Convocare adunare generală ordinară
– Articolul 119 alin. 3 Legea nr. 31/1990 republicată
– Articolul 1361 Legea nr. 31/1990 republicată
– Articolele 527, 531, 534 Noul Cod de procedură civilă
În determinarea caracterului contencios sau necontencios ale cererilor, instanţa va avea în vedere temeiurile de drept invocate de părţi în cererea de chemare în judecată (articolul 119 din Legea nr.31/1990 republicată şi articolul 243 alin. 11 din Legea nr.297/2014) cât şi în cererea reconvenţională cu privire la suspendarea dreptului de vot întemeiată pe dispoziţiile articolului 1361 din Legea nr. 31/1990 republicată precum şi obiecţiunile ridicate de părţi.
S-a constatat că prin obiecţiunile ridicate de părţi prin cereri, întâmpinări, răspunsuri la întâmpinări, cererea a dobândit caracter contencios, astfel încât au devenit aplicabile dispoziţiile articolului 531 Cod procedură civilă.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.555 din 09.07.2014)
Deliberând asupra apelului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2013, reclamanta S.C. A.G. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B.O. S.A. şi C.A. S.C. B.O. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se autorizeze convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor S.C. B.O. S.A.
În motivarea cererii (legal timbrată), reclamanta a arătat că este acţionar al S.C. B.O. S.A., calitate în care a convocat, la data de 09.07.2013, în baza art.119 din Legea nr.31/1990 şi art.243 alin.11 din Legea nr.297/2004, adunarea generală ordinară a acţionarilor, însă administratorii societăţii refuză în mod abuziv convocarea adunării. A învederat reclamanta că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art.119 alin.3 din Legea nr.31/1990 şi art.243 alin.11 din Legea nr.297/2004, având în vedere că deţine un număr de acţiuni reprezentând peste 5% din capitalul social al societăţii, respectiv 7,82%, formulând cerere scrisă de convocare a adunării generale, iar consiliul de administraţie a refuzat convocarea. S-a precizat totodată că motivul inexistenţei temeiului juridic al cererii de convocare, invocat de administratorii S.C. B.O. S.A. este un simplu pretext, fiind contrar realităţii şi prevederilor legale. Nici un text de lege nu impune condiţii de formă sau de conţinut pentru cererea de convocare, fiind suficient ca solicitarea să fie clară, cu prezentarea punctelor pentru ordinea de zi.
În drept, au fost invocate prevederile art.63, art.119 din Legea nr.31/1990, art.243 alin.11 din Legea nr.297/2004.
La data de 23.09.2013, pârâta S.C. B.O. S.A. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare, s-au invocat 1.excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătându-se că potrivit art.23 alin.2 din actul constitutiv, administratorii sunt obligaţi să convoace de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând 1/10 din capitalul social, reclamanta reprezentând 7,82%. S-a invocat, de asemenea, excepţia inadmisibilităţii, deoarece cererea prezintă caracter contencios, atrăgând incidenţa art.531 NCPC, respectiv consecinţa respingerii acţiunii. Norma juridică invocată de reclamantă stabileşte în mod clar două condiţii cumulative pentru convocarea adunării, care nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel, reclamanta nu deţine minimul legal şi statutar pentru a face solicitarea de convocare, arătându-se că dispoziţiile Legii nr.31/1990 nu retroactivează pentru a fi aplicabil nivelul de 5%, iar pe de altă parte solicitările reclamantei nu intră în atribuţiile adunării generale ordinare, având în vedere că prin actul constitutiv– art.29 alin.9 – s-a stabilit remuneraţia administratorilor în procent de 25% din salariul directorului general, fiind astfel necesară modificarea actului constitutiv de către adunarea generală extraordinară. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii, având în vedere că este formulată în cu rea-credinţă, în scop şicanatoriu, fiind încălcate dispoziţiile art.1361 din Legea nr.31/1990. S-a învederat că solicitarea reclamantei de convocare a adunării generale pentru schimbarea administratorilor a apărut în contextul în care au început demersurile de punere în aplicare a sentinţei penale nr.172/F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/2004, prin care s-a dispus anularea tranzacţiilor frauduloase efectuate în perioada noiembrie 1998 – februarie 1999 şi reînscrierea ca acţionari a unui număr de 1344 de persoane cu 978.948 de acţiuni reprezentând 7,3188% din capitalul social al societăţii. Aceste demersuri au început, iar punerea în aplicare a sentinţei penale ar semnifica luarea de acţiuni din contul reclamantei şi al lui P.L. şi, pe cale de consecinţă, diminuarea procentului de acţiuni al acestora. S-a învederat de asemenea că refuzul de convocare a adunării generale nu este nejustificat, având în vedere temeiul de drept eronat din cuprinsul cererii, publicitatea informaţiilor referitoare la calificarea profesională a persoanelor propuse pentru funcţia de administrator şi încălcarea actului constitutiv al societăţii.
Prin cererea reconvenţională, S.C. B.O. S.A şi CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE AL SC B.O. SA au solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A.G. S.R.L. şi pârâtul P.L. suspendarea dreptului de vot al celor doi acţionari până la punerea în aplicare a dispoziţiilor sentinţei penale nr.172/F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/2004, şi stabilirea structurii adevărate a acţionariatului, având în vedere că un număr de 866.801 de acţiuni deţinute în prezent de reclamantă şi de asociatul acesteia P. L., deci un procent de 6,4804% din capitalul social al S.C. B.O. S.A. au fost achiziţionate în perioada 1998-1999, când au fost tranzacţionate în mod fraudulos acţiunile societăţi, care este învestită cu cereri de punere în aplicare a sentinţei penale.
În drept, au fost invocate prevederile art.205, art.209, art.527 şi art.531 NCPC, art.113 lit.m, art.117 alin.3, art.119, art.136 1 din Legea nr.31/1990, art.243 alin.11 din Legea nr.297/2004.
Părţile au depus răspunsuri la întâmpinare, şi întâmpinări la cererea reconvenţională.
La data de 12.12.2013, pârâta-reclamantă S.C. B.O. S.A. a formulat cerere completatoare a cererii reconvenţionale, prin care a solicitat suspendarea desfășurării adunărilor generale ale acţionarilor S.C. B.O. S.A. până la stabilirea structurii corecte a acţionariatului societăţii prin reînscrierea în registrul acţionarilor a celor 1344 de acţionari părţi civile, conform dispoziţiilor sentinţei penale nr.172F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul București – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/3/2004.
