Obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării prealabile
Decizia civilă nr.328/12.02.2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea formulată contestatoarea MD, în contradictoriu cu intimata D.S., a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare şi a raportului nr. ….
A susţinut în motivarea cererii că a îndeplinit funcţia de director economic în cadrul D.S. şi în această calitate a fost sancţionată prin decizia contestată prin diminuarea salariului cu 5% pe o perioadă de o lună.
Pentru aplicarea acestei sancţiuni s-a avut în vedere că în perioada 01-12 noiembrie 2010 echipa de control tehnic din cadrul R.N.P. R. a efectuat un control de fond la O.S.F., rezultatele acestui control fiind cuprinse în Raportul nr…./2011, iar în urma acestui control s-a stabilit săvârşirea anumitor abateri în sarcina contestatoarei.
Contestatoarea a susţinut că nu a săvârşit acestei abateri pentru că nu a făcut decât să eşaloneze plăţile pentru doi agenţi cu care pârâta desfăşura activităţi profitabile şi aceste eşalonări ar fi condus la evitarea blocajelor economice.
Decizia este nelegală pentru că pârâta nu a efectuat o cercetare disciplinară, nu a făcut dovada că prin activitatea contestatoarei s-a produs vreo pagubă şi nu a ţinut seama de explicaţiile şi lămuririle pe care le-a dat.
A solicitat să se anuleze decizia de sancţionare şi să fie exonerată de răspundere.
Pârâta a solicitat prin întâmpinarea depusă să se respingă contestaţia ca neîntemeiată.
A susţinut că abaterea disciplinară a fost constatată după procedura prevăzută la art. 100 al. (5) din CCM 2010-2011, iar contestatoarei i s-a luat notă explicativă astfel că a avut posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere.
Reclamanta a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei de sancţionare susţinând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 251 Codul muncii, respectiv fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, fiind încălcate pentru aceleaşi motive şi dispoziţiile art. 107 al. (2) şi următoarele din CCM 2010-2011, precum şi Regulamentul intern al RNP R.
Instanţa de fond a reţinut următoarele:
Este adevărat că art. 251 al. (1) Codul muncii dispune că, sub sancţiunea nulităţii absolute, sancţiunea disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile şi acest principiu este reluat la art. 107 al. (2) din CCM 2010-2011, dar în cauză s-a îndeplinit această cerinţă, contestatoarei luându-i-se notă explicativă la data de 10.02.2011, iar această notă explicativă este dovada cercetării prealabile.
Din analiza acestui document rezultă că s-au formulat întrebări pe linia deficienţelor reţinute de echipa de control şi menţionate în tabelul 7 la pct. 4, iar contestatoarea a oferit explicaţiile pe care le-a considerat relevante, dar aceste apărări nu au fost considerate întemeiate.
De altfel, în contestaţia iniţială contestatoarea nu a negat cele reţinute în raport, dar a apreciat că fapta sa de a eşalona datoriile celor două societăţi nu poate avea decât efecte pozitive mai ales în contextul economic al anului 2010.
Ulterior, contestatoarea a susţinut că art. 12 din Regulamentul privind valorificarea masei lemnoase interzice participarea la licitaţie doar a societăţilor cu datorii restante.
Această afirmaţie nu este exactă pentru că art. 12 stabileşte actele pe care trebuie să le depună solicitantul, între care şi declaraţia pe proprie răspundere că nu are datorii restante, dar la art. 13 se prevede obligaţia comisiei de a respinge cererea de participare la licitaţie dacă solicitantul are datorii, fără a distinge dacă sunt restante sau curente.
În sarcina contestatoarei s-a reţinut şi faptul că nu a prevăzut penalităţile de întârziere în contractele încheiate, nu a stabilit prin contracte grafice de livrare, iar contestatoarea nu a administrat probe pentru a infirma aceste susţineri.
Contestatoarea susţine că prin faptele sale nu a produs prejudicii pârâtei, dar decizia de sancţionare nu a reţinut că s-ar fi produs vreo pagubă materială, definiţia abaterii disciplinare dată de art. 247 al. (2) Codul muncii nu prevede această condiţie, iar o eventuală răspundere materială nu constituie obiectul prezentei cauze.
S-a reţinut şi faptul că prin rezoluţia procurorului s-a confirmat propunerea de urmărire penală pentru săvârşirea faptei de abuz în serviciu fapt ce demonstrează, de asemenea săvârşirea abaterii disciplinare, respectiv, deficienţe privind organizarea şi coordonarea activităţii financiar-contabile.
