Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINŢA Nr. 307
Şedinţa publică de la 17.02.2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Şef
Pe rol pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din 10 februarie 2014, privind acţiunea formulată de reclamantul E.N.S., în contradictoriu cu pârâta U.M.C.J.N., având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 10.02.2014.
Deliberând, instanţa pronunţă următoarea sentinţă:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ——–, reclamantul E.N.S. a chemat în judecată pe pârâta U.M.C.J.N, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. ———-, prin care a fost sancţionat prin diminuarea salariului cu 5% pe o durată de 1 (una) lună, respectiv luna iulie 2013, în conformitate cu art. 248 alin. 1 lit. (c) din Codul Muncii, coroborat cu art. 42 alin. 2 din Regulamentul Intern şi obligarea pârâtei la restituirea sumei reţinute drept sancţiune disciplinară pe statul de plată aferent lunii iulie 2013.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de angajat al pârâtei, a fost sancţionat cu diminuarea salariului pe luna iulie 2013, motivat de faptul că, prin raportul nr. 746/27.06.2013, Corpul de Control a dispus sancţionarea sa întrucât nu a respectat prevederile menţionate în listele ataşate la notele de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparaţii, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio precizare scrisă că existau la data demarării reparaţiilor curente alte deficienţe decât cele constatate iniţial.
A susţinut reclamantul că decizia este emisă cu încălcarea legislaţiei în vigoare şi este netemeinică din următoarele considerente:
1. În antetul deciziei de sancţionare este prevăzut faptul că societatea este administrată în sistem dualist, ceea ce impune ca toate documentele să poarte semnătura a doi împuterniciţi legali ai directorului general al C E O, în speţă, şeful Unităţii Miniere de Carieră Jilţ-Nord şi contabilul şef. Ori, decizia de sancţionare nu este semnată pentru contabil şef de persoana presupusă a fi împuternicită şi înscrisă pe decizie – P I, fiind semnată de o altă persoană, fără împuternicire în acest sens, respectiv – C C. Decizia fiind semnată de o persoană fără calitate de reprezentant legal, este lovită de nulitate absolută.
2. Decizia este emisă cu încălcarea art. 252 alin. 1 din Codul Muncii în sensul că reparaţiile la care se referă pârâta, au fost efectuate în cursul anului 2012 şi a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, fapta fiind prescrisă, pârâta nu precizează în decizie datele la care au fost săvârşite presupusele fapte ce se impută.
Decizia a fost emisă peste termenul legal de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă de către angajator despre săvârşirea faptei, din cuprinsul deciziei rezultând faptul că acesta a luat cunoştinţă de raportul Corpului de Control la data de 27.06.2013 (raport înregistrat sub nr. ———) şi a emis decizia de sancţionare la data de 31.07.2013.
3. Decizia este emisă cu încălcarea art. 252 alin. 2 lit. a) şi c) din Codul Muncii.
a) În cuprinsul deciziei nu sunt descrise presupusele abateri disciplinare pentru care reclamantul a fost sancţionat, respectiv în ce constau, modalitatea în care a comis presupusele abateri, data la care a săvârşit presupusele abateri de la disciplina muncii, documentele pe care le-a întocmit eronat (listele şi utilajul la care s-a făcut reparaţia) şi data când le-a întocmit, piesele la care se referă că le-a cuprins nejustificat la decontare, presupusele fapte fiind descrise la general, fără să fie stabilită data exactă.
b) În cuprinsul deciziei nu sunt înscrise motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale date prin nota explicativă din data de 31.07.2013, pârâta invocând doar faptul că au fost înlăturate pentru că nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile şi sarcinile de serviciu. Numai prin indicarea în decizia de sancţionare a motivelor pentru care i-au fost înlăturate reclamantului apărările pe care le-a formulat în nota explicativă dată în faţa comisiei îi era garantat dreptul la apărare. Prin necuprinderea în decizie a motivelor concrete a înlăturării apărărilor , reclamantul a fost privat de cel mai elementar drept, dreptul la apărare.
4. Nu a săvârşit presupusele fapte pe care pârâta le-a înscris ca generale în decizia de sancţionare.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 252 alin. 1 şi alin. 2 lit. a şi c, art. 268 alin. 1 lit. b din Codul .Muncii.
În probatoriu, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. ——— emisă de şeful U.M.C.J.N, certificatul de informare nr. ——— şi cartea de identitate.
