Prin cererea adresata Tribunalului Botosani – Sectia comerciala, contencios administrativ, înregistrata sub nr. 628/40/2009 din 09.02.2009, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor Publice Botosani, obligarea acestuia la restituirea taxei de poluare achitata pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumparat din Germania.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a cumparat un autoturism din Germania si a fost obligat sa plateasca taxa de poluare în vederea înmatricularii autoturismului, taxa care contravine dispozitiilor art. 28 din Tratatul Uniunii Europene, ceea ce atrage raspunderea statului pentru nerespectarea dispozitiilor art. 10 din tratat, potrivit carora autoritatile statului au obligatia de a lua toate masurile destinate executarii dreptului comunitar.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea actiunii întrucât taxa de poluare a fost achitata în baza O.U.G. nr. 50/2008 care prevede o noua formula de calcul si are ca scop finantarea unor proiecte privind protectia mediului si aplicarea principiului potrivit caruia poluatorul plateste.
Prin sentinta nr. 438 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Botosani a respins cererea ca nefondata, retinând, în esenta ca, aceasta taxa a fost stabilita în baza elementelor de calcul prevazute de Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare pentru autovehicule se achita la prima înmatriculare a autoturismului în România si la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul si anume valoarea combinata a emisiilor de CO2, taxa specifica exprimata în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrica, taxa specifica pe cilindri si cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimata în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului. Aceasta taxa se achita înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi si a autoturismelor second – hand cumparate din UE.
Curtea Europeana de Justitie a admis însa ca statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice daca acest sistem de taxare nu intra sub incidenta art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, adica respecta conditia de a nu fi discriminatorie. De observat ca taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în circulatie în România a autoturismelor noi sau second – hand.
Pe de alta parte, taxa de prima înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene si se calculeaza în functie de valoarea reala a autovehiculului (Polonia), pretul facturat (Austria), procent din pretul masinii (Finlanda) sau taxa fixa (în Spania).
Unele state europene au fost sanctionate în procedura de infrigement pentru modalitatea de percepere a taxei, însa la pronuntarea solutiilor s-a avut în vedere obligatia efectuarii unor inspectii tehnice numai pentru autovehicule importate (cauza C – 170/07 Comisia vs.Polonia), fie au un criteriu unic încheiat pe vechime (C 74/ Comisia vs. Grecia), fie pot fi înmatriculate numai daca respecta anumite dispozitii în materie de emisii poluante si emisii sonore (C – 527/07 Comisia vs. Austria).
Din acest punct de vedere, taxa astfel perceputa nu este discriminatorie întrucât priveste numai prima înmatriculare, indiferent de provenienta, nu si eventuale revânzari pe teritoriul României.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul Grigoriu Mihai aratând ca O.U.G nr. 50/2008 este contrara art. 90 TCE, întrucât este destinata sa minimizeze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând vânzarea de masini second-hand deja înmatriculate .
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Fara îndoiala, atât prin cererea introductiva de instanta cât si prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului national, O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozitiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE, sub acest aspect instanta fondului raspunzând criticilor petentului, raspuns pe care instanta de recurs urmeaza a-l detalia în prezenta hotarâre.
Se cuvine pentru început sa stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupa în sistemul prevazut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanima a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale si a unei piete unice.
Asadar, daca art. 23 stabileste faptul ca sunt interzise, în relatiile dintre statele membre, taxele vamale la import si export si a oricaror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea interna discriminatorie. Mai exact, asa cum a aratat Curtea Europeana de Justitie în cauza C- 393/04 si C–41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementeaza dispozitiile referitoare la stabilirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre”.
Taxa de poluare introdusa prin dispozitiile OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranitatii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în aceasta cauza nu poate fi decât verificarea identitatii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralitatii taxei.
Iar aceasta analiza nu poate sa înceapa decât de la a observa ca, verificarea neutralitatii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, carora deja le-a fost aplicata taxa. Aceasta pentru ca, asa cum afirma Curtea Europeana de Justitie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi si C-333/2005, „o comparatie cu autoturismele second-hand plasate în circulatie în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre sa introduca noi impozite sau sa schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Si nu este inutil de observat ca aceasta hotarâre a Curtii a fost pronuntata la cererea unei instante din Ungaria, tara care, la data intrarii în UE, se afla în aceeasi pozitie ca si România, aceea de a nu fi avut anterior o taxa de prima înmatriculare (sau echivalenta), asa încât valoarea reziduala a acesteia sa fie inclusa în pretul autoturismelor aflate în circulatie cu care intra în concurenta autoturismele second-hand nou importate (acestea din urma fiind dezavantajate prin faptul ca includ valoarea reziduala a taxei, având teoretic un pret mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România si cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 si nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de prima înmatriculare. Asa încât, speculatiile recurentului cu privire la favorizarea vânzarii de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind, de asemenea, nerelevanta.
Acestea fiind premisele, Curtea a trebuit sa analizeze în fapt, daca taxa de poluare impusa autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depaseste sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de prima înmatriculare deja încorporata în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din aceasta perspectiva, comparatia poate fi facuta „exempli gratia” între un autoturism înmatriculat în România dupa 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusa prin OUG nr. 50/2008 si un alt autoturism second-hand importat din statele membre si înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiasi rationament al Curtii dupa modificarea OUG nr. 50/2008, comparatia poate privi doua autoturisme înmatriculate sub acelasi regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalca norme comunitare decât daca este însotita de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxa mai mica sau mai mare, dupa caz). Iar analiza, potrivit rationamentului Curtii Europene de Justitie din cauza C-47/1988, Comisia c. Danemarca, trebuie sa porneasca de la premisa ca valoarea autovehiculului nou este compusa din pretul acestuia, la care se adauga taxa de prima înmatriculare. Raportul dintre cele doua componente se pastreaza constant pe toata durata de functionare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scazut cu 50%, atât valoarea reziduala a pretului platit cât si valoarea reziduala a taxei de prima înmatriculare platita, se vor diminua cu acelasi procent, respectiv cu 50%. În consecinta, o taxa de prima înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie sa aiba un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de prima înmatriculare platita pentru acelasi autovehicul în stare noua.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificila, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însa nu este incompatibila cu dreptul comunitar. Aceasta pentru ca, asa cum a retinut Curtea Europeana de Justitie în cauza C-393/1998, Antonio Gomes Valente c. Fazenda Publica, deprecierea exacta a unui autovehicul nu poate fi calculata decât printr-o expertiza individuala. Cu toate acestea, datorita faptului ca un astfel de sistem este prea împovarator pentru statul membru ce impune o astfel de taxa, Curtea a admis totusi si posibilitatea impunerii taxei de prima înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea sa aiba în vedere diverse criterii în baza carora sa se poata realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiata de realitate (vechimea autovehiculului, numarul de kilometri parcursi, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat ca si un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar daca garanteaza în absolut toate cazurile (fara nici o exceptie) ca taxa aplicata nu depaseste cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat ca un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absoluta a taxei, daca respecta trei cerinte:
a. sa nu creeze o discriminare între bunurile importate si cele autohtone;
b. sistemul sa fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia sa se poata realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
c. cel caruia i se impune taxa sa aiba la dispozitie o cale de atac în fata instantelor nationale în ipoteza în care considera ca valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realitatii. Pentru exercitarea eficienta a dreptului la actiune, cel interesat ar trebui sa cunoasca factorii în functie de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din aceasta perspectiva OUG nr. 50/2008, Curtea observa ca actul normativ în discutie respecta cerintele impuse de rationamentul instantei comunitare si în consecinta nu contravine Tratatului.
Astfel, asa cum rezulta din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptarile prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanta vizând nu provenienta ci destinatia autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta continând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrica dar si o grila de reducere a taxei, extrem de vasta prin categorii de „vârsta” a autovehiculelor, apta sa produca un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiza individuala l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grila de impozitare (Cauza C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52).
În fine, cel care considera ca valoarea deprecierii calculata pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realitatii, are în disp. art. 10 din ordonanta, o cale eficace de a contesta masura deprecierii, respectiv o procedura judiciara în cadrul careia poate obtine expertizarea tehnica a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecinta, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
