Prin cererea adresata Judecătoriei xxxx şi înregistrata sub nr.xxxx la data de 09.09.2013, reclamanta SC G SRL a chemat în judecata paratul I.P.J. xxxxi, pentru ca, prin ordonanţă preşedinţială, să se dispună lăsarea în custodia reclamantei, până la soluţionarea plângerii contravenţionale, a autoutilitarei marca xxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx aparţinând societăţii reclamante.
În motivare a arătat că, împotriva procesului verbal de contravenţie xxxxx a formulat plângere contravenţională înregistrată la Judecătoria xxxx însă având în vedere faptul că până la soluţionarea cauzei nu are posibilitatea să-şi desfăşoare activitatea fără acest mijloc de transport, existând pericolul unor disfuncţionalităţi în activitate şi a unei pagube eminente care nu s-ar mai putea repara, prin faptul că nu poate livra la timp produsele de panificaţie societăţilor beneficiare, solicită lăsarea în custodie a acestui autovehicul, până la pronunţarea unei soluţii în dosarul privind plângerea contravenţională.
În drept a invocat dispoziţiile art. 996 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie seria xxx din 04.09.2013 S.C. G S.R.L a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, pentru contravenţia prevăzută de art. 14 lit. e din O.U.G. 12/2006, reţinându-se că pe raza comunei I, a fost depistată autoutilitara marca xxxx cu nr. de înmatriculare xxxx condusă de angajatul societăţii MN, în timp ce transporta o cantitate de 25 de pâini de 0,300 kg fiecare, ce urmau a fi comercializate şi fără a deţine factură fiscală.
Faţă de contravenientă a fost luată măsura complementară a confiscării autoutilitarei marca xxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx, aceasta fiind sigilată, procedându-se la ridicarea cheilor şi a certificatului de înmatriculare.
Conform art. 14 alin. 1 lit. e din OUG nr. 12/2006 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparţine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăuşie transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a acestora.
Examinându-se certificatul de înmatriculare al autoturismului marca xxxxx cu nr. de înmatriculare xxxx se constată că la data de 07.04.2009 acesta a fost înmatriculat având ca deţinător SC G SRL cu sediul în comuna xxxxx.
Potrivit art.996 alin.1 C.proc.civila, „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Din analiza acestui text de lege rezultă că, pe lângă condiţiile generale de exerciţiu ale acţiunii (existenta unui drept, capacitatea procesuala, calitatea procesuala şi existenta unui interes legitim), trei sunt condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale: caracterul vremelnic, urgenţa şi nerezolvarea fondului cauzei.
Deşi legea nu dă o definiţie a noţiunii de „urgenţă”, art. 996 Cod procedură civilă stabileşte situaţiile după care instanţele judecătoreşti trebuie să aprecieze existenta sa, în sensul că exista urgenţă ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza in mod eficace pe calea acţiunii de drept comun.
În doctrină s-a spus că urgenţa este primejdia unui prejudiciu ireparabil sau prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere, necesitatea care nu suferă nicio întârziere, pericolul atât de imediat, încât nicio chemare în judecată chiar cu termen scurt nu l-a putea înlătura; este urgentă cauza în care este nevoie de înlăturarea unor dificultăţi serioase.
Ordonanţa preşedinţială poate să fie folosită pentru luarea unor măsuri provizorii nu numai „în cazuri grabnice” dar şi în cele trei situaţii enumerate în art. 996 alin. 1 C.pr.civilă, precum şi în alte cazuri din codul civil şi legi speciale expres stipulate de legiuitor, când urgenţa este prezumată.
Pe de altă parte, instanţa va avea în vedere şi caracterul vremelnic al măsurii, dispoziţiile art. 996 alin. 2 teza I C.pr.civilă statuând că ordonanţa preşedinţială este provizorie şi executorie. Având în vedere această condiţie de admisibilitatea a ordonanţei preşedinţiale înseamnă că pe calea ordonanţei nu pot să fie dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi măsura a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situaţiei de fapt schimbate. Tocmai de aceea s-a decis constant în practica judiciară că obligaţia de a face (reclamanta solicitând în prezenta cauză obligarea pârâtului de a-i lăsa în custodie până la soluţionarea plângerii contravenţionale autoutilitara marca xxxxx nu poate să fie dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai aşa se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate(a se vedea în acest sens dec. civ. nr.116/1997 a Curţii de Apel Ploieşti publicată în Buletinul Jurisprudenţei 1993-1997 pag. 625, dec. civ. nr.1180/1999 a Curţii de Apel Ploieşti publicată în Buletinul Jurisprudenţei 1999, pag. 363, dec.civ. nr. 654/1994 a Curţii Supreme de Justiţie publicată în Buletinul Jurisprudenţei 1994, pag. 115, dec.civ. 1045/1996 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă publicată în Culegere de practică judiciară civilă pe anii 1993-1998, pag. 273 şi respectiv dec. civ. 376/1993 a Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a civilă, publicată în Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1997, pag. 399).
Având în vedere caracterul de măsură complementară a confiscării autoutilitarei, faptul că petenta a fost depistată în trafic comercializând produse de panificaţie fără a deţine documente justificative, că autoutilitara aparţine petentei, aşa cum s-a arătat mai sus, se apreciază că în cauză nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, în sensul că prin măsura ce s-ar lua s-ar prejudeca fondul cauzei, că sub aceste aspecte nu subzistă vremelnicia măsurii şi nici urgenţa astfel cum a fost expusă anterior, reclamanta putând să închirieze o altă autoutilitară în vederea derulării în condiţii optime a relaţiilor contractuale încheiate cu beneficiarii produselor pe care aceasta le comercializează.
Faţă de aceste considerente urmează să fie respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială, urmând să se ia act că în cauză nu s-a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată.
Sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului.