Împrejurarea că reclamanta a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate G. comunicarea hotărârii din 09.09.2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. în anul 2014, nu duce la concluzia că aceasta nu avea cunoştinţă despre acest înscris având în vedere pe de-o parte faptul că hotărârea menţionată i-a fost comunicată potrivit celor menţionate anterior iar pe de altă parte faptul că reclamanta locuieşte în satul V. M. ,unde este situat terenul în litigiu iar hotărârea amintită prin care s-a soluţionat contestaţia ei a fost pronunţată în urmă cu 12 ani .
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gurahonţ sub numărul 406, din data de 12.05.2014, reclamanta N. I. , a solicitat în contradictoriu cu pârâtele :Comisia Locala Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privata Asupra Terenurilor G şi Instituţia Prefectului – Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor A. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună repunerea reclamantei în termenul de a formula plângere împotriva Hotărârii nr.873/09.09.2002 a intimatei nr.2 deoarece aceasta a recepţionat-o abia la data de 11.04.2014, nefiindu-i comunicată anterior.
Totodată, a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr…./09.09.2002 a pârâtei nr.2 şi reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei pentru întreaga suprafaţă de 64665 mp ,înscrisă în CF…., nr. topo…..; înscrierea reclamantei în Anexa nr.39 la Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu suprafaţa în litigiu.
În motivarea cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 42 din Legea nr.1/2000 , petenta a arătat că , în fapt , prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de păşune menţionată mai sus pentru motivul că nu face dovada dreptului de proprietate.
A considerat soluţia pârâtei nr.2 ca netemeinică, rezultată dintr-o superficială evaluare a înscrisurilor prin care şi-a susţinut pretenţiile , pârâta necoroborând semnificaţia înscrisurilor şi nevalorificându-le în sensul în care acestea, împreună ,impuneau concluzia că este persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Drepturile sale sunt dovedite prin cumularea următoarelor probe: contractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei în litigiu, datând din anul 1950 care deşi este criticabil prin faptul că nu conţine şi identificarea topografică a bunului imobil cumpărat, reprezintă un început de probă scrisă şi trebuie coroborat cu menţiunile din registrul agricol al anilor 1950-1952, care , la gospodăria tatălui său cuprind şi suprafaţa de păşune solicitată; înscrierile din CF, care confirmă că vânzătorul era proprietar al imobilului ce a făcut obiectul convenţiei; declaraţiile de martori , proba fiind stipulată în mod expres ca admisibilă în materie prin textul legilor de reparaţie.
În ceea ce priveşte chestiunea repunerii în termenul de a formula plângere, solicitarea nu-i creează decât un beneficiu aparent, în condiţiile în care lipsa comunicării actului atacat şi împiedicarea sa de a formula plângere constituie un fapt care o prejudiciază, restrângându-i posibilităţile de a-şi dovedi drepturile datorită deceselor succesive,în perioada 2002-2014, a tuturor martorilor care au depus declaraţii în pârâtei nr. 1.
Reclamanta a invocat în drept prevederile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi legea nr. 247/2005.
În probaţiune a solicitat probele cu înscrisuri şi cu martori.
Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în temeiul dispoziţiilor art. 4 raportat la dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei prin care solicită să se dispună suspendarea judecării acţiunii civile , până la întocmirea situaţiei centralizatoare a terenurilor la nivel local , conform art. 7 alin. 1 din Lege. nr. 165/2013
Pârâta a invocat în drept dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă şi dispoziţiile art. 7 alin. 1, art. 4 din Legea nr. 165/2013.
Pârâta Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată a Comunei G. a formulat întâmpinare prin care a arătat că se opune acţiunii formulată de reclamantă pentru recunoaşterea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,4665 ha, constând în teren agricol pe raza comunei G. , pe vechiul amplasament din CF nr… nr….., deoarece proprietatea revendicată nu este dovedită ca fiind a antecesorului acesteia.
