Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Mediaş în data de 29 ianuarie 2013 sub nr. petentul G. H. J. a contestat procesul verbal seria CP nr. 3489901/28.01.2013 prin care a fost amendat cu sumele de 420 lei şi 280 lei pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin.1 lit.i HG 1391/2006 şi art. 79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002.
De asemenea, s-a dispus reţinerea permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce, ca măsură complementară.
Plângerea a fost formulată în termen legal şi este scutită de plata taxei de timbru.
În conţinutul procesului verbal agentul constatator a reţinut că în data de 14.01.2013 , la ora 14,50 numitul G. H. J. a condus autoturismul VW cu nr. de înmatriculare SB-10-CSZ din direcţia Moşna, iar în zona Eleşteu a efectuat manevra de depăşire a autoutilitarei marca Fiat cu nr. SB-… care circula în faţa sa acroşându-i cu oglinda dreaptă oglinda din partea stângă. De asemenea nu s-a prezentat la unitatea de poliţie în termen 24 de ore de la producerea evenimentului rutier pentru a anunţa organele de poliţie.
În motivarea plângerii petentul arată că în ziua de 14.01.2013 se deplasa cu autoturismul SB-…. din direcţia Moşna înspre Mediaş, iar în zona Eleşteu de pe DJ 141, în dreptul unei străzi lăturalnice şoferul autoutilitarei Fiat SB-… a ieşit în drumul judeţean fără să se asigure. Din această cauză a fost obligat să efectueze o manevră de evitare a unui accident, impact ce se putea solda cu pagube, poate chiar cu victime, moment în care şi-au lovit oglinzile laterale.
După impact s-au oprit, au constat pagubele existente şi au convenit să-şi repare fiecare oglinzile. Întrucât nu cunoaşte foarte bine limba română a sunat pe administratorul firmei căreia îi aparţine autoturismul condus şi acesta la rândul său a vorbit cu şoferul autoutilitarei care a confirmat că se vor înţelege la faţa locului şi nu e nevoie să meargă la poliţie. Au rămas înţeleşi ca fiecare să-şi plătească pagubele suferite în urma impactului, iar petentul din motive profesionale a fost nevoi să plece. La momentul în care s-a produs evenimentul a sunat la poliţie la biroul rutier şi li s-au comunicat că dacă nu sunt victime, şoferii se pot înţelege şi nu e nevoie de un echipaj la faţa locului şi de asemenea nu e nevoie ca şoferii să se deplaseze la biroul rutier ca să anunţe evenimentul.
Prin urmare, solicită să fie exonerat de răspundere.
Contravenientul a propus în afara înscrisurilor depuse până la primul termen de judecată, audierea martorului C. C. C..
Prin întâmpinare, ( fila 18) intimata IPJ S. a solicitat respingerea plângerii ca
nefondată arătând că petentul se face vinovat de comiterea ambelor contravenţii.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 14.01.2013 numitul G. H. se deplasa cu autoturismul cu nr. SB – … din direcţia Moşna spre Mediaş. La un moment dat a efectuat o depăşire a unui autoturism ce se deplasa în aceeaşi direcţie, însă în locul respectiv există linie continuă de demarcaţie a sensurilor de mers, depăşirea fiind interzisă. Petentul susţine că a depăşit linia continuă forţat de situaţie, pentru a evita impactul cu vehiculului respectiv (Fiat cu nr. SB-…), având în vedere că acesta a ieşit de pe un drum lateral şi i-a tăiat practic calea. Petentul nu a adus nici o probă care să demonstreze susţinerile, ba mai mult, celălalt şofer prezintă diferit situaţia, arătând că la momentul pătrunderii pe drumul principal s-a asigurat, iar petentul l-a depăşit ulterior, într-o curbă, agăţându-i oglinda.
Prin urmare, instanţa reţine că fapta de depăşire interzisă există şi a fost comisă de petent cu vinovăţie.
Referitor la contravenţia de a nu anunţa accidentul în 24 de ore, instanţa are în vedere declaraţiile petentului coroborate cu cele ale martorului C. C. C. şi a celuilalt şofer implicat în accident. Toate converg spre aceeaşi concluzie şi anume că imediat după accident părţile implicate s-au oprit, şi pentru că petentul nu vorbeşte româneşte, a sunat pe numitul C. şi l-a rugat să anunţe poliţia. Li s-a comunicat că atâta timp cât nu sunt victime şoferii se pot înţelege între ei.
Faţă de considerentele arătate instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentului nu există, acesta a făcut demersuri de a anunţa poliţia. Dacă s-ar putea reţine vinovăţia pentru contravenţia prevăzută de art. 79 alin.1 lit.b OUG 195/2002 atunci şi celălalt şofer trebuia amendat, ambii având obligaţia anunţării poliţiei. Ori, numai petentul a fost amendat.
Referitor la sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a mai conduce este adevărat că potrivit dispoziţiilor OUG 195/2002 ea se aplică în mod automat alături de cea principală, însă atunci când procesul verbal este supus analizei instanţei, aceasta trebuie să aibă posibilitatea aprecierii asupra oportunităţii aplicării ei, altfel, accesul la justiţie ar fi unul formal şi ineficient.
Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cazul Iordache împotriva României, apreciind în esenţă că aplicarea în mod automat fără o analiză obiectivă a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 Cod pr. Penală, alături de pedeapsa principală încalcă dreptul la un proces echitabil.
În esenţă, Curtea arată că o sancţiune aplicată de autorităţi, indiferent de natura ei, trebuie apreciată şi analizată în mod concret, de sine-stătător şi nu aplicată formal, chiar dacă legea prevede acest lucru.
În mod similar, în materie contravenţională, a aprecia că instanţa nu poate să anuleze sau să modifice o măsură complementară pe motiv că ea însoţeşte automat pe cea principală lipseşte de conţinut actul de judecată.
Faţă de considerentele arătate, instanţa va înlătura sancţiunea de 280 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art.79 alin.1 lit.b OUG 195/2002,va menţine amenda în cuantum de 420 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art.120 alin.1 lit.i HG 1391/2006, dar va înlătura măsura complementară a suspendării dreptului de a mai conduce