S. C. E. Oltenia S.A. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică şi nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la considerentele cererii de chemare în judecată menţionate la pct.1, s-a învederat că sistemul dualist de administrate implică administrarea societăţii de către un directorat şi un consiliu de supraveghere şi nu obligativitatea semnării documentelor de către doi împuterniciţi legali. De altfel , s-a arătat că în fişa postului domnului C C, la punctul 5 alineatul 6, este stipulat că „înlocuieşte contabilul şef când acesta lipseşte din unitate” . Mai mult decât atât ,prerogativa emiterii deciziei aparţine conducătorului entităţii şi nu contabilului şef al acelei entităţi.
În ceea ce priveşte susţinerile de la punctele nr. 2, 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată, pârâta a arătat că, urmare a Raportului de Control nr. ———, conducerea unităţii a luat cunoştinţă în data de 19.07.2013 de acesta, prin adresa nr. ——–, decizia nr. ———- fiind emisă în termenul legal.
A precizat pârâta că procesul – verbal de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului a fost încheiat în data de 31.07.2013 şi a fost înregistrat sub nr. ——-, la aceeaşi dată fiind emisă şi decizia de sancţionare a reclamantului.
De asemenea, s-a mai arătat că fapta săvârşită de reclamant constă în aceea că a încălcat prevederile contractelor economice, decontându-se în mod nejustificat materiale şi piese de schimb noi, altele decât cele cuprinse în listele ataşate la notele de constatare încheiate pentru demararea reparaţiilor curente, nerespectându-se prevederile menţionate în listele ataşate la notele de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparaţii, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio precizare scrisă că existau la data demarării reparaţiilor curente alte deficienţe decât cele constatate iniţial (la data întocmirii notei de constatare).
În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. ——-, fişa postului nr. ———-, decizia nr. ——— emisă de şeful U.M.C.J.N, procesul verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr. ——–, procura specială autentificată sub nr.———-.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că pârâta recunoaşte faptul că decizia contestată este semnată de către C.C. şi nu de către P.I., împuternicitul legal şi că, potrivit fişei postului acesta înlocuieşte contabilul şef.
A susţinut reclamantul că fişa postului invocată de către pârâtă nu este o procură specială, care să îi confere acest drept, astfel că decizia contestată este semnată de către o persoană fără calitate de reprezentant legal.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta nu face în niciun mod dovada respectării dispoziţiilor art. 252 alin.1 , 252 alin.2 lit. a şi c. şi nu dovedeşte în niciun fel vinovăţia sa în săvârşirea presupuselor fapte pentru care a fost sancţionat.
Prin notele de şedinţă depuse la fila 36 din dosar, reclamantul a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi legali a semnatarilor deciziei de sancţionare, respectiv şeful Unităţii Miniere de Carieră –V.V. şi contabilul şef-P.I.
A susţinut reclamantul că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, iar angajator este S.C. C E O S.A., societate administrată în mod dualist şi reprezentată de către directorul general executiv – C.L.D. şi Directorul Financiar – S.M., susţinând că cei doi reprezentanţi legali pot să mandateze prin procură specială anumite persoane care să îi reprezinte şi să stabilească limitele în care îi pot reprezenta , iar semnatarii deciziei de sancţionare nu au mandat special dat de reprezentanţii legali ai angajatorului, care să le confere competenţa de a dispune de prerogativa aplicării de sancţiuni disciplinare.
De asemenea, reclamantul a mai susţinut că pârâta a depus la dosar la termenul de judecată din 09.12.2013 o procură specială, din care rezultă că reprezentanţii legali ai angajatorului, prin procura cu nr. ——, au împuternicit pe D.A. şi V.G. să îi reprezinte la nivelul Diviziei Miniere – subunitate, cedându-le anumite prerogative, iar aceştia, prin procura depusă la dosar, îi împuternicesc pe V.V. şi P.I. să reprezinte Divizia Minieră şi nu angajatorul.
A arătat reclamantul că V.V. şi P.I. puteau dispune de prerogativa disciplinară numai dacă erau mandataţi în acest sens de către directorul general executiv – C.L.D. şi Directorul Financiar – S.M., nu de către directorul Diviziei Miniere – V.V. şi contabilul şef – P.I.
Reclamantul consideră că decizia de sancţionare este lovită de nulitate, fiind semnată de persoane fără calitate .
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi legali a semnatarilor deciziei de sancţionare, instanţa a reţinut prin încheierea de şedinţă din 20.01.2014 că nu constituie excepţie procesuală, ci o apărare de fond , care va fi analizată prin hotărârea prin care se soluţionează fondul cauzei.
De altfel, lipsa calităţii de reprezentanţi legali a semnatarilor deciziei de sancţionare a fost invocată şi prin cererea de chemare în judecată, fiind unul dintre motivele contestaţiei formulată împotriva deciziei de sancţionare.