În motivare, s-a arătat că măsura solicitată este necesară în situaţia actuală, în care nu este posibil să se desfăşoare în condiţii de legalitate adunările generale ale acţionarilor, din cauza faptului că 1.344 de persoane, deşi sunt acţionari ai societăţii nu înscriși în registrul acţionarilor şi, în consecinţă, nu pot participa la adunările generale. Pentru convocarea şi desfăşurarea legală a adunărilor generale ale acţionarilor este necesară întocmirea şi eliberarea de către D. C. S.A. a registrului consolidat al acţionarilor societăţii la data dedata de referinţă şi indicată în convocatorul AGA, astfel încât până la punerea în aplicare a sentinţei penale orice registru eliberat de D. C.conţine date eronate cu privire la acţionari şi numărul de acţiuni deţinute de aceştia.
În drept, au fost invocate prevederile art.1361 şi art.527 NCPC.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 16.12.2013, reclamanta a solicitat instanţei să dispună: 1. autorizarea convocării generale a acţionarilor B.O. S.A. cu următoarea ordinea de zi: revocarea administratorilor B.O. S.A., alegerea administratorilor B.O. S.A, fixarea remuneraţiei membrilor consiliului de administraţie al B.O. S.A., mandatarea persoanei care va îndeplini acrele şi formalităţile de înregistrare în registrul comerţului a hotărârilor adoptate: 2. stabilirea datei de referinţă, conform art.123 alin.2 din Legea nr.31/1990; 3. stabilirea datei ţinerii adunării şi desemnarea drept preşedinte al acesteia pe dl. P. L.; 4. autorizarea reclamantei ca, pe cheltuiala pârâtei, să efectueze demersurile prevăzute de art.117 din Legea nr.31/1990; 5. autorizarea reclamantei să efectueze toate formalităţile cerute de legislaţia în vigoare pentru publicarea convocării şi efectuarea raportărilor către public, respectiv către BVB/ASF în conformitate cu Regulamentele CNVM nr.1/2006 şi nr.6/2009.
La data de 27.01.2014, terţii P.S. R., P. V. V. şi P. T. V. au formulat cerere de intervenţie voluntară principală prin care au solicitat să se constate că le sunt încălcate drepturile de acţionar prin cererea formulară de reclamantă şi suspendarea convocării şi ţinerii şedinţelor adunării generale, ca măsură de ocrotire a drepturilor lor de acţionari, până la îndeplinirea de către societate şi de către D.C. a obligaţiei dispuse prin sentinţa penală nr.172F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul București – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/3/2004.
În motivare, s-a arătat că cererea este admisibilă în principiu în temeiul art.62 NCPC, având în vedere calitatea de acţionar la S.C. B.O. S.A., conformată prin sentinţa penală menţionată, făcând parte dintre acţionarii deposedaţi de acţiuni prin tranzacţiile frauduloase anulate.
În drept s-au invocat dispoziţiile art.62, art.194, art.531 NCPC, art.94 alin.1, art.96, art.98 alin.2, art.101 alin.1, art.123 alin.3, art.128 şi art.136 1 din Legea nr.31/1990.
La data de 10.02.2014 au formulat cerere de intervenţie voluntară principală terţii B. I., D. M., I. M. şi C. M., prin care au solicitat suspendarea convocării şi ţinerii şedinţelor adunării generale până la îndeplinirea de către societate şi de către D. C. a obligaţiei dispuse prin sentinţa penală nr.172F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul București – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/3/2004 în sensul reînscrierii lor în calitate de acţionari în registrul acţionarilor.
În motivarea cererii de intervenţie, terţii au arătat că fac parte dintre acţionarii S.C. B.O. S.A. care au fost deposedaţi în mod fraudulos de acţiuni în urma tranzacţiilor nelegale realizate în perioada decembrie 1998 – februarie 1999, astfel încât la acest moment nu este posibilă desfăşurarea în condiţii de legalitate a adunării acţionarilor. Prin reînscrierea celor 1344 de persoane deposedate în mod fraudulos de acţiuni rezultă o modificare a acţionariatului în sensul diminuării procentului de acţiuni deţinute de reclamanta S.C. A.G. S.R.L., astfel că se impune suspendarea convocării oricărei adunări generale până la clarificarea situaţiei acţionariatului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.62, art.194, art.531 NCPC, art.94 alin.1, art.96, art.98 alin.2, art.101 alin.1, art.123 alin.3, art.128 şi art.136 1 din Legea nr.31/1990.
Prin încheierea nr. 165 din 17.02.2014, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI – a Civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocate în raport de cererea principală şi cererea principală privind pe reclamanta S.C. A.G. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B.O. S.A., a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. B.O. S.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A.G. S.R.L şi cu pârâtul Postovaru Laurenţiu, ca inadmisibilă şi a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei-reclamante S.C. B.O. S.A. privind cheltuielile de judecată
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Textul art.119 alin.3 din Legea nr.31/1990 reglementează posibilitatea instanţei de judecată de a autoriza convocarea şi ţinerea adunării generale a acţionarilor, în cazul refuzului consiliului de administraţie, procedura prevăzută de lege fiind necontencioasă, încadrându-se în ipoteza art.527 NCPC referitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti. Aceasta întrucât prin cererea de autorizare a convocării nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, fiind în discuţie o cerere pentru a cărei dezlegare este nevoie de mijlocirea instanţei. Citarea în cauză a consiliului de administraţie potrivit legii nu imprimă procedurii caracter contencios, citarea organului de conducere executivă fiind necesară exclusiv pentru opozabilitate.
Instanţa a reţinut în cauză şi prevederile art.531 NCPC, potrivit cărora dacă cererea, prin însuşi conţinutul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art.531 NCPC anterior citate, tribunalul a mai reţinut şi că soluţia prevăzută de textul legal – de respingere a cererii – presupune analiza conţinutului cererii introductive, precum şi a punctelor de vedere exprimate de persoanele citate în cauză sau care au intervenit. O astfel de analiză excede noţiunii de „inadmisibilitate”, care presupune neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la acţiune. Această situaţie nu se regăseşte în cauză, legea conferind posibilitate acţionarului/acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel, să sesizeze instanţa de judecată în vederea autorizării convocării adunării generale a acţionarilor.
Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, tribunalul a constatat, potrivit extraselor de cont emise de Depozitarul Central depuse la dosar, că reclamanta S.C. A.G. S.R.L. deţine peste 5% din capitalul social al S.C. B.O. S.A., ceea ce-i conferă calitate procesuală activă.
