Contestaţie împotriva unui titlu executoriu. Competenţa materială a judecătoriei
C.proc.fisc., art. 172
Revine spre competentă soluţionare, sub aspect material, judecătoriei, contestaţia formulată împotriva unei înştiinţări de plată.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
decizia civilă nr. 1162/R din 12 decembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 3 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 845/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin a respins contestaţia la executare formulată de reclamanţii L.D. şi L.A.R. împotriva pârâtului Consiliul Local R.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii şi prin decizia civilă nr. 1162 din 12 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 8451/115/2007, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Judecătoriei Reşiţa, cu aplicarea art. 304 pct. 3 C.proc.civ.
În motivare Curea a stabilit că potrivit acţiunii precizate, reclamanţii au contestat înştiinţarea de plată nr. 1/22.II.2006 emisă de pârâtul Consiliul Local R., prin care li s-a comunicat că figurează în evidenţele fiscale cu obligaţii bugetare restante, reprezentând impozit pe teren datorat de persoane fizice.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, înştiinţarea de plată constituie un act prin care se pune în executare un titlu de creanţă fiscală.
Astfel, conform art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul, titlu executoriu fiind, din punct de vedere juridic, un titlu de creanţă, deci unul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, care devine executoriu de la data la care creanţa fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege pentru respectiva creanţă, aşa cum rezultă din coroborarea prevederilor art.110 raportat la art. 141 C.proc.fisc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 141 şi art. 145 C.proc.fisc., rezultă că începerea executării silite, în baza titlului executoriu fiscal, se realizează prin emiterea înştiinţării de plată şi apoi prin comunicarea somaţiei de plată, după care organul fiscal dispune în fapt executarea silită, în modalităţile prevăzute prin acelaşi cod.
Deci, acţiunea de faţă este o contestaţie la punerea în executare a unor titluri de creanţă fiscală, astfel că revine instanţei de drept comun şi anume judecătoriei, competenţa materială pentru soluţionarea contestaţiei în condiţiile art. 172 C.proc.fisc., nefiind aplicabile prevederile art. 205 din cod, care privesc competenţa instanţei de contencios administrativ.
Cum sentinţa s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor legale suscitate, s-a admis recursul reclamanţilor aşa cum s-a menţionat anterior, cu aplicarea art. 304 pct. 3 C.proc.civ.