Din oficiu, conform prevederilor art. 254 alin. 5 din Codul de procedură civilă republicat, instanţa a dispus completarea probatoriului cu înscrisurile menţionate în procesul-verbal de cercetare disciplinară respectiv, fişa postului reclamantului, anexa de fişa postului cu atribuţiile pentru diriginte de şantier, nota explicativă a reclamantului nr. ———– şi convocarea nr. ———.
Cu adresa nr. ——–, pârâta a înaintat la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr. ——, nota explicativă a reclamantului nr. ——–, fişa postului reclamantului nr.———, anexa la fişa postului, fişa postului reclamantului nr.————- şi convocările nr. ——şi —— din 25.07.2013.
De asemenea, pârâta a depus la dosar note de şedinţă depuse ( fila 51), la care a ataşat extras din hotărârea nr.——– a directorului S.C. C E O S.A. şi anexa 1 la această hotărâre în dovedirea competenţelor privind semnarea documentelor referitoare la activitatea de resurse umane , menţionând că aceste prevederi sunt în conformitate cu art. 209 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pentru anii 2013-2014, depus în extras la dosar , unde se stipulează că aplicarea sancţiunii disciplinare este un atribut al organelor de conducere ale S.C. C E O S.A. , respectiv :
-Directorul General Executiv pentru abaterile săvârşite de directorii societăţii şi personalul din executivul societăţii;
-Directorii sucursalelor/subunităţilor pentru abaterile săvârşite de către personalul de conducere şi execuţie al acestora, conform competenţelor şi împuternicirilor acestora.
Analizând actele dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:
Prin decizia nr. ——-, emisă de şeful U.M.C.J.N, reclamantul E.N.S. – inginer în cadrul U.M.C. Jilţ Nord , a fost sancţionat disciplinar cu sancţiunea de diminuare a salariului de bază cu 5%, pe o durată de o lună , respectiv luna iulie 2013, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat, coroborat cu art. 42 alin.2 din Regulamentul Intern .
S-a arătat că la emiterea deciziei de sancţionare s-a avut în vedere :
-raportul de control nr.——– întocmit în urma controlului gestionar de fond efectuat la U.M.C. Jilţ Nord în perioada 13.05.2013 – 14.06.2013, cu privire la faptul că reclamantul nu a respectat prevederile notelor de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparaţii anuale pentru excavatoarele şi abzeterul 03 ale Carierei Jilţ Nord, ce au stat la baza încheierii contractelor comerciale nr.——– şi ———–;
– decizia nr.————- de constituire a comisiei de cercetare prealabilă;
– anexa la fişa postului reclamantului nr. ———– din care reiese că pe perioada de derulare a reviziilor anuale era numit diriginte de şantier şi avea ca sarcină să participe la analize stadii fizice lucrări, furnizând baza de date necesară analizelor, face observaţii, comentarii şi detaliază acolo unde apar situaţii neclare”;
– procesul – verbal nr. ———–, încheiat de comisia de cercetare disciplinară prealabilă , care consideră că prin fapta săvârşită reclamantul a încălcat prevederile contractelor economice, decontându-se în mod nejustificat materiale şi piese de schimb noi, altele decât cele cuprinse în listele ataşate la notele de constatare încheiate pentru demararea reparaţiilor curente , încălcând dispoziţiile art.9 pct. A , subpunct 1 din Regulamentul Intern cu privire la „ Obligaţiile generale ale salariatului”.
De asemenea, s-a arătat că descrierea faptei constă în faptul că reclamantul nu a respectat prevederile menţionate în listele ataşate la notele de constatare încheiate pentru demararea lucrărilor efective de reparaţii, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio precizare scrisă că existau la data demarării reparaţiilor curente alte deficienţe decât cele constatate iniţial (la data întocmirii notei de constatare).
Cu privire la motivele invocate în apărare de către reclamant, s-a menţionat că au fost înlăturate de către comisie ca netemeinice, comisia de cercetare prealabilă concluzionând că acesta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile şi sarcinile de serviciu.
Instanţa, observând hotărârea nr.——— a directorului S.C. C E O S.A. şi anexa 1 la această hotărâre precum şi prevederile art. 209 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pentru anii 2013-2014, depus în extras la dosar , reţine că aplicarea sancţiunii disciplinare este un atributul directorilor sucursalelor/subunităţilor pentru abaterile săvârşite de către personalul de conducere şi execuţie al acestora, conform competenţelor şi împuternicirilor acestora.
Prin urmare, instanţa reţine că decizia de sancţionare a reclamantului a fost emisă în mod legal de către conducătorul unităţii, respectiv şeful Unităţii Miniere de Carieră – V V , iar şeful serviciului financiar contabilitate – C C înlocuieşte contabilul şef când acesta lipseşte din unitate, conform fişei postului.
