În cazul în care creditorii cuprinşi în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitorului nu au optat pentru repararea prejudiciului pe calea acţiunii civile în cadrul procesului penal, aceşti creditori/lichidatorul judiciar, pentru faptele cauzatoare de prejudicii, au deschisă calea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu respectarea dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa nr. 1806 din data de 28.11.2013, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a admis acţiunea formulată de către lichidatorul judiciar CI FĂRCĂŞANU GHEORGHE, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC FRIDAY IMPEX SRL în contradictoriu cu pârâta C.D. , în prezent deţinută în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
A obligat pârâta la plata sumei de 17 200 213 lei reprezentând pasivul debitoarei SC FRIDAY IMPEX SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa nr. 490 din data de 28 martie 2013 a Tribunalul Dolj s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei SC FRIDAY IMPEX SRL la cererea DGFP Dolj.
Lichidatorul judiciar desemnat a fost în imposibilitatea de a-şi îndeplini atribuţiile prevăzute de lege deoarece administratorul social nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale impuse de art.28 din Legea nr.85/2006, respectiv de a depune: bilanţul şi copii ale registrelor contabile; lista completă a tuturor bunurilor debitoarei; lista creditorilor şi adresele acestora; lista plăţilor şi transferurilor efectuate în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive; contul de profit şi pierderi.
În această situaţie creanţele societăţii nu au putut fi urmărite, neştiindu-se care sunt debitorii, iar bunurile debitoarei nu au putut fi identificate şi valorificate, rezultatul direct fiind cel al neacoperirii pasivului.
Instanţa a reţinut că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006. Printre acestea fapte sunt menţionate ţinerea unei contabilităţi fictive sau neţinerea acesteia în conformitate cu legea, ca şi ascunderea unor documente contabile (art.138 lit. d).
In speţă, administratorul statutar al debitoarei este pârâta (conform relaţiilor furnizate de ORC), în sarcina căreia poate fi reţinută fapta de a nu ţine contabilitatea în conformitate cu legea.
În calitate de administrator social, aceasta avea obligaţia de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredinţat. În conformitate cu dispoziţiile legale în materie, administratorul este direct răspunzător de modul în care este ţinută evidenţa contabilă – conform dispoziţiilor art.73 alin.1 lit. c şi alin.2 ale Legii nr.31/1990 administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţinând şi creditorilor societăţii care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenţei.
Din conţinutul încheierii din data de 20.12.2011 pronunţată în dosarul nr. 21413/63/2011 al Tribunalului Dolj rezultă că pârâta a fost arestată preventiv la data de 15.09.2011, fiind condamnată prin sentinţa penală nr. 542/19.12.2012 pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 291, art.292, art. 215 alin.1,2,3,5 C.penal şi art. 43 din Legea nr. 82/1991. Sentinţa nu este definitivă, însă s-a reţinut faptul că pârâta mai fusese condamnată anterior, prin sentinţa penală nr. 124/2007 a Tribunalului Dolj, iar din actele dosarului penal rezultă că pârâta a fost încarcerată în perioada 18.12.2007 – 27.01.2009 în executarea acestei sentinţe, în această perioadă societatea debitoare nedesfăşurând activitate. Ulterior, după eliberare, s-au întocmit acte contabile (bilanţuri de verificare) în care au fost înregistrate operaţiuni comerciale derulate ce nu s-au regăsit în actele depuse la organele fiscale, prin neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea creditorii înscrişi în procedură fiind prejudiciaţi. Instanţa a reţinut că în tabel sunt înscrişi numai creditori bugetari, ce nu au avut calitatea de parte civilă în procesul penal.
Instanţa a mai constatat că în condiţiile în care evidenţa contabilă nu a fost ţinută sau nu a fost ţinută în conformitate cu legea există o prezumţie de culpă, deoarece neţinerea contabilităţii în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăţilor cu care se confruntă societatea şi face insesizabilă starea de insolvenţă care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condiţiile unei contabilităţi ţinute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii. Existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, este, de asemenea, prezumată. Cum aceste prezumţii nu au fost înlăturate de către pârâtă, fiind îndeplinite condiţiile legale, a fost admisă cererea, iar pârâta a fost obligată la plata pasivului înregistrat în procedură al debitoarei.
În consecinţă, acţiunea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta C. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului şi în precizările ulterioare, recurenta a arătat că, în contextul în care actele contabile ale firmei SC FRIDAY IMPEX SRL au fost anulate, prejudiciul invocat de lichidatorul judiciar practic nu există, astfel încât se impune respingerea cererii de antrenare a răspunderii sale.
A invocat sentinţa penală nr. 542 din 19.12.2012 pronunţată de Secţia Penală a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. 21413/63/2011.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Din sentinţa penală invocată de recurenta pârâtă rezultă că aceasta a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru infracţiunile de înşelăciune, fals la legea contabilităţii, uz de fals şi fals în declaraţii.
