instanţă de la Primăria M., constând în autorizaţia de construire emisă intimatului şi documentaţia ce a stat la baza acesteia.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de motivele de apel invocat şi susţinerile intimatului, tribunalul apreciază că acesta este fondat.
Prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, nefiind dovedită existenţa construcţiilor, cu implicaţii asupra urgenţei şi nici existenţa unei acţiuni în justiţie care să vizeze efectuarea unor construcţii pe latura de vest a proprietăţii reclamanţilor, cu implicaţii asupra condiţiei vremelniciei şi neprejudecării fondului.
În acelaşi sens, intimatul a invocat, prin întâmpinarea depusă în apel, neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate de către intimat, instanţa apreciază că datorită specificului procedurii ordonanţei preşedinţiale, acestea nu pot fi tratate ca veritabile excepţii de procedură şi soluţionate ca atare, ci ca apărări de fond, în sensul de apărări cu privire la condiţiile de admisibilitate şi la existenţa unei aparenţe în drept în favoarea reclamanţilor.
Deşi nu se poate reţine că prima instanţă a apreciat în mod netemeinic cu privire la inexistenţa construcţiilor efectuate de pârât, raportat la probele administrate în acest ciclu procesual, având în vedere probele noi din apel, instanţa apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate al ordonanţei preşedinţiale.
Astfel, condiţia urgenţei rezultă din edificarea de către intimatul-pârât a unor lucrări de construcţii pe proprietatea sa, vecină cu cea a apelanţilor, constând în edificarea unui zid de sprijin la limita pădurii aflată în amonte, la vest de proprietatea ambelor părţi.
Demararea unei astfel de construcţii rezultă, pe de o parte, la nivel de intenţie a pârâtului, din autorizaţia de construire nr. 33/23.04.2013, emisă de Primăria M. (f.25, apel), coroborată, pe de altă parte, cu adresa Inspectoratului de Stat în Construcţii nr. 28342/03.09.2013 (f. 9, apel), din care reiese, ca urmare a verificărilor efectuate de această instituţie, că pârâtul a executat lucrările de construire a zidului de sprijin, în baza autorizaţiei indicate mai sus şi că Primăria M. nu era competentă să emită o asemenea autorizaţie, neavând structură de specialitate, ci preşedintele consiliului judeţean, sens în care s-a solicitat prefectului să facă demersuri pentru anularea acesteia.
În acest sens, instanţa reţine că pârâtul dă dovadă de rea-credinţă când susţine că nu edifică în prezent lucrări de construcţii şi, de altfel, se contrazice, admiţând la modul general că ar fi edificat diferite construcţii, dar cu autorizaţie, şi că simpla existenţă a acestora nu este de natură să îi prejudicieze pe apelanţi.
Or, prejudiciul (care, contrar susţinerilor apelanţilor, nu trebuie să se fi produs, ci să fie iminent, potrivit art. 996 NCPC) rezultă din configuraţia zonei în care se află terenurile proprietatea părţilor, fiind pe versantul unui deal, ambele terenuri fiind în pantă, iar terenul reclamanţilor are, din punctul de vedere al servituţii de scurgere a apelor pluviale, situaţia unui fond inferior, care nu poate fi agravată, potrivit art. 604,al. 3 NCC de către proprietarul fondului superior, în speţă fiind vorba de pârât. Pe de altă parte, este evident că efectuarea de excavaţii în versant, în scopul edificării zidului de sprijin, fără respectarea riguroasă a tuturor dispoziţiilor legale, începând din faza de proiect a unei asemenea lucrări, poate avea consecinţe periculoase nu doar sub aspectul apelor pluviale, fiind posibile surpări de teren.
Prejudiciul iminent la care sunt expuşi reclamanţii combinat cu aparenţa în drept în favoarea acestora, autorizaţia de construire emisă pârâtului fiind nelegală, conduc la constatarea că există urgenţă în cauză.