De asemenea , a invocat excepţia de tardivitate raportat la momentul comunicării de către Comisia Judeţeană de fond funciar a Hotărâri nr…../09.09.2002, obligaţia comunicării acesteia fiind a secretariatului Comisiei judeţene aşa cum rezultă din art.3 a hotărârii de respingere a contestaţiei petente
În fapt, arătă că raportat la dovezile depuse la dosarul de retrocedare depus de petentă în baza Legii nr.169/1997 şi soluţionat în baza Legii nr. l /2000 , comisia locală a hotărât respingerea cererii de retrocedare ca fiind nesusţinută cu dovada dreptului material a faptului că antecesorul acesteia numitul R.S., tatăl ei , ar fi deţinut această suprafaţă în proprietate înainte de a fi preluată proprietatea de Statul Român.
Prin adresa nr…. /23.03.1998 i s-a comunicat reclamantei că pentru soluţionare să depună în completare alte acte doveditoare a proprietăţii deţinute respectiv: act de proprietate autentic; schiţă a terenului pe care-l solicită potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată şi dovadă din registru agricol din anul 1950 cu suprafaţa deţinută revendicată.
La solicitarea expresă a acestor acte , reclamanta nu a depus nici un document în plus faţă de celelalte depuse anterior, cu excepţia unei declaraţii a unui martor.
Având în vedere documentele pe care le-a anexat la cerere, respectiv actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, declaraţii de martori, respectiv acte de stare civilă , comisia locală luând în discuţie cererea la care a mai fost depusă şi o sesizare făcută de cetăţenii din localitate prin care aproape toţi locuitorii arată că reclamanta nu a cumpărat terenul revendicat, ci un alt teren prin contractul sub semnătură privată, comisia locală a respins cererea de retrocedare împotriva hotărârii comisiei locale . Reclamanta a făcut contestaţie, pe care a înaintat-o spre soluţionare Comisiei Judeţene.
În urma analizei contestaţiei , pârâta Comisia Judeţeană a respins-o prin Hotărârea nr…. /09.09.2002, această hotărâre fiind comunicată atât intimatei cât şi reclamantei de secretariatul tehnic al comisiei judeţene.
Cu toate că reclamanta avea obligaţia de a depune plângere la instanţa în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta susţine că nu a primit hotărârea iar această pârâtă le-a comunicat-o din arhiva comisiei locale, aşa cum rezultă prin adresa depusă în probatoriu de către reclamantă, comisia locală nefăcând o altă comunicare decât cea prin adresa nr……/11.04.2014.
Pârâta a invocat în drept, Legea nr.18/1991 republicată, Legea nr.1/2000, Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, Cod procedură civilă.
Solicită judecarea cauzei şi în lipsă conform prevederilor Codului de procedură civilă.
În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Ulterior , pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţului A. a depus la dosar un înscris intitulat ”întâmpinare”, pe care în baza art. 201 al.1 din noul Cod de procedură civilă ,instanţa l-a calificat note de şedinţă ,prin care a invocat ,în temeiul dispoziţiilor art. 246 şi următoarele din Codul de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, excepţia tardivităţii formulării plângerii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii formulate de către reclamantă
În susţinerea excepţiei invocate, a învederat că, termenul
de introducere a plângerii împotriva hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar A. este de 30 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, momentul de la care curge termenul fiind acela al comunicării hotărârii.
Din Adresa nr. /23.03.1998 emisă de către Comisia locală de fond funciar Gurahonţ rezultă că, reclamantei i s-a adus la cunoştinţă că pentru soluţionare să depună în completare alte acte doveditoare a proprietăţii deţinute, precum şi calea de atac care poate fi exercitată.
Reclamanta a confirmat primirea acestei adrese sub semnătură, la data de 23.03.1998 , astfel cum rezultă din scriptul intitulat ,,Am primit comunicarea ”
Urmare a acestui fapt, reclamanta a depus contestaţie la Comisia Judeţeană A., contestaţie care a fost respinsă prin Hotărârea nr. …./09.09.2002, hotărâre comunicată atât Comisiei locale de fond funciar G cât şi petentei prin grija secretariatului tehnic al comisiei judeţene la data de 09.09.2002.
