Sporul de dispozitiv


Conţinut speţăSporul de dispozitiv

Prin Decizia civilă. 375/A din 21 August 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia I civilă în Dosar nr. 1687/96/2013 s-a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul, împotriva sentinţei civile nr. 673 din 27.02.2014 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1687/96/2013 şi a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că pârâtul a fost să plătească reclamantului Sindicatul Angajaţilor din Administraţia Publică Locală dobânda legală aferentă sumei de 1674,48 lei, calculată începând cu data de 11.04.2013 şi până la data restituirii integrale.

A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale calculate  până la data de 11.04.2013.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A fost respinsă ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi hotărâri de pârâtul, în numele membrului de sindicat BL.

Instanţa de control judiciar a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 673 din 27.02.2014 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 1687/96/2013 a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamant şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea pârâtului să restituie reclamantului suma de 1674,48 lei, cu titlu de spor de dispozitiv, încasat în mod necuvenit în anul 2011.

De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei menţionate anterior, începând cu data de 27.02.2014, până la data restituirii integrale, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, calculate până la data de 27.02.2014. 

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat că

Sporul de dispozitiv a fost acordat angajatului pârât în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă nr.17756/28.12.2007, modificat prin Actul adiţional nr.1/13.02.2008. Prin acest act adiţional s-a prevăzut că, începând cu data de 01.02.2008, salariaţii vor beneficia de indemnizaţia de dispozitiv, conform Ordinului nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Acordarea în mod nelegal a sporului de dispozitiv a fost stabilită în mod irevocabil de instanţa de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 7234/R din 07.11.2013 a Curţii de Apel Tg. Mureş a menţinut raportul Curţii de Conturi sub acest aspect.

Nu are relevanţă din această perspectivă împrejurarea că Acordul/Contractul colectiv de muncă invocat nu a fost anulat şi nici recunoaşterea dreptului la această indemnizaţie prin sentinţa civilă nr. 92/2008 a Tribunalului Harghita.

Atât  în Legea 330/2009, în OUG nr. 1/2010, precum şi în Legea nr. 284/2010  s-a evidenţiat faptul că nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele colective de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data încheierii lor şi care exced prevederilor legii cadru. Prin urmare, inserarea unor clauze în contactul colectiv de muncă nu poate genera sporuri care nu se mai regăsesc în dispoziţiile legale în vigoare la 01.01.2010 şi nu pot constitui temei legal de acordare a acestora după această dată.

Pârâtul nu este scutit de la restituirea sumelor încasate în anul 2011, întrucât dispoziţiile Legii nr. 84/2012 nu sunt aplicabile sumelor încasate în cursul acestui an. Legea în discuţie se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările ulterioare, în baza unor contracte colective de muncă necontestate la instanţele judecătoreşti competente. Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare, la 01.01.2011.

Din momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, pârâtului i s-au stabilit alte drepturi salariale, care nu puteau include sporul de dispozitiv pentru argumentele expuse anterior.

Legea nr. 84/2012 are în vedere exonerarea de la plată pentru sume reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1, adică până la intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010, pe care personalul bugetar ar fi trebuit să le restituie ca o consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Aşadar prevederile Legii nr. 84/2012 sunt aplicabile numai cu privire la sumele încasate în anul 2010, întrucât începând cu data de 01.01.2011 personalului din sectorul bugetar i s-au stabilit alte drepturi salariale în concordanţă cu prevederile Legii nr. 284/2010, iar veniturile de natură salarială stabilite în mod nelegal pentru anul 2011 nu sunt exonerate de la restituire.

În ceea ce priveşte apelul reclamantului Municipiul M., s-a reţinut că potrivit prevederilor art. 1522 din Codul civil debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă, fie prin cererea de chemare în judecată, dispoziţiile art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil, invocate de reclamantul apelant nefiind incidente în cauză.

În speţă, nu s-a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtului anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât data de la care acesta se consideră pus în întârziere este data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 11.04.2013.

Nu pot fi primite nici apărările pârâtului în sensul că fiind de bună credinţă nu are obligaţia de a plăti dobânda legală decât de la data pronunţării hotărârii. În acest sens, instanţa subliniază că, într-adevăr accipiens-ul de bună credinţă nu are obligaţia de a plăti dobânzi sau despăgubiri, această obligaţie născându-se numai din momentul în care a devenit de rea credinţă. Buna credinţă încetează însă din momentul introducerii acţiunii în restituire, astfel că de la acest moment datorează dobânzi.