Asupra cererii de autorizare convocare adunare generală, Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 şi în raport de această dispoziţie legală a apreciat că, este necesar a se analiza situaţia concretă a societăţii, având în vedere că orice adunare generală trebuie să se ţină cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege şi cu respectarea dreptului fiecărui acţionar de a participa la adunare, în virtutea drepturilor conferite de acţiunile deţinute, în conformitate cu dispoziţiile art.101 din Legea nr.31/1990.
Din această perspectivă, tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr.172F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/3/2004 s-a dispus anularea tranzacţiilor frauduloase efectuate în baza unor ordinelor de tranzacţionare anulate, precum şi punerea în dreptul de proprietate asupra acţiunilor sustrase şi a tuturor celorlalte drepturi ce decurg din deţinerea acţiunilor emise de către societăţile comerciale unde părţile civile sunt acţionare (conform tabelului) şi de care acestea au fost deposedate prin tranzacţii virtuale ilicite, precum şi obligarea deţinătorului registrului de acţiuni, respectiv societăţile comerciale unde părţile civile în cauză deţin acţiuni la reînscrierea acestor părţi civile (acţionari) în registrul acţionarilor.
Instanţa a reţinut astfel, potrivit tabelului ce a stat la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti (definitive ) menţionate, că printre părţile civile – acţionari – în raport de care s-a dispus repunerea în drepturile de acţionar se află şi acţionari la S.C. B.O. S.A., care deţin 978.948 de acţiuni, reprezentând 7,3188 % din capitalul social.
Întrucât prin sentinţa penală nr.172F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/3/2004 s-a dispus atât anularea tranzacţiilor frauduloase cât şi punerea în dreptul de proprietate asupra acţiunilor sustrase şi a tuturor celorlalte drepturi ce decurg din deţinerea acţiunilor emise de către societăţile comerciale unde părţile civile sunt acţionare (conform tabelului) şi de care acestea au fost deposedate prin tranzacţii virtuale ilicite, rezultă că acţionarilor în cauză trebuie să li se confere dreptul de a participa şi de a vota în adunarea generală, conform art.101 din Legea nr.31/1990.
Prin urmare, având în vedere situaţia juridică a societăţii în ceea ce priveşte structura acţionariatului, tribunalul constată că există un impediment real pentru autorizarea convocării adunării generale, adunare care s-ar ţine cu încălcarea drepturilor acţionarilor păgubiţi având calitatea de părţi civile în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr.12458.01/3/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală.
Aşadar, atât obiecţiile ridicate de C.A. prin întâmpinare, cât şi cele ridicate prin cererile de intervenţie depuse la dosar sunt întemeiate, punându-se totodată în dezbatere, în mod justificat, şi verificarea procentului din capitalul social deţinut de fiecare dintre acţionari, inclusiv de către societatea reclamantă, urmare a dispoziţiei instanţei penale privind anularea tranzacţiilor frauduloase a acţiunilor deţinute la S.C. B.O. S.A. Ca atare, nu prezintă relevanţă faptul că societatea reclamantă nu a figurat ca parte în procesul penal, căci efect al dispoziţiei instanţei penale se pune în discuţie structura întregului acţionariat, cu consecinţe asupra validităţii deciziilor adoptate în adunarea generală. Este necesar a se analiza astfel efectele produse de dispoziţiile sentinţei penale nr.172F/25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr.12458.01/3/2004 asupra structurii acţionariatului S.C. B.O. S.A., analiză care nu se poate efectua în procedura necontencioasă, prin prisma dispoziţiilor art.531 NCPC.
Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut că în speţă reclamanta a solicitat convocarea adunării generale ordinare pentru luarea unei decizii ce intră în competenţa adunării generale extraordinare, nefiind îndeplinită, în această privinţă, una dintre cerinţele impusă de art.119 din Legea nr.31/1990, respectiv cerinţa ca ordinea de zi propusă de pentru convocarea adunării generale ordinare să cuprindă dispoziţii care intră în competenţa acestei adunări.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, tribunalul a reţinut că potrivit art.209 alin.1 NCPC, dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională. Ca natură juridică, cererea reconvenţională este o veritabilă cerere de chemare în judecată, prin care se supune dezbaterii contradictorii a părţilor o pretenţie concretă izvorâtă dintr-un raport juridic litigios şi care presupune stabilirea unui drept potrivnic faţă de reclamant ori, în condiţiile art.209 alin.2 NCPC, faţă de o altă persoană decât reclamantul.
Prin urmare, cererea reconvenţională este incompatibilă cu procedura necontencioasă, fiind contrară regimului juridic aplicabil acestei din urmă proceduri, astfel cum este reglementată de art.527 şi urm. NCPC.
Acelaşi considerent a fost avut în vedere de către instanţă şi în ceea ce priveşte inadmisibilitatea formulării unei cereri de intervenţie principală voluntară în condiţiile art.62 NCPC. Cererea de intervenţie voluntară principală are aceeași natură juridică, a cererii de chemare în judecată, care presupune stabilirea unui drept protivnic faţă de părţile din cauza pendinte, intervenientul tinzând să câştige pentru sine procesul. Ca atare, o astfel de cerere este incompatibilă cu procedura necontencioasă, fiind inadmisibilă, fără a fi necesar a se verifica admisibilitatea în principiu, procedură aplicabilă în exclusivitate în cadrul procedurii contencioase, în lipsa unor prevederi legale exprese contrare. Referirea făcută de textul art.531 NCPC la persoanele care „intervin” în procedura necontencioasă nu determină incidenţa regulilor procedurii contencioase în materia participării terţilor la judecată, ci reglementează o noţiune specifică procedurii contencioase, a cărei semnificaţie este dată chiar de textul menţionat. În acest sens, formularea unei cereri de către un terţ în cadrul procedurii necontencioase poate sta la baza respingerii cererii introductive, dacă prin obiecţiile ridicate, aceasta dobândeşte caracter contencios.
Procedura în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva încheierii nr. 165 din 17.02.2014 au formulat apel, pârâţii reclamanţi SC B.O. SA şi C. A. al SC B.O. SA, intervenienţii P. S R., P. V. V.-V. şi P. T. V. şi reclamanta – pârâtă SC A.G. SRL.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtele-reclamante SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA, s-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a încheierii apelate, în sensul admiterii cheltuielilor de judecată efectuate de S.C. B.O. S.A şi a cererii reconvenţionale.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa de fond în motivarea respingerii cheltuielilor solicitate se raportează în mod greşit la faptul că apelantei i-a fost respinsă cererea reconvenţionala, omiţând în mod nelegal, faptul că intimata-reclamanta a căzut în pretenţii, fiindu-i respinsă cererea de chemare în judecată în urma aparerilor întemeiate formulate de avocatul apelantei.
Cu privire la cererea reconvenţională arată că:
Din motivarea în fapt şi în drept a cererii reconvenţionale, reiese indubitabil că apelanta reconvenientă nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de alte persoane, ci luarea unor măsuri legale de ocrotire ori asigurare a drepturilor tuturor acţionarilor S.C. B.O. S.A., ca efect al sentinţei penale nr. 172/F din 25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. 12458.01/3/2004.
Până la reînscrierea în Registrul Acţionarilor deţinut de S.C. D. C. S.A. a celor 1.344 de părţi civile/vătămate menţionate în sentinţa penală nr. 172/F/25.02.201 I. acţionari care deţin împreună un număr de 978.948 acţiuni, reprezentând 7,3188% din capitalul social al S.C. B.O. SA., drepturile acestora trebuiesc ocrotite, singura măsură fiind suspendarea temporară a desfăşurării adunărilor generale ale acţionarilor S.C. B.O. S.A ., ceea ce confirmă inclusiv Tribunalul prin motivarea respingerii cererii principale “(…) există un impediment real pentru autorizarea convocării adunării generale, adunare care s-ar ţine cu încălcarea drepturilor acţionarilor păgubiţi, părţi civile în dosarul nr. 12458.01/3/2004.”
S.C. B.O. S.A. este obligată să pună în aplicare sentinţa penală 172F/2011 şi să respecte şi drepturile celor 1.344 de acţionari fraudaţi, care trebuie reînscrişi în registrul acţionarilor şi, prin însăşi această motivaţie de punere în aplicare a sentinţei penale şi de respectare a drepturilor tuturor acţionarilor, rezultă legitimitatea şi legalitatea demersului juridic întreprins prin cererea reconvenţională.
Nu este un scop ilicit punerea în aplicare a sentinţei penale definitive şi executorii nr. I72F/2011 şi nici împiedicarea abuzului de drept al acţionarilor, oricare ar fi aceştia, care se opun, dintr-un interes personal punerii în aplicare a acestor dispoziţii judecătoreşti.
De altfel, atât cauza juridică a cererii principale cât şi cea a cererii reconvenţionale este exercitarea legitimă, de către toţi acţionarii societăţii, inclusiv cei 1.344 de acţionari părţi civile în dosarul penal, a tuturor drepturilor care decurg din calitatea lor de acţionari.
Având în vedere argumentele expuse mai sus, cererea reconvenţională are natură necontencioasă, potrivit art. 527 alin. 1 NCPC, prin aceasta urmărindu-se luarea doar a unor măsuri legale de ocrotire ori asigurare pentru toii acţionarii S.C. B.O. S.A. Neanalizând cererea reconvenţională din perspectiva celor expuse, întrucât aceste elemente pot fi evaluate numai pe fondul cererii şi nu pe calea excepţiei invocate de intimata- reclamantă, soluţia Tribunalului de admitere a excepţiei de inadmisibilitate este netemeinică şi nelegală.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. art. 209, art. 453 alin. 1, art. 527, 534, 536, NCPC; art. 1361 din Legea nr. 31/1990, republicată.
În ceea ce priveşte apelul declarat de intervenienţii P., aceştia au apreciat că soluţia instanţei de fond este contradictorie şi neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 62, art. 527, art. 531 şi art. 536 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
Soluţia de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie voluntara principala nu este intemeiata în drept.
În primul rand, arată ca prevederea legala expresa contrara soluţiei pronuntata de instanţa fondului, este art. 536 NCPC, norma procedurala expresa în materia procedurii necontencioase, potrivit căreia „Dispoziţiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasa se completeaza cu dispoziţiile de procedura contencioasa, în masura în care acestea din urma sunt compatibile cu natura necontencioasa a cererii. ”
În al doilea rand, dispoziţiile art. 531 NCPC, prevăd expres posibilitatea tertilor sa intervină în procedura necontencioasa şi, chiar mai mult de atat, instanţa de judecata, poate ea insasi, din ofciu, “sa asculte orice persoana care poate aduce lămuriri în cauza, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotarare”, potrivit dispoziţiilor art. 532 alin. 2 NCPC.
Instanţa de fond nu invoca niciun alt temei de drept pentru a inlatura aplicarea în speţa a normelor legale invocate mai sus.
Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 531, art. 536 şi art. 62 NCPC, pronunţând astfel o hotarare motivata contradictoriu.
Motivarea contradictorie a soluţiei pronuntata de instanţa fondului consta în aceea ca, pe de o parte, considera interventia voluntara principala incompatibila cu procedura necontencioasa dar, pe de alta parte, îşi intemeiaza soluţia de respingere ca neintemeiata a cererii principale pe considerentul ca , formularea unei cereri de către un tert în cadrul procedurii necontencioase poate sta la baza respingerii cererii introductive, daca prin obiecţiile ridicate, aceasta dobândeşte caracter contencios. ”
Astfel, aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 531 NCPC conduce instanţa de fond la o situatie contradictorie, cel puţin sub doua aspecte: a)instanţa pronunţa o soluţie impotriva unor terti care nu sunt parte în proces, calitate pe care ar fi obtinut-o doar daca le-ar fi fost admisa în principiu cererea de interventie voluntara principala; b)instanţa retine în considerentele hotararii sale obiecţiile intemeiate pe care terţii le-au sustinut prin cererea lor de interventie voluntara principala cu toate ca aceasta cerere este considerata inadmisibila în procedura necontencioasa, deci, în opinia instantei, fără temei procedural.
Instanţa fondului a reţinut în mod greşit petitul cererii de interventie voluntara principala, apreciind ca acesta „presupune stabilirea unui drept potrivnic faţă de părţile din cauza pendinte, intervenientul tinzând sa câştige pentru sine procesul”.
Astfel, instanţa de fond a aplicat greşit la situaţia de fapt a spetei dispoziţiile art. 527 NCPC.
