Prin sentinţa civilă nr.3571/09.11.2012, Judecătoria C a admis în parte sesizarea formulată de petenta ANPC în contradictoriu cu intimata S.C. VR S.A., privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze., a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse la pct.5 a) („Comision de risc”), din Condiţiile Speciale, respectiv la art. 3.5 din Condiţiile Generale ale Convenţiei de credit nr. 0114520/23.07.2007, încheiată între S.C. VR S.A., Sucursala C, în temeiul art.16 alin.1 din Legea 193/2000, a aplicat intimatei sancţiunea amenzii în cuantum de 1000 RON şi a dispus modificarea convenţiei de credit mai sus arătate şi a actelor adiţionale la acestea, în sensul înlăturării clauzei constatate ca fiind abuzive.
Văzând întrunirea, în cauză, a tuturor condiţiilor pentru reţinerea caracterului abuziv al clauzei ce impune împrumutaţilor achitarea comisionului de risc, prima instanţa a constatat caracterul abuziv al acesteia şi a dispus modificarea convenţiei de credit depuse la dosarul cauzei, în sensul înlăturării clauzei constatate ca fiind abuzive şi având în vedere cuantumul prejudiciului produs consumatorilor prin stipularea clauzelor abuzive, amploarea lezării intereselor economice ale acestora, numărul mare al consumatorilor afectaţi prin clauzele abuzive, precum şi multitudinea clauzelor abuzive inserate în contracte, prima instanţă a aplicat intimatei S.C. VR S.A. sancţiunea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de lege, respectiv de 1000 RON, şi a dispus modificarea convenţiei de credit mai sus arătate, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC VR SA, prin care a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de situaţia actului adiţional de implementare a OUG 50/2010, prin prisma dispoziţiilor Legii 288/2010.
Aceasta a mai arătat faptul că, ulterior apariţiei OUG 50/2010, pentru a pune în acord cu litera legii contractele, au procedat la modificarea contractelor de credit astfel încât să fie în concordanţă cu dispoziţiile acestui act normativ, fapt pentru care împrumutaţii au fost notificaţi cu privire la modificarea Convenţiei de credit pe care aceştia au semnat-o, astfel încât aceasta să aibă conţinutul dorit de legiuitor.
Examinând sentinţa civilă recurată, potrivit motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, pentru orice motiv de casare prevăzut de art.312 raportat la art.304 Cod procedură civilă şi sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, s-a constatat că recursul este nefondat, întrucât prin procesul verbal de constatare seria ANPC nr.0510237/06.01.2012, întocmit de către ANPC s-a reţinut existenţa unei clauze cu caracter abuziv (comisionul de risc) în convenţia de credit nr.0114520/23.07.2007 încheiată de către SC VR SA şi împrumutaţii HN şi soţia HIS.
Prin hotărârea recurată, instanţa de fond, constatând caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc a modificat convenţia şi actele adiţionale, în sensul înlăturării clauzei constatate ca fiind abuzivă şi a aplicat băncii o amendă în total de 1000 lei.
Din examinarea probelor administrate în cauză s-a constatat că hotărârea recurată este temeinică şi legală, fiind pronunţată ca urmare a reţinerii corecte a situaţiei de fapt la care instanţa de fond a aplicat corespunzător dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi faptul că recurenta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate prin cererea de recurs.
Toate „criticile” formulate de recurentă reprezintă, în realitate, reiterarea, absolut identică (atât prin conţinutul acestora, cât şi prin forma de redactare), a argumentelor din întâmpinarea formulată la instanţa de fond, circumscrise exclusiv asupra susţinerii caracterului neabuziv al clauzei privind comisionul de risc, astfel că examinarea acestora este superfluă, în condiţiile în care acestea au fost deja analizate, punctual, de prima instanţă în raport de dispoziţiile legale incidente şi de starea de fapt rezultată din probele administrate.
Astfel, Tribunalul a apreciat că prima instanţă a reţinut corect ca fiind îndeplinite, în cauză, condiţiile prevăzute de art.4 din Legea nr.193/2000, potrivit cărora, s-a reţinut caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc prevăzut în convenţia încheiată de bancă şi a înlăturat critica recurentului, vizavi de faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de situaţia actului adiţional de implementare a OUG nr.50/2010 prin prisma dispoziţiilor Legii nr.288/2010.Susţinerea recurentei referitoare la faptul că împrumutaţii nu au notificat banca cu privire la modificarea a convenţiei de credit şi, ca atare, actul adiţional produce efecte în conformitate cu termenii în care a fost formulat, este eronată, întrucât la dosarul cauzei este depusă notificarea din data de 30.11.2010 a împrumutaţilor, prin care aceştia solicită eliminarea comisionului de administrare.