Faptele imputate inculpatei, în calitate de administrator social al SC FRIDAY IMPEX SRL, privesc întocmirea unor acte contabile fără a exista documente care să stea la baza înregistrărilor, astfel încât nu se poate confirma realitatea şi corectitudinea datelor înscrise; inexistenţa corelării între balanţele de verificare şi raportările prezentate organelor fiscale; înregistrarea unor operaţiuni de plăţi şi încasări fără corespondent în datele preluate în extrasele de cont ale societăţii; înscrierea fără documente primare a unor active corporale imobilizate; sporirea artificială a soldului mijloacelor fixe; înregistrarea în contul privind investiţiile a unor valori fără ca acestea să existe în contabilitate; etc.
În procesul penal s-a reţinut prezentarea unor date neconforme cu realitatea privind profitabilitatea SC FRIDAY IMPEX SRL şi implicit posibilităţile financiare ale societăţii.
Cât priveşte acţiunile civile formulate de părţile civile SC UNICREDIT CORPORATION IFN SA, SC AFIN LEASING IFN SA şi SC INTERAGRO SRL ZIMNICEA în cadrul procesului penal, acestea au fost admise, inculpata fiind obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC FRIDAY IMPEX SRL la plata unor sume de bani.
Totodată s-a dispus anularea actelor false, respectiv bilanţuri contabile, balanţe de verificare, situaţii ale activelor şi capitalurilor, conturi de profit şi pierderi, date informative, note de recepţie, registru jurnal.
În speţă, deşi faptele cauzatoare de prejudicii invocate ca temei al răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt în principiu aceleaşi cu cele analizate în cadrul laturii civile a procesului penal, pârâta urmează să răspundă şi în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere cu caracter special care se circumscrie răspunderii civile delictuale ce alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile.
Este adevărat că, dacă creditorul a ales acţiunea în răspundere civilă delictuală de drept comun în cadrul procesului penal, acesta nu poate să mai apeleze în subsidiar, în completare, la acţiunea în răspundere delictuală specială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru a obţine repararea integrală a prejudiciului. Această concluzie este valabilă cu privire la creditorii SC UNICREDIT CORPORATION IFN SA, SC AFIN LEASING IFN SA şi SC INTERAGRO SRL ZIMNICEA.
Însă creditorii cuprinşi în tabelul definitiv al creanţelor SC FRIDAY IMPEX SRL, anume DGFP DOLJ, ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ITM DOLJ, PRIMĂRIA CRAIOVA – DIRECŢIA IMPOZITE ŞI TAXE, nu au optat pentru repararea prejudiciului pe calea acţiunii civile în cadrul procesului penal, astfel încât aceşti creditori/lichidatorul judiciar, pentru faptele cauzatoare de prejudicii, au deschisă calea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu respectarea dispoziţiilor art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor răspunderii stabilite de art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea a apreciat că acestea sunt întrunite.
Potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă prin ţinerea unei contabilităţi fictive, acţionarea în sensul dispariţiei unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea.
Ca urmare, pentru atragerea răspunderii, textul art. 138 alin. 1 lit. d prevede necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor condiţii: săvârşirea faptei de a ţine o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ţine o contabilitate în conformitate cu legea; vinovăţia; starea de insolvenţă a debitorului; existenţa unei legături de cauzalitate între una din faptele menţionate şi starea de insolvenţă.
Lichidatorul judiciar a invocat în argumentarea cererii de antrenare a răspunderii pârâtei faptul că aceasta nu a respectat obligaţiile impuse de Legea nr. 82/1991 privind întocmirea balanţelor de verificare lunare, a registrului jurnal, a registrului inventar, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 138 lit. d în forma neţinerii contabilităţii în conformitate cu legea.
Aceste argumente invocate se verifică şi rezultă fără dubiu şi din considerentele deciziei penale
Referitor la vinovăţia administratorului şi această condiţie este îndeplinită, intenţia pârâtei fiind stabilită în procesul penal, care are autoritate de lucru judecat în civil cu privire faptă, autorul ei şi vinovăţie.
De altfel, neîntocmirea balanţelor de verificare lunare, neţinerea registrului jurnal şi a registrului inventar etc., ca şi neîntocmirea lor în conformitate cu legea sunt fapte care nu pot fi săvârşite decât cu intenţie.
Şi condiţia existenţei legăturii de cauzalitate între faptă şi insolvenţa debitorului SC FRIDAY IMPEX SRL este întrunită, deoarece, ţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea, permite o cunoaştere permanentă a situaţiei societăţii prin raportul între activ şi pasiv, între venituri şi cheltuieli, între profit şi pierderi, cu evidenţierea datoriilor şi lichidităţilor.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât înregistrarea corectă în conformitatea cu dispoziţiile legii a operaţiunilor efectuate de societate (ţinerea contabilităţii în conformitate cu legea) reprezintă pentru creditori o garanţie că operaţiunile au fost efectuate legal, că acestea pot fi verificate şi că creditorii îşi pot recupera creanţele din bunurile societăţii înregistrate în contabilitate.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefundat.