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii republicat, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
„ a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplica;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competenta la care sancţiunea poate fi contestată ” .
În speţă, însă decizia de sancţionare a reclamantului nu cuprinde elementele prevăzute de art. 252 lit. a , b şi c, sub sancţiunea nulităţii, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară , precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat şi precizarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, angajatorul nu a arătat în concret fapta care constituie abatere disciplinară pentru care reclamantul a fost sancţionat disciplinar , data la care a fost săvârşită această faptă şi atribuţiile , responsabilităţile din fişa postului şi contractul individual de muncă , ce au fost încălcate de către reclamant, elemente necesare pentru stabilirea vinovăţiei acestuia.
În decizie nu se precizează care este abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului şi nu se menţionează în concret care sunt atribuţiile şi sarcinile stabilite prin fişa postului care îi reveneau reclamantului la încheierea contractelor economice şi care au fost încălcate de către acesta , respectiv obligaţiile care nu au fost respectate, angajatorul limitându-se la menţionarea dispoziţiilor art.9 pct. A , subpunct 1 din Regulamentul Intern cu privire la „ Obligaţiile generale ale salariatului”
De asemenea, în decizia de sancţionare se invocă art.42 din Regulamentul Intern în care se prevede sancţiunea disciplinară aplicată, însă nu se precizează prevederile din acest regulament care au fost încălcate de către reclamant.
În decizie nu se precizează data săvârşirii faptelor imputate reclamantului, menţionându-se doar perioada efectuării controlului gestionar de fond la U.M.C. Jilţ Nord , respectiv perioada 13.05.2013 – 14.06.2013, ori precizarea datei era necesară pentru a se putea verifica respectarea termenului de prescripţie a aplicării sancţiunii de 6 luni, care curge de la data săvârşirii faptei, conform prevederilor art. 252 alin.1 din Codul muncii republicat . Raportat la datele la care au fost încheiate contractele economice menţionate în decizie , respectiv contractele nr. nr.——— şi ——-, aplicarea sancţiunii la data de 31.07.2013, prin decizia contestată nr. ——— s-a efectuat după expirarea termenului de prescripţie de 6 luni.
În ceea ce priveşte termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare, de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, instanţa reţine că angajatorul a respectat acest termen, care se calculează de la data înregistrării la registratura unităţii a raportului final de cercetare disciplinara prealabilă, conform deciziei în interesul legii nr. 16/12.11.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în speţă data la care a fost înregistrat procesul-verbal de cercetare disciplinara prealabilă nr. —–, respectiv de 31.07.2013.
În decizia de sancţionare însă, aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-a menţionat data săvârşirii faptelor, pentru a se verifica dacă angajatorul a respectat dispoziţiile art. 252 alin.1 din Codul muncii republicat privind termenul de maxim 6 luni de la data săvârşirii faptei, în care angajatorul putea să aplice sancţiunea disciplinară, iar raportat la data încheierii contractelor nr.——- şi ———-, acest termen de 6 luni a fost depăşit, având în vedere că în decizie se face vorbire de nerespectarea notelor de constatare ce au stat la baza încheierii acestor contracte, fiind prescris dreptul de aplicare a sancţiunii.
De asemenea, în decizia de sancţionare nu au fost menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, menţionate în nota explicativă nr.———-, ci s-a precizat doar faptul că au fost înlăturate de către comisie ca netemeinice, comisia de cercetare prealabilă concluzionând că acesta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile şi sarcinile de serviciu.
Observând procesul-verbal de cercetare disciplinară prealabilă nr. ——–, respectiv de 31.07.2013, instanţa reţine că nici în acest proces-verbal nu sunt menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Ori, dispoziţiile legale menţionate impun precizarea tuturor acestor elemente în decizia de sancţionare, sub sancţiunea nulităţii, tocmai pentru a se preveni sancţionarea abuzivă a salariaţilor de către angajator, care are o poziţie dominantă în raporturile de muncă, între acesta şi salariat existând raporturi de subordonare.
Prin urmare, decizia de sancţionare contestată a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative, fiind lovită de nulitate , conform dispoziţiilor art. art. 252 alin. 2 din Codul muncii republicat.
Faţă de considerentele expuse, se va constata nulitatea deciziei de sancţionare nr. ——–, iar pârâta va fi obligată să restituie reclamantului sumele reţinute în baza acestei decizii.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite contestaţia formulată de reclamantul E.N.S., în contradictoriu cu pârâta U.M.C.J.N.
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancţionare nr.——— emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute în baza deciziei mai sus menţionate.
Sentinţă executorie de drept.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunţată în şedinţa publică din 17.02 2014, la Tribunalul Gorj.
