Sancţiune disciplinară. Apreciere asupra vinovăţiei salariatului


DOMENIU Raporturi de muncă

Sancţiune disciplinară. Apreciere asupra vinovăţiei salariatului

Cu privire la vinovăţie, Curtea constată că în cadrul cercetării disciplinare recurenta a învederat  faptul că neîntocmirea raportului de neconformitate s-a datorat faptului că a fost depăşită de volumul de lucrări şi nu a revenit asupra lor, asumându-şi parte din vină.

Conform fişei postului recurenta răspunde disciplinar, material, civil sau penal, după caz, în conformitate cu reglementările legale în vigoare pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor lucrărilor şi sarcinilor ce îi revin, precum şi pentru realitatea şi legalitatea datelor din documentele pe care le semnează.

Astfel, recurenta nu a întocmit rapoartele de neconformitate pentru neregulile constatate deşi potrivit fişei postului şi procesului tehnologic, avea obligaţia de a solicita salariatului care a constatat neregulile, actele de neconformitate întocmite în acest sens.

De asemenea, nu pot fi primite susţinerile recurentei privind evitarea luării de măsuri radicale cu persoanele care au cunoscut şi tolerat modul de lucru defectuos şi a se închide dosarul, deoarece aspectele invocate, dar nedovedite, nu au relevanţă faţă de reţinerea în sarcina recurentei a abaterii disciplinare săvârşite.

– art. 247 alin 2 Codul muncii

Decizia Civilă nr.6768/ 11.12.2012 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VII a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1322/116/2012 reclamanta PA  în contradictoriu cu pârâta CN PR  SA – Direcţia Regională Sud Muntenia a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare nr. 3xx/11.04.2012, solicitând anularea acesteia şi restituirea sumelor reţine din salariu.

Prin Sentinţa nr. 1403/12.07.2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi-Secţia Civilă s-a respins contestaţia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Reclamanta este angajata pârâtei , exercitând funcţia de inspector de exploatare la Oficiul Judeţean de Posta C.

 În urma înregistrării sesizării anonime nr. xx.x / 3024 / 20.01.2012 referitoare la activitatea de distribuire mandate pensii, s-a dispus efectuarea unei anchete interne, vizând activitatea desfăşurată în perioada octombrie 2011 – martie 2012, în cadrul căreia  s-au constatat mai multe  neconformitati financiare si de exploatare şi anume : nereguli privind primirea, folosirea, evidenta si justificarea registrelor cu regim special;nereguli privind întocmirea, achitarea si verificarea proceselor verbale F31;nu au fost verificate de către salariaţii însărcinaţi cu aceste atributiuni, situaţiile F51 intocmite, soldurile stabilite in acestea, forma achitării mandatelor achitate si registrele cu regim special manipulate, in perioada octombrie 2011 – februarie 2012 de agenţia poştala F.

În baza  acestor constatări, s-a dispus declanşarea cercetării prealabile a reclamantei şi a altor angajaţi ai pârâtei.

Prin Decizia nr.3xx/11.04.2012,pârâta a dispus sancţionarea reclamantei  cu reducerea salariului cu 10% pe trei luni, in conformitate cu prevederile art.248 lit.c din Codul Muncii, art.137 lit.d din CCM si art. 96 lit.d din Regulamentul Intern.

Aplicarea acestei sancţiuni a fost determinată de reţinerea în sarcina reclamantei a mai multor abateri disciplinare constând în următoarele: nu a verificat si nu a intocmit rapoarte de neconformitate pentru neregulile constatate la procesele-verbale F31 nr.l si 2 pentru mandatele pensii asigurări sociale cu numerele de dosar 12xxxx, in valoare de 350 lei , respectiv nr. 15xxxx, in valoare de 657 lei, care domiciliază in localitatea F, judeţul C, cu motivele « pierdut înainte de achitare » si achitate de agenţia poştala F, care prezintă pe fata proceselor-verbale stampila de zi a OPRM C cu data de  13.02.2012 in locul in care trebuia aplicat sigiliul control mandate, iar pe versoul proceselor-verbale este aplicata stampila de zi a unităţii constatatoare, respectiv OPRM C, cu data de 15.02.2012, fara sa prezinte semnaturile asistentului si a şefului unităţii si fara a avea aplicat sigiliul stema al unităţii constatatoare;

-nu a verificat si nu a intocmit rapoarte de neconformitate pentru neregulile constatate la procesele-verbale F31 nr.6 pentru mandatul ajutor şomaj cu număr de dosar 11xxxxx, in valoare de 169 lei cu motivul « pierdut înainte de achitare » si achitate de agenţia poştala F, care prezintă stampila de zi a datei de achitare din luna noiembrie 2011 pe fata procesului-verbal, iar pe verso-ul procesului-verbal este aplicata stampila de zi a unităţii constatatoare, respectiv OPRM C cu data de 05.12.2011, iar procesul-verbal nu are aplicat sigiliul control mandate la locul prevăzut in formular;

-nu a semnalat şefului ierarhic superior sau înlocuitorului acestuia, verbal sau scris, despre aspectele constatate din verificarea documentelor întocmite de OPRM C, in perioada octombrie 2011- februarie 2012 si predate pentru a fi verificate de Colectivul Control Ulterior din cadrul OJP C.