Întrucât plângerea petentei a fost depusă la Registratura instanţei de judecată la data de 14.05.2014, cu depăşirea vădită a termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, învederează instanţei că natura juridică a termenului de 30 de zile este aceea a unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancţiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, apreciază fondată excepţia invocată şi solicită admiterea excepţiei şi pe cale de consecinţă, respingerea plângerii reclamantei ca tardiv formulată.
Analizând fondul pretenţiei deduse judecăţii, consideră plângerea exercitată de către reclamantă, ca fiind nelegală şi nefondată, pentru următoarele considerente.
Reclamanta îşi întemeiază pretenţiile pe declaraţiile olografe date de martori.
Cu privire la proba testimonială reglementată prin dispoziţiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, dovada proprietăţii terenului în litigiu se va face prin declaraţii de martori, cu condiţia ca martorii să fie proprietari vecini sau moştenitori ai acestora pe toate laturile terenului iar dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se va face cu actele de proprietate şi nu cu simple declaraţii date în faţa comisiei locale de fond funciar sau în faţa notarului.
Având în vedere cele enunţate anterior, consideră că nu sunt îndeplinite în cauza dedusă judecăţii condiţiile impuse de dispoziţiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000 şi pe cale de consecinţă, declaraţiile olografe depuse la dosarul de fond funciar nu au forţă probantă în dovedirea proprietăţii terenului litigios.
Faţă de starea de fapt reţinută prin coroborarea înscrisurilor depuse , ţinând seama de dispoziţiile legale invocate, consideră că plângerea formulată este nelegală şi nefondată, motiv pentru care solicită să se dispună respingerea acesteia şi pe cale de consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărârii nr. …./2002 a Comisiei judeţene de fond funciar Arad.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205 şi art. 36 coroborat cu art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991 ,cu completările şi modificările ulterioare.
Instanţa a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii pentru următoarele considerente :
Prin cererea înregistrată sub nr. …/28.01.1998 reclamanta a solicitat pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate G. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,44 ha teren agricol, în calitate de moştenitoare după tatăl său.
Pentru dovedirea cererii , reclamanta a depus la dosar contract de vânzare –cumpărare a unui teren , fără identificarea acestuia prin număr topografic şi declaraţiile a trei martori .
Pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate G. i-a solicitat reclamantei să depună la dosarul administrativ : CF ,schiţă teren pentru identificare şi registrul agricol. Reclamanta nu s-a conformat cererii amintite.
Printr-un memoriu semnat de către mai mulţi locuitori aceştia au arătat că terenul solicitat de către reclamantă nu a aparţinut tatălui reclamantei .
Prin Hotărârea nr. …/2000 , pârâta Comisia locală a respins această cerere, pe motiv că petenta nu a făcut dovada proprietăţii .
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri .
Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A., prin Hotărârea nr. …/09.09.2002 , a respins contestaţia acesteia , întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei solicitate .
La data de 12.09.2002 , pârâta menţionată a comunicat reclamantei Hotărârea nr. …/09.09.2002 ,fapt ce reiese din înscrisul de la dosar.
În baza art. 248 din noul Cod de procedură civilă ” instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă, în totul dau în parte administrarea de probe ori,după caz,cercetarea în fond a cauzei „.
Potrivit art. 53 alin. 2 din. Lg. 18/1991 „(1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”
Împrejurarea că reclamanta a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate G. comunicarea hotărârii din anul 2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. la data de 11.04.2014, nu duce la concluzia că aceasta nu avea cunoştinţă despre acest înscris având în vedere pe de-o parte faptul că hotărârea menţionată i-a fost comunicată potrivit celor menţionate anterior iar pe de altă parte faptul că reclamanta locuieşte în satul V. M. ,unde este situat terenul în litigiu iar hotărârea amintită prin care s-a soluţionat contestaţia ei a fost pronunţată în urmă cu 12 ani .
De asemenea, instanţa a mai constatat că reclamanta nici măcar nu a făcut la comisia locală o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în care să invoce cartea funciară indicată în cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 53 din Lg. 18/1991 şi art. 27 pct. 7 din HG 890/2005, instanţa a admis această excepţie şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca tardiv formulată.
În baza art. 451-453 din noul Cod procedură civilă instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată.
