Procedura penala. Competenta materiala.
Prin sentinta penala nr. 342/18.09.2007 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 2718/207/2007 in baza art. 116 si urm. din Legea 302/2004 modificata prin Legea 224/2006, s-a dispus recunoasterea sentintei din 30.11.2004 in dosarul nr. 04/00570 al Curtii de Apel din Pau, Franta, privind pe condamnatul Pantir Alin Iris, ce urmeaza sa execute pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru infractiunea de trafic de droguri.
In baza art. 192 alin. 3 c.p.p. s-a dispus ca cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului.
Prima instanta a constatat indeplinite conditiile legale referitoare la conditia reciprocitatii ceruta de art. 116 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 precum si faptul ca in cauza a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din CEDO, numitul Pantar Alin Iris fiind informat in timp scurt asupra acuzatiilor aduse, in limba romana, fiind asistat de un traducator autorizat, atat cu prilejul audierii sale de catre organele de politie cat si ulterior in instanta, a beneficiat de asistenta juridica, fiind asistat de un avocat numit din oficiu si avertizat ca nu va putea fi judecat in ziua respectiva decat cu acordul sau, pe care inculpatul in prezenta avocatului sau a inteles sa-l dea.
Impotriva acestei sentinte in termen legal au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Caracal, care a criticat sentinta primei instante pentru motive de nelegalitate, intrucat a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor relative la competenta dupa materie, ce atrage nulitatea absoluta a acesteia conform art. 192 alin. 2 c.p.
S-a sustinut ca potrivit art. 27 pct. 1 lit. d c.p.p. tribunalul judeca in prima instanta infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri, iar potrivit art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 modificata prin Legea 224/2006 relative la competenta teritoriala in ceea ce priveste procedura speciala de recunoastere pe cale principala a unei hotarari penale straine, trebuie sa fie interpretata in mod corect ca facand referire la instanta care, din punct de vedere teritorial, este competenta sa solutioneze astfel de cereri, fara insa a putea fi incalcate dispozitiile legale relative la competenta dupa materie care atrag nulitatea absoluta.
S-a concluzionat ca aplicarea dispoz. art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 modificata prin Legea 224/2006 trebuie sa se faca distinct in fiecare caz in parte in raport de natura infractiunilor savarsite de persoana condamnata prin hotararea penala straina asa incat instanta competenta a recunoaste hotararea instantei franceze este Tribunalul Olt, cata vreme conform art. 27 pct. 1 lit. b c.p.p, aceasta este competenta material sa judece in prima instanta infractiunea de trafic si consum ilicit de droguri.
Si recurentul condamnat Pantir Alin Iris a criticat sentinta primei instante pentru motive de nelegalitate, fiind data cu incalcarea normelor de competenta materiala.
Recursurile declarate si examinate prin prisma motivelor invocate cat si a celor ce pot fi analizate din oficiu, conform art. 385/9 alin. 3 c.p.sp. si 385/6 alin. 3 c.p.p. sunt nefondate, urmand a fi respinse.
Si aceasta intrucat conform art. 118 alin. 1 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin OUG 103/13.12.2006 : „ recunoasterea hotararii penale pronuntata de instanta judecatoreasca din strainatate sau a altor acte judiciare straine, se poate face si pe cale principala de catre instanta de judecata sesizata in acest scop, de catre condamnat sau procuror”, iar potrivit art. 118 alin. 2 din acelasi act normativ . „ competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala se afla condamnatul”.
Legea speciala nr. 302/2004 modificata prin legea 24/2006 instituie o competenta materiala si teritoriala speciala prin dispozitiile art. 118 alin. 2 ce au prioritate in raport cu dispozitiile ce reglementeaza competenta generala prevazuta de codul de procedura penala, potrivit principiului general de drept conform caruia „norma speciala deroga de la norma generala”.
Prin urmare, dispozitiile art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 modificata si completata prin Legea 224/2006, relative la competenta teritoriala, trebuie interpretate in mod corect, ca facand referire la instanta care, din punct de vedere teritorial este competenta sa solutioneze astfel de cereri iar sustinerea potrivit careia aplicarea acesteia se face distinct in raport de natura infractiunii savarsite este neintemeiata si nu poate fi privita cata vreme dispozitia legala citata este una imperativa, instanta neavand latitudinea aprecierii competentei teritoriale si materiale pentru considerentul ca : „ acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca”.
Asadar legea speciala reglementeaza procedura speciala de recunoastere pe cale principala a unei hotarari penale pronuntata de o instanta judecatoreasca in strainatate sau a oricaror altor acte juridice straine, in dispozitiile art. 118, stabilind o competenta materiala si teritoriala absoluta, ce nu suporta nici un fel de interpretare cata vreme aceasta este prevazuta in mod expres si imperativ de o norma de competenta cu caracter derogator de la norma de competenta generala.
Data publicarii pe portal : 10.03.2008