S-a reţinut de către angajator că prin săvârşirea acestor fapte au fost încălcate următoarele următoarelor instrucţiuni, norme si dispoziţii:art. 20.2.2, art. 20.2.18 din C.C.M. 2008-2018;art. 12.2, art. 13,2, art. 85 din Regulamentul Intern;art. 252, art. 264, art. 269 din “Instrucţiunea privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poştale interne”,pct. 9, pct. 9.39, pct. 12 din fisa postului;art. 31, art. 37, art. 66 din “Instrucţiunea privind tratarea rapoartelor de neconformitate”/2010;art. 377 din „Instrucţiuni pentru executarea serviciului de mandate”

În conţinutul deciziei se arată că reclamanta a recunoscut parţial abaterile disciplinare constatate in sarcina sa, apreciindu-se că susţinerile sale nu pot fi reţinute  deoarece acesta avea obligaţia ca in cazul in care lua la cunoştinţa de faptul ca s-au constatat nereguli la verificarea operaţiunilor si documentelor predate de OPRM C (in acest caz procesele verbale F31 nr. 6 din luna decembrie 2011, si numerele i si 2 din luna februarie 2012), sa solicite salariatului respectiv d-na SM – oficiant superior, care a constatat nereguli, actele de neconformitate intocmite in acest sens. In caz contrar avea obligaţia sa întocmească personal rapoartele de neconformitate si sa anunţe şeful ierarhic sau înlocuitorul acestuia despre aceste aspecte.

Totodată, in RN-ul nr. 1x din 22.02.2012 intocmit de reclamantă  – inspector de exploatare – responsabil CCU/ OJP C, nu se face referire la neconformitatile pe care le prezintă procesele verbale 1 si 2 din februarie 2012, intocmite de OPRM C, ci neconformitatea inscrisa se refera la achitarea in luna februarie 2012 a unui număr de 273 bucati pensii de către OPRM C si care au fost prezentate in luna ianuarie 2012, inscriind faptul ca pensiile provin din data de 02.02.2012 (259 bucati), 03.02.2012 (8 bucati), 10.02.2012 (4 bucati) si 15.02.2012 (2 bucati – PV). De asemenea, angajatorul a considerat că volumul mare de lucru invocat de către reclamantă , nu ii da dreptul salariatului postai sa nu respecte instrucţiunile poştale in vigoare.

La dosar au fost depuse înscrisurile efectuate cu ocazia cercetării prealabile.

La interogatoriu propus de pârâtă pentru a fi luat reclamantei , aceasta şi-a păstrat poziţia expusă în acţiune.

Art. 252 alin. 2 din Codul muncii prevede sub sancţiunea nulităţii absolute, că  în decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Din examinarea deciziei contestate reiese că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă expres prevăzute de textul de lege anterior invocat.

Totodată se constată că cercetare disciplinara a fost efectuată conform procedurii stabilite expres de prevederile art 251 din Codul Muncii, reclamanta a fost convocată, i s-a adus la cunoştinţă fapta pentru care era cercetată şi a fost audiată.

Sub aspectul temeiniciei, reţine că potrivit art. 247 alin 2 Codul muncii „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă elementele esenţiale , definitorii, ale răspunderii disciplinarea,fără  a căror existenţă cumulată nu poate exista o atare răspundere,  sunt următoarele: calitatea de salariat, existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea faptei cu vinovăţie, un rezultat dăunător  şi în legătură de cauzalitate între faptă şi rezultat.

În speţă, în sarcina contestatoarei se reţin drept abateri disciplinare încălcarea atribuţiilor de serviciu evidenţiate în fişa postului şi instrucţiuni.

Tribunalul a apreciat că probele administrate dovedesc comiterea de către reclamantă a abaterilor reţinute în sarcina sa, existenţa faptelor, a modului în care s-au comis, consecinţele faptelor reclamantei rezultând din constatările anchetei interne ce a determinat declanşarea cercetării disciplinare a persoanelor responsabile.