Ca atare, lipsa de interes şi lipsa de obiect a cererii, invocate de pârât prin întâmpinare, pe cale de excepţie, nu pot fi reţinute în cauză.
În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei măsurii ce urmează a fi luată, aceasta se află în strânsă legătură cu cea a neprejudecării fondului, urmând a fi analizate împreună.
Prima instanţă a reţinut, în mod greşit, că acestea nu sunt îndeplinite, deoarece măsura sistării construcţiilor ar dura până la finalizarea dosarului nr. 12326/180/2011 al Judecătoriei Bacău, or în acel dosar se analizează lucrările efectuate de către pârât pe latura de nord a proprietăţii reclamanţilor şi nu pe latura de vest.
Instanţa reţine că luarea în considerare a soluţionării unui litigiu de drept comun dintre părţi, ca limită în timp a măsurii provizorii, nu trebuie făcută în mod rigid, prin compararea în mod literal a petitului celor două acţiuni, fiind necesar a privi litigiul dintre părţi în ansamblul lui, întrucât dosarul nr. 12326/180/2011 are la baza pretinsa încălcare de către ambele părţi, ce au dublă calitate, a raporturilor de vecinătate, sub mai multe aspecte, printre care respectarea servituţii de trecere, a distanţei legale privind plantaţiile, revendicare, precum şi desfiinţarea de către pârât a lucrărilor de scurgeri cu zid de sprijin şi piatră sort, în amonte, de pe latura de nord a proprietăţii reclamanţilor. Or, indicarea în dosarul de fond a laturii de nord a proprietăţii reclamanţilor, iar cauza de faţă de laturii de vest este irelevantă, importantă fiind referirea în ambele dosare la edificarea unui zid de sprijin în condiţii de nelegalitate, fiind evident că reclamanţii nu putea invoca la nivelul anului 2011 lucrări edificate sau în anul 2013, nefiind lipsit de interes a se evidenţia faptul că terenul pârâtului se învecinează parţial cu terenul reclamanţilor atât pe latura de nord cât şi pe latura de vest a proprietăţii acestora (f.12, fond).
Ca atare, nu se poate pretinde că măsura sistării construcţiilor nu ar putea dura până la finalizarea dosarului nr. 12326/180/2011, şi nici că pârâtul nu ar avea calitate procesuală pasivă, motivarea acestei „excepţii” dovedind o vădită rea-credinţă din partea pârâtului.
Pe altă parte, în condiţiile anulării autorizaţiei de construire emisă de către Primăria M. şi dezideratul emiterii unei noi autorizaţii de construire de către autoritatea competentă, faţă de dispoziţiile art. 12, al. 2 din Legea nr. 50/1991, desfiinţarea şi oprirea executării lucrărilor se poate cere şi până la soluţionarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea autorizaţiei sau până la emiterea unei noi autorizaţii.
În consecinţă, condiţia vremelniciei este îndeplinită în speţă, iar în ceea ce priveşte neprejudecarea fondului, instanţa reţine că în prezenta speţă doar a reţinut aparenţa în drept în favoarea reclamanţilor, faţă de dispoziţiile legale invocate mai sus (NCC şi Legea nr. 50/1991), nefăcând aprecieri cu privire la raporturile de vecinătate dintre părţi care să conducă la o eventuală desfiinţare a construcţiilor, la înlăturarea servituţii de scurgere a apelor pluviale sau la imposibilitatea emiterii unei autorizaţii de construire către pârât.
Pentru considerentele ce preced, instanţa va admite apelul, va schimba în tot în tot sentinţa apelată, în sensul că va admite cererea şi va obliga pârâtul să sisteze lucrările de construcţii pe care le execută pe proprietatea sa, până la emiterea unei noi autorizaţii de construcţie de către autoritatea competentă, întrucât promovarea unei acţiuni având ca obiect anularea autorizaţiei de către Prefect nu s-a dovedit în mod cert în speţă.