Pentru aceste considerente instanţa a apreciat contestaţia neîntemeiată motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
– În mod eronat instanţa de fond a apreciat că s-a efectuat cercetarea prealabilă prin faptul că i s-a luat o notă explicativă la data de 10.02.2011.
– Raportul de control a fost înregistrat la data de 12.01.2011, iar decizia contestată a fost emisă la data de 22.02.2011, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 81 alin. 4 şi art. 88 din Regulament.
– Conform art. 86 din Regulament, modul de desfăşurare a anchetei disciplinare trebuia consemnat într-un proces-verbal potrivit art. 2 al art. 86, cu procesul-verbal angajatorul poate dovedi că a ascultat punctul de vedere al salariatului în apărarea sa şi poate continua şi finaliza cercetarea disciplinară.
– Decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută întrucât a fost sancţionată fără efectuarea unei cercetări disciplinare.
Pe fondul cauzei a arătat că din probatoriul administrat în cauză, a făcut dovada că nu se face vinovată de nici un fel de abatere disciplinară, fiind sancţionată disciplinar printr-o decizie unilaterală a angajatorului.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.
În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă şi de dispoziţiile legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Ceea ce este chemată instanţa de recurs să analizeze cu ocazia primului motiv de recurs o constituie modalitatea propriu-zisă de efectuare a procedurii cercetării disciplinare prealabile de către intimata D.S.V. cu ocazia luării măsurii diminuării salariului cu 5 % pe o durată de 1 (o) lună.
Sub acest aspect, este întemeiată critica vizând aplicarea greşită a legii, în referire la încălcarea de către intimată a dispoziţiilor legale privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art. 267 din Codul muncii (aplicabil la data emiterii deciziei de sancţionare, actualmente art. 251 Codul muncii) sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare şi acest principiu este reluat de art. 107 alin. 2 din C.C.M. 2010 – 2011;
(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Dispoziţiile legale enunţate instituie pentru angajator obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării salariatului, prealabilă stabilirii şi aplicării sancţiunii disciplinare, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Convocarea şi ascultarea salariatului cât şi verificarea susţinerilor sale înainte de a se aplica sancţionarea disciplinară constituie condiţii esenţiale a căror aducere la îndeplinire este obligatorie, de asemenea aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu poate fi dispusă înaintea efectuării cercetării disciplinare prealabile, iar cerinţa legii nu a fost satisfăcută.
Din modalităţile reglementării cercetării disciplinare prealabile rezultă şi importanţa dată de legiuitor realizării sale efective, ca o garanţie a respectării dreptului la apărare al salariatului.
În speţă, convocarea recurentei-contestatoare de către intimată în vederea efectuării cercetării disciplinare nu s-a realizat conform dispoziţiilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii, aplicabil la data emiterii deciziei contestate.
În cuprinsul deciziei de concediere nu se menţionează motivul pentru care nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară dacă salariatul a fost convocat în scris, iar acesta nu s-a prezentat la data, ora şi timpul fixat.
Este adevărat că la data de 10.02.2011 recurenta a dat o notă explicativă oferind explicaţii pe care le-a considerat relevante referitor la deficienţele reţinute de echipa de control şi menţionate în tabelul 7 la punctul 4 întocmit la 12.01.2011 (fila 38 dosar fond). Însă, această notă explicativă dată anterior întocmirii raportului de control nu complineşte lipsa efectuării cercetării disciplinare prealabile aşa cum prevăd dispoziţiile legale menţionate.
Rezultă că nu au fost respectate condiţiile efectuării cercetării disciplinare, situaţie ce atrage nulitatea absolută a sancţionării intervenită ca urmare a nerespectării formelor legale.
Caracterul absolut al nulităţii astfel reglementată de dispoziţiile imperative ale art. 267 alin. 4 instituie o prezumţie juris tantum de vătămare, fără a mai fi necesară examinarea celuilalt motiv de recurs, situaţie în care urmează a se constata nulitatea absolută a deciziei de sancţionare cu consecinţa restituirii sumelor de bani reţinute din salariul contestatoarei.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1, 2 şi 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de contestatoare, se va modifica în tot hotărârea recurată, se va admite contestaţia şi se va constata nulitatea absolută a deciziei de sancţionare emisă de intimată cu consecinţa legală a dispunerii restituirii sumelor de bani reţinute din salariul contestatoarei în baza deciziei contestate nr. ……