Afirmaţia reclamantei că nu avea obligaţia sa verifice si sa intocmeasca rapoarte de neconformitate pentru neregulile constatate la modul de intocmire a proceselor verbale F31nu poate fi reţinută  de vreme ce o asemenea atribuţie reiese din fişa postului de inspector exploatare (responsabil CCU/OJP C) menţionate la punctul 9,  şi anume: executa operaţiuni specifice de verificare pentru funcţia responsabil Control Ulterior, conform prevederilor procesului tehnologic pentru activitatea care se desfăşoară la nivelul colectivului Control Ulterior de la OJP ‘C, verifica actele si documentele pentru care se intocmesc note de constatare.

Tribunalul a reţinut că în conformitate cu prevederile art.8 din Codul muncii ”1)relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe; 2) pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă”.

În planul raportului juridic de muncă, relaţiile sociale de muncă, ordinea şi disciplina în procesul muncii , se transpun în obligaţii de serviciu asumate prin contractul de muncă , sintetizate , la rândul lor, în obligaţia generică de a respecta cu stricteţe ordinea interioară a unităţii, disciplina muncii, or în cauza pendinte , reclamanta tocmai aceste aspecte le-a nesocotit , fapt ce a creat disfuncţionalităţi în activitatea unităţii pârâtei.

Sub aspectul sancţiunii aplicată , instanţa a apreciat că angajatorul a făcut o justă individualizare a sancţiunii tinând seama de împrejurările comiterii abaterii şi  consecinţele acesteia .

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs PA.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu se face vinovată de abaterile reţinute în sarcina sa, fiind foarte clar că nu s-a ţinut cont de fişa postului şi de lucrările ce îi revin. A mai menţionat recurenta că indiferent de câte rapoarte de neconformitate ar fi întocmit colectivul de control ulterior în sarcina OPRM C nu ar fi putut să oprească faptele grave de care se face vinovat salariatul de la agenţia F.  Pentru a nu se lua măsuri radicale cu persoanele care au cunoscut şi tolerat modul de lucru defectuos desfăşurat de agenţia F şi a se închide dosarul, comisia de cercetare disciplinară a stabilit să fie sancţionate mai multe persoane cu maxim, să fie menţionate cât mai multe articole nerespectate din instrucţiuni şi să planeze asupra tuturor aceleaşi grad de vinovăţie.

Prin întâmpinare, intimata Compania Naţională Poşta Română a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii de fond.

Analizând actele dosarului prin prisma criticilor de recurs care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cpc, precum şi din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cpc, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la susţinerea recurentei potrivit căreia nu se face vinovată de săvârşirea faptelor, Curtea constată că în cadrul cercetării disciplinare recurenta a învederat  faptul că salariaţii de la control ulterior au obligaţia să întocmească rapoartele de neconformitate, notele de constatare atunci când constată nereguli la subunitatea verificată şi care să fie predate responsabilului, neregulile neputând fi transmise verbal, iar neîntocmirea raportului de neconformitate ( RN) pentru pensiile rămase neachitate pe luna noiembrie 2011 şi achitate în decembrie 2011, unde se regăseşte şi procesul-verbal nr. 6, s-a datorat faptului că a fost depăşită de volumul de lucrări şi nu a revenit asupra lor, asumându-şi parte din vină cu privire la neîntocmirea RN pentru procesul-verbal nr. 6 din luna noiembrie 2011. Referitor la răspunsul la RN nr. 11x din 22.02.2012 nu a insistat asupra celor comunicate de OPRM C deoarece deja se desfăşurau cercetări pentru activitatea OPRM C.

Potrivit pct. 9 din fişa postului recurenta execută operaţiuni de verificare şi operare informatică a mandatelor de pensii conform capitolului V din procesul tehnologic  nr. 103/684/16.02.2007, respectiv certifică şi semnează listele cu mandate pensii sistate, verifică, certifică şi semnează situaţiile finale listate din programul PENSAL, transmite, la datele stabilite, discheta conţinând informaţiile privind executarea la nivelul colectivului de control ulterior a programului PENSAL TERITORIAL, primeşte notele de constatare întocmite de DRP-Grupa Operativă Operaţională pentru analiză şi valorificare, transmite centralizat către DRP-Grupa Operativă Operaţională, al datele stabilite, rezultatul cercetărilor, a modului de valorificare, a salariaţilor vinovaţi şi a măsurilor luate pentru notele de constatare primite, întocmeşte un raport explicativ împreună cu modul de soluţionare şi îl transmite la DRP-Direcţia Operativă Operaţională şi editează situaţiile finale ale programului informatic PENSAL TERITORIAL pe care le înaintează la DRP-Direcţia Operativă Operaţională.

Conform pct. 12 din fişa postului recurenta răspunde disciplinar, material, civil sau penal, după caz, în conformitate cu reglementările legale în vigoare pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor lucrărilor şi sarcinilor ce îi revin, precum şi pentru realitatea şi legalitatea