În concret, prin cererea de interventie nu numai ca nu a solicitat sa se stabileasca vreun drept potrivnic faţă de părţile în proces, ci a solicitat instanţei de judecata sa dispună masuri de ocrotire a drepturilor noastre de acţionari pana la momentul la care ne vom putea exercita neîngrădit aceste drepturi, prin punerea în aplicare a dispoziţiilor sentinţei penale 172F/25.02.2011.
Masurile solicitate, prin care se asigura legalitatea tinerii adunarii generale a acţionarilor şi stabilitatea hotararilor luate astfel de AGA, principalul for de conducere al societatii, profita oricărui acţionar al B.O. SA, inclusiv reclamantului, şi profita şi societatii parate B.O. SA care este obligata sa aplice dispoziţiile executorii ale sentintei penale 175F/25.02.2011 şi este astfel interesata ca la adunarile generale sa participe toti acţionarii societatii.
Prin urmare, în condiţiile concrete ale spetei şi nu în principiu, aşa cum a judecat instanţa de fond, interesele tertilor care au intervenit în proces sunt similare cu interesele societatii B.O. SA şi ale tuturor acţionarilor săi de buna-credinta.
La data de 11.04.2014 prin serviciul registratură al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Civilă şi prin serviciul registratură al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI – a Civilă a fost înregistrat apelul declarat de reclamanta pârâtă SC A.G. SRL (înaintat prin poştă la 10.04.2014 către cele două instanţe), apel declarat împotriva încheierii nr. 165 din 17.02.2014, pe care a apreciat-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
Astfel, sub un prim aspect, instanţa este rugata sa observe că a formulat o cerere de autorizare a convocării A.G.O.A a societăţii B.O. în conformitate cu dispoziţiile art. 119 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
În aprecierea temeiniciei unei astfel de cereri, prima instanţa avea obligaţia de a cenzura cererea numai în raport de condiţiile legale prevăzute în art. 119, alin. 3 din Legea nr. 31/1991 respectiv: (i) deţinerea de către subscrisa a cotei de cel puţin 5% din capitalul social, (ii) dovada ca solicitarea a fost adresata consiliului de administraţie şi acesta nu şi-a indeplinit obligaţia legala şi (iii) daca problema inscrisa pe ordinea de zi propusa este de competenta adunarii generale ordinare a acţionarilor.
Prin urmare, în cazul convocării adunarii generale a acţionarilor, prin mijlocirea instantei, aceasta va putea autoriza efectuarea convocării de către acţionarii indreptatiti, sau va respinge cererea daca va aprecia ca nu sunt întrunite cerinţele legale prevăzute de art. 119, alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Sub un al doilea aspect, urmeaza sa observaţi ca instanţa de fond a apreciat în mod eronat ca Seni penala nr. 172/F/25.02.2011 ar avea incidenţa în cauza iar efectele acesteia ar impiedica tinerea legala a şedinţelor adunariii generale a acţionarilor.
Astfel, instanţa de apel urmeaza sa aiba în vedere dispoziţiile legale cuprinse în art. 146, art. 147 din Legea 297/2004 privind piaţa de capital precum şi cele cuprinse în art. 48-50, art. 61, art. 64-65, art. 72, art. 79 şi art. 81 din Regulamentul nr. 13/2005 privind autorizarea şi funcţionarea Depozitarului Central, conform carora dovada calitatii de acţionar se face, în cazul societatilor cotate pe o piaţa publica, exclusiv cu înregistrarea emisa de către societatea de registru, neputand fi primita nicio alta dovada a calitatii de acţionar sau a dreptului de proprietate asupra unui anumit număr de acţiuni.
De altfel, aceasta a fost poziţia exprimata şi de societatea de registru, în speţa Depozitarul Central, care a aratat prin intampinarea formulata în dosarul nr. 32628/3/2013 ca, în raport de principiul irevocabilitatii ordinelor de transfer instituit prin norme specifice pieţei de capital, un ordin de transfer nu poate fi revocat de către un participant la sistem sau de către un tert. Prin instituirea acestui principiul al irevocabilitatii s-a urmărit tocmai conservarea securitatii raporturilor juridice.
Prin urmare, astfel cum rezulta din prevederile legale mai sus aratate, situaţia acţionarilor inscrisi la un moment dat în Registrul acţionarilor este prezumata a releva structura reala a actionariatului la acel moment.
Faţă de cele de mai sus, instanţa de judecata avea obligaţia de a avea în vedere structura actionariatului în raport de aceste elemente, respectiv de înregistrările din registrul de acţionari astfel cum acestea au fost comunicate de Depozitarul Central, fără a putea sa le modifice ori ignora în baza unor elemente extrinseci acestora.
Sub un al treilea aspect, deşi nu are nicio incidenţa în prezenta cauza, solicită să se constate că prin Sentinta penala nr. 172/F/25.02.2011 nu au fost desfiinţate şi actele translative subsecvente tranzatiilor iniţiale.
În acest sens, prin dispozitivul sentinţei penale nr. 172/F/25.02.2011 s-a dispus anularea tranzacţiilor frauduloase identificate numeric, precum şi punerea pârtilor civile în dreptul de proprietate asupra acţiunilor sustrase.
După verificarea cererilor de apel (respectiv regularizarea acestora) în condiţiile art. 200 Cod procedură civilă şi art. 471 Cod procedură civilă, instanţa a dispus comunicarea cererilor de apel.
După primirea cererilor de apel, respectiv a motivelor de apel s-a pus în vedere părţilor obligaţia de a depune la dosar întâmpinări, în condiţiile legii.
Apelantele-pârâte reclamante SC B.O. SA şi C. A. al SC B.O. SA au depus întâmpinare la cererile de apel declarate de reclamanta-pârâtă SC A.G. SA şi de intervenienţii P. .
Prin întâmpinarea formulată apelantele-pârâte-reclamante au invocat excepţia nulităţii cererii de apel formulată de SC A.G. SRL în raport de dispoziţiile art. 471 alin. 1 Cod procedură civilă şi excepţia tardivităţii apelului declarat de SC A.G. SRL raportat la dispoziţiile art. 534 alin. 3 Cod procedură civilă şi art. 468 alin. 2 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
Hotărârea apelată a fost pronunţată la data de 17.02.2014 de Tribunalul Bucureşti-Secţia a VI-a Civilă în procedură necontencioasă, fiindu-i aplicabile şi cu”privire la exercitarea căii de atac, dispoziţiile speciale ale acestei proceduri”.
Astfel, încheierea nr. 165 din 17.02.2014 poate fi atacată numai cu apel (art. 534 alin. 2 NCPC) iar termenul de 30 de zile (art. 468 alin. 1 NCPC) pentru exercitarea căii de atac curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit (art. 534 alin. 3 NCPC).
