Prin decizia nr. 28 din 31.03.2008, DGFP Suceava a respins ca fiind nedepusa în termen, contestatia formulata de PF „X”, împotriva deciziei de impunere privind impozitul de venit stabilit suplimentar în suma de 10.563 lei, aferent anilor 2003-2006 cu motivarea ca a fost depasit termenul de 30 de zile prev. de art. 207 Cod pr. fiscala pentru depunerea contestatiei.
Prin sentinta 2021 din 5 august 2008 a Tribunalului Suceava – sectia contencios, s-a admis contestatia formulata de catre PF „X” si s-a anulat decizia nr. 28/31.03.2008, pârâta DGFP Suceava fiind obligata a solutiona pe fond contestatia formulata de catre PF ”X”.
În motivarea solutiei s-a retinut ca decizia de impunere contestata nu a fost comunicata reclamantei, ca mandatara acesteia a luat cunostinta de decizia de impunere abia la 13.02.2008 ( când i s-a prezentat aceasta decizie de catre organul de cercetare penala) si fata de acest termen contestatia formulata nu este tardiva.
Împotriva sentintei a declarat recurs DGFP Suceava sustinând ca este nelegala. A solicitat admiterea recursului si respingerea contestatiei.
Si-a dezvoltat motivele de recurs aratând urmatoarele:
– decizia de impunere contestata a fost comunicata prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, conform art. 44 al. 2 lit. c din OG 92/2003. Întrucât corespondenta a fost restituita cu mentiunea ca destinatarul este plecat din tara s-a facut comunicarea prin publicitate conform art. 44 al. 3 din OG 92/2003.
În cauza nu sunt date situatiile de exceptie prevazute de art. 44 al. 1 din OG 92/2003 când actul administrativ se comunica altor persoane decât contribuabilului.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 cod pr. civila.
Prin întâmpinarea depusa, intimata a cerut respingerea recursului ca nefondat motivând ca actul administrativ fiscal contestat nu a fost comunicat legal si ca prev. art. 44 Cod pr. fiscala se completeaza în mod corespunzator cu art. 99 si urm Cod pr. civila.
S-a mai aratat ca organul fiscal avea cunostinta de faptul ca în perioada inspectiei fiscale contribuabilul a fost reprezentat de catre mandatar care avea împuternicire prin procura generala 2353/10.08.2007.
În plus s-a mai sustinut ca practica organelor fiscale de a comunica actele administrativ fiscale doar prin publicitate – fara ca în prealabil sa fi procedat la comunicarea actului la sediul fiscal al contribuabilului – contravine dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO.
Criticile formulate sunt întemeiate.
Art. 44 al. 2 pct. c din OG 92/2003 prevede ca actul administrativ fiscal se comunica prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata – cu conformare de primire.
Art. 44 al. 1 din OG 92/2003 statueaza ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia este destinat.
Actul administrativ fiscal va putea fi comunicat împuternicitului – în situatia contribuabilului fara domiciliul fiscal în România ( art. 18 al. 4) sau curatorului numit în conditiile art. 19 din OG 92/2003.
Domiciliul fiscal al PF „X” este în România, Suceava, B-dul G. Enescu nr. 9 Bl. E8, sc. A, ap. 17, adresa unde a fost comunicat actul de impunere ( f. 36), la 17.11.2007.
Întrucât corespondenta trimisa la sediul fiscal a fost restituita cu mentiunea „ destinatar plecat din tara” ( f. 36), s-a facut aplicarea art. 44 al. 3 din OG 92/2003 respectiv comunicarea prin publicitate, prin afisarea, concomitent la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a ANAF ( f.38-40), la 18.12.2007.
Fata de data comunicarii actului fiscal, contestatia formulata la 27.02.2008 apare ca tardiva astfel încât decizia 28/31.03.2008 este legala.
Este gresita motivarea instantei de fond în sensul ca actul de impunere trebuia comunicat mandatarei, deoarece nu sunt date situatiile de exceptie prev. de art. 44 al. 1 cod pr. fiscala care sa permita comunicarea actelor administrativ fiscale altor persoane decât contribuabilului caruia îi este destinat actul.
Comunicarea actelor administrativ fiscale nu este o „practica” a organelor fiscale ci se constituie într-o modalitate de comunicare a acestor acte, modalitate prevazuta de lege.