Ultima şedinţă de judecată a fost la data de 10.02.2014, când instanţa a soluţionat cererile incidentale, a consemnat concluziile tuturor părţilor, a declarat închise dezbaterile şi a amânat pronunţarea pentru data de 17.02.2014.
Conform încheierii de şedinţă din data de 10.02.2014. la apelul nominal au răspuns reclamanta-pârâtă S.C. A.G. S.R.L., prin administrator şi prin reprezentant convenţional, pârâta-reclamantă S.C. B.O. S.A., prin reprezentant convenţional, precum şi terţii P. R., P. V.-V., P. V., B. I., D. M., I.M. şi C. M., prin reprezentanţi convenţionali.
Reclamanta-pârâtă S.C. A.G. S.R.L., fiind prezentă la ultima şedinţă de judecată, ar fi trebuit să exercite calea de atac împotriva încheierii nr. 165 în termen de 30 de zile de la pronunţarea din 17.02.2014, respectiv până la data de 20.03.2014.
În fapt, reclamanta-pârâtă a declarat apelul la data de 11.04.2014 şi 1-a depus direct la Curtea de Apel Bucureşti, depăşind cu 21 de zile termenul legal prevăzut de art. 534 alin. 3 NCPC.
Dacă reclamanta-pârâtă A.G. S.R.L. nu poate face dovada că a declarat apel împotriva încheierii nr. 165 din 17.02.2014 până la data de 20.03.2014, nu se aplică în speţă nici termenul prevăzut de art. 470 alin. 5 NCPC, respectiv 30 de zile de la comunicarea hotărârii, (termen pentru motivarea apelului declarat în 30 de zile de la pronunţare) şi nici dispoziţiile art. 534 alin. 4 NCPC, care se referă la exercitarea căii de atac de către terţii interesaţi şi nu de către părţile în proces, prezente la ultima şedinţă de judecată a cauzei în fond.
În concluzie, pentru motivele de fapt şi de drept invocate mai sus, solicită respingerea ca tardiv declarat la data de 11.04.2014 de către reclamanta-pârâtă A.G. S.R.L. împotriva încheierii nr. 165 din 17.02.2014.
În subsidiar, a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta-pârâtă SC A.G. SRL ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost investită de reclamanta-pârâtă să autorizeze convocarea adunării generale a acţionarilor B.O. S.A., situaţie în care procedura de soluţionare a cererii îi impunea să verifice toate aspectele de fapt de drept cu privire la convocarea legală a AGA, chiar dacă nu au fost invocate în cererea introductivă, şi să analizeze, chiar şi din oficiu, obiecţiunile părţilor ale căror interese ar putea fi afectate de hotărârea pronunţată.
Este eronată afirmaţia apelantei că instanţa va respinge cererea doar dacă va aprecia că nu sunt întrunite cerinţele legale prevăzute de art. 119 alin. 3 din Legea 31/1990.
Potrivit dispoziţiilor art. 531 NCPC, text de lege aplicat în speţă de instanţa fondului, “Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.” . Acesta este cadrul legal prevăzut de art. 527-536 NCPC aplicabil speţei, care a fost respectat întocmai de instanţa fondului în pronunţarea încheierii 165 din 17.02.2014, şi nu doar dispoziţiile art. 119 alin. 3 din Legea 31/1990, aşa cum susţine neîntemeiat apelanta.
Apelanta ignoră faptul că sentinţa penală nr. 172F/2011 este un titlu executoriu care cuprinde dispoziţii cu privire la 1.344 de acţionari ai societăţii, cărora le confirmă calitatea de acţionari şi toate drepturile care decurg din aceasta calitate, potrivit Legii 31/1990 şi Actului Constitutiv al societăţii, inclusiv dreptul de a fi reînscrişi în Registrul Acţionarilor.
Apelanta ignoră faptul că sentinţa penală nr. 172F/2011 îi este opozabilă societăţii B.O. S.A. pentru că dispune şi stabileşte un statut juridic clar pentru mai mult de jumătate din acţionarii societăţii, astfel că B.O. S.A. trebuie să respecte drepturile acestor acţionari iar societatea de registru SC D. C. SA trebuie să execute obligaţia de reînscriere în Registrul Acţionarilor a celor 1.344 de acţionari fraudaţi.
Sentinţa penală nr. 172F/2011, ale cărei dispoziţii nu au fost executate încă, răstoarnă prezumţia că acţionarii înscrişi în acest moment în Registrul Acţionarilor relevă structura reală a actionariatului, pentru că, în realitate, mai mult de jumătate dintre acţionarii societăţii nu sunt înscrişi în Registrul Acţionarilor şi sunt împiedicaţi astfel să participe la şedinţele AGA şi să îşi exercite drepturile de acţionari.
În ceea ce priveşte apelul declarat de către terţii P. R., P. Valeria- V. şi P.V., a arătat următoarele:
Contrar soluţiei pronunţată de instanţa fondului, de respingere ca inadmisibile a cererilor de intervenţie formulate de acţionarii P. R., P. V.-V., P. V., B. I., D. M., I. M. şi C. M. l., consideră că în procedura necontencioasă este admisibilă intervenţia terţilor în proces, aceştia având posibilitatea fie să aducă lămuriri în cauză (art. 532 alin.2 NCPC), fie să ridice obiecţiuni care, în funcţie de conţinutul lor, pot să atragă sau nu caracterul contencios al cauzei (art. 531 NCPC).
Apelanta-reclamantă pârâtă SC A.G. SRL a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi apărările formulate de SC B.O. SA, ca neîntemeiate pentru următoarele considerente astfel: după cum rezultă din dovezile de transmitere poştala anexate prezentei, a formulat şi a depus apelul impotriva hotararii atacate atat la Tribunalul Bucureşti, ca instanţa care a pronunţat hotararea, cat şi la Curtea de Apel Bucureşti intrucat dosarul cauzei fusese deja trimis de către prima instanţa la instanţa de apel.
Sub acest aspect, instanţa de judecata este rugata sa observe ca B.O. S.A. susţine ca apelul formulat de subscrisa ar fi tardiv, invocând faptul ca acesta ar fi fost depus cu depasirea termenului de 30 de zile, termen ce ar fi inceput sa curgă de la pronunţarea hotararii atacate, respectiv 17.02.2014.
În prezenta cauza termenul de apel a inceput sa curgă pentru subscrisa de la momentul comunicării hotararii Tribunalului Bucureşti, iar nu de la pronunţarea acestei hotarari, astfel cum în mod greşit susţine partea adversa prin intampinare”
Astfel, art. 534 alin. (3) C. proc. civ. prevede ca în cadrul soluţionării cererilor cu caracter necontencios, „termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţa de judecata, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit”.
În acest sens, solicită să se observe că, în raport de împrejurarea că nu a fost prezenta la ultima şedinţa de judecata din cauza, respectiv şedinţa din data de 17.02.2014, termenul de apel curge de la comunicarea hotararii Tribunalului Bucureşti, iar nu de la pronunţarea acesteia, cum în mod eronat susţine partea adversa.
În cazul procedurii necontencioase, art. 534 C. proc. civ. prevede ca termenul de apel curge de la pronunţare doar în situaţia în care părţile au fost prezente la ultima şedinţa de judecata. Or, cu privire la noţiunea de ultima şedinţa de judecata, textul amintit nu distinge intre şedinţa de judecata la care au avut loc dezbaterile şi şedinţa de judecata la care instanţa s-a pronunţat.
Daca legiuitorul a simtit nevoia sa adauge cu privire la curgerea termenului de apel de la pronunţare şi cerinţa ca părţile sa fie prezente la ultima şedinţa de judecata, acesta putea sa circumstantieze şi faptul ca ultima şedinţa de judecata ar fi cea la care au avut loc dezbaterile, iar nu ultima şedinţa la care instanţa s-a pronunţat.
Insa, dispoziţiile legale mai sus menţionate nu fac aceasta distincţie, motiv pentru care este evident faptul ca, în speţa, şedinţa din data de 10.02.2014 la care părţile au fost prezente, nu poate fi în niciun caz apreciata ca „ultima şedinţa de judecata” în sensul reglementat de art. 534 alin (3) C. proc.
Pe fond în răspunsul la întâmpinare se reiterează cele susţinute prin cererea de apel.
La termenul de judecată fixat de instanţă, 11.06.2013, s-a învederat instanţei faptul că între intervenienţii P. şi numita Ţ. L. a intervenit contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 421 din 25.04.2011 la SNP Stoica şi Vişinoiu prin care a preluat de la cedentii acţionari P.R., P. T. V. şi P. V. V. toate drepturile prezente şi viitoare consfintite şi confirmate cedentilor prin Sentinta penala nr.172/F/25.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucureşti, Secţia a 11-a Penala în Dosarul nr. 12458.01/3/2004. inclusiv dreptul de a sta în proces în legătură cu acţiunile în cauza şi dreptul ca reinscrierea acţiunilor în registrul acţionarilor S.C. B.O. S.A. sa se realizeze direct pe numele său.
Faţă de obiectul contractului de cesiune de drepturi, instanţa sa ia act de faptul ca i s-a transmis calitatea procesuala a apelanţilor intervenienti si de faptul ca îşi însuşeşte în întregime cererea de apel formulată de aceştia împotriva încheierii din data de 10.04.2014 şi a încheierii de dezinvestire nr. 165 din data de 17.02.2014, pronunţata de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Civila în dosarul nr. 27868/3/2013.
La acelaşi termen s-a formulat cerere de imposibilitate de prezentare al apărătorului ales al apelantei SC B.O. SA, cerere dovedită.
Prin încheierea de şedinţă din 11.06.2014, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.
La termenul acordat, din 25.06.2014, s-au depus contractul de cesiune de drepturi încheiat între intervenienţii P. şi Ţ. L., sens în care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiile art. 39 Cod procedură civilă.
La acelaşi termen, s-a depus cerere de intervenţie accesorie formulată de numiţii B. I., D. M., I. M. şi C. M., cerere încuviinţată în principiu în condiţiile art. 64 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepţia nulităţii invocată de apelantele-pârâte reclamante SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA referitoare la apelul declarat de apelanta reclamantă-pârâtă SC A.G. SRL, s-a învederat instanţei de către apărătorul ales că înţelege să nu mai susţină această excepţie, întrucât din verificarea înscrisurilor din dosar a constatat că apelul declarat de SC A.G. SRL a fost depus şi înregistrat şi la Tribunalul Bucureşti, în condiţiile art. 471 alin. 1 Cod procedură civilă.
A arătat însă că susţine în continuare excepţia tardivităţii apelului declarat de SC A.G. SRL, aspect consemnat în încheierea de dezbateri din 25.06.2014.
De asemenea, s-a consemnat şi cererea SC A.G. SRL, ca în cazul în care instanţa apreciază tardiv apelul declarat, să se califice cererea ca fiind apel incident.
În final, toate părţile reprezentate prin avocaţi au pus concluzii asupra tuturor aspectelor, concluzii consemnate în încheierea de dezbateri din şedinţa din Camera de Consiliu de la 25.06.2014.
Curtea, analizând actele şi lucrărilor dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, al cererilor formulate şi al excepţiei tardivităţii, pe care o va analiza cu prioritate reţine următoarele:
Potrivit art. 534 alin. 3 Cod procedură civilă, termenul de apel împotriva încheierilor pronunţate în baza art. 527 Cod procedură civilă, va curge de la pronunţare pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
Potrivit art. 468 Cod procedură civilă termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Faţă de aceste dispoziţii legale, rezultă că termenul de apel este cel de drept comun, şi anume 30 de zile (art. 468 NCPC). Acesta curge: a)de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la “ultima şedinţă de judecată [chiar dacă pronunţarea a fost amânată conform art. 396 alin. (1) sau (2) NCPC]; b)de la comunicare, pentru cei care au lipsit la ultima şedinţă de judecată; c)de la data la care au luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării, în cazul persoanelor interesate, care nu au fost citate la soluţionarea cererii.
Alineatul (3) al art. 534 se referă la persoanele care au fost citate în cadrul procedurii, dar stabileşte că termenul curge de la pronunţare, respectiv de la comunicare, după cum persoanele au fost prezente sau nu la ultimul termen de judecată.
Ca urmare, termenul curge de la pronunţare pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, reclamanta-pârâtă SC A.G. SRL, fiind prezentă la ultima şedinţă de judecată din 10.02.2014 prin reprezentant convenţional, astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri de la acea dată.
Pronunţarea a fost amânată pentru data de 17.02.2014 dată de la care curge termenul de apel de 30 de zile conform art. 534 alin. 3 Cod procedură civilă.
Se constată că reclamanta-pârâtă SC A.G. SRL a transmis prin poştă, la 10.04.2014, cererea de apel (atât la Tribunalul Bucureşti cât şi la Curtea de Apel Bucureşti-cererea fiind înregistrată cu data de 11.04.2014).
Faţă de dispoziţiile art. 183, art. 184 alin. 1, alin. 3, art. 468 alin. 1 şi art. 534 alin. 3 Cod procedură civilă, se constată că termenul de apel a fost depăşit, apelul fiind declarat la 10.04.2014 peste 30 de zile prevăzut de lege de la data pronunţării hotărârii (17.02.2014).
Ca urmare, Curtea urmează să admită excepţia tardivităţii apelului şi să respingă ca tardiv declarat apelul formulat de apelanta-reclamantă pârâtă SC A.G. SRL.
În ceea ce priveşte cererea acestei apelante, de a califica apelul declarat c apel incident , cererea formulată în subsidiar şi oral în şedinţa din 25.06.2014 se constată următoarele:
Potrivit art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă apelul incident (…) se depune de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal.
Legea stabileşte în sarcina părţii care intenţionează să formuleze o cerere de aderare la apel, sub forma apelului incident, obligaţia de a formula în scris cererea şi de a o depune odată cu întâmpinarea la apelul principal, în cazul de faţă, SC A.G. SRL avea obligaţia, potrivit acestor dispoziţii legale de a formula în scris apelul incident odată cu întâmpinarea la apelul declarat de apelantele-pârâte reclamante SC B.O. SA şi C. de A.I al SC B.O. SA, respectiv în termen de 15 zile de la comunicarea motivelor de apel formulate de apelantele pârâte-reclamante, faţă de dispoziţiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.
Rezultă din aceste dispoziţiile legale că în acelaşi termen va trebui formulat şi apelul incident.
Ca urmare solicitarea orală, în şedinţa publică din 25.06.2014, de a se califica apelul declarat de SC A.G. SRL ca apel incident este nelegală.
La fel ca în ipoteza oricărui termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, declararea apelului incident cu încălcarea dispoziţiilor legale (de formă) şi cu depăşirea termenului, atrage sancţiunea decăderii din dreptul de-al exercita, sancţiune prevăzută de dispoziţiile art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cu care , actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Văzând că cererea de calificare ca apel incident este nelegală, faţă de dispoziţiile art. 474 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă şi art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va constata nul apelul incident declarat în şedinţa publică din 25.06.2014 de către apelanta reclamantă-pârâtă SC A.G. SRL.
Cu privire la apelul declarat de apelantele-pârâte SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA, se constată că în şedinţa publică din 25.06.2014 şi prin concluziile scrise depuse la dosar apelantele solicitaseră, în subsidiar, ca în cazul în care, Curtea va admite excepţia tardivităţii apelului declarat de SC A.G. SRL şi va respinge excepţia nulităţii apelului incident, să se ia act că înţeleg să-şi retragă apelul formulat. Având în vedere că nu ne regăsim în această situaţie (Curtea constatând nul apelul incident), se va analiza pe fond apelul declarat de apelantele-pârâte reclamante SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată formulat de SC A.G. SRL şi faţă de obiectul cererii reconvenţionale formulată de pârâtele SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA, se constată că potrivit art. 531 Cod procedură civilă, dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.
În determinarea caracterului contencios sau necontencios al cererilor, instanţa va avea în vedere temeiurile de drept invocate de părţile citate în cererea de chemare în judecată (art. 119 din Legea nr. 31/1990 rep. cu privire la autorizarea convocare AGA şi art.243 alin. 11 din Legea nr.297/2014), cât şi în cererea reconvenţională completată cu privire la suspendarea dreptului de vot, întemeiată pe dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 36/1990 rep., precum şi obiecţiile ridicate de părţi.
Se constată că prin obiecţiile ridicate de părţi prin cereri, întâmpinări, răspunsuri la întâmpinări şi faţă de situaţia juridică a societăţii, cererea a dobândit caracter contencios astfel încât au devenind incidente dispoziţiile art. 531 Cod procedură civilă, aspect corect reţinut de instanţa de fond.
Ca urmare pentru aceste motive, apelul declarat de apelantele SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA va fi respins ca nefondat, după cum neîntemeiat este şi motivul referitor la cheltuielile de judecată, faţă de soluţia pronunţată.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de intervenienţii P., cu privire la cererea de intervenţie formulată, sediul materiei îl regăsim la dispoziţiile art. 531 şi art. 523 alin. 2 Cod procedură civilă care se referă la persoanele citate ori care intervin la persoanele care pot aduce lămuriri ori cele ale căror interese ar putea fi afectate.
Se constată că acestea au formulat cerere de intervenţie principală voluntară în condiţiile art. 531 Cod procedură civilă, într-o procedură care s-a constatat că prezintă caracter contencios astfel încât pentru considerentele pentru care s-a respins apelul declarat de SC B.O. SA şi C. de A.al SC B.O. SA se va respinge şi apelul declarat de intervenienţii P., soluţia pronunţată cu privire la aceştia producând efecte de drept şi asupra numitei T. L. în condiţiile art. 39 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea acesteia de renunţare la judecată apelului, în subsidiar, se constată ca şi în cazul apelantelor pârâte că nu ne regăsim în situaţia admiterii apelului incident.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie în interesul SC B.O. SA formulate în apel, în condiţiile art. 63 Cod procedură civilă, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, faţă de apelul declarat de pârâte, raportat la obiecţiile ridicate de părţi, Curtea va respinge ca nefondate cererea de intervenţie accesorie (aflată la filele 130-138 dosar C.A.B.) formulate de intervenienţii accesorii B. I., B. M., D. M., I. M. şi C. M..
Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis excepţia tardivităţii apelului declarat de apelanta reclamantă pârâtă SC A.G. SRL, a respins ca tardiv declarat apelul formulat de apelanta reclamantă pârâtă SC A.G. SRL, a constatat nul apelul incident declarat în şedinţa publică de la 25.06.2014 de către apelanta reclamantă pârâtă SC A.G. SRL; va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanţii pârâţi reclamanţi SC B.O. SA şi C. de A. al SC B.O. SA., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii intervenienţi P. S R., P. V. V. V. şi P. T V., cu efect asupra numitei Ţ. L. conform art.39 al.3 C.pr.civ. şi a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii accesorii B. I., B. M., D. M., I. M. şi C.M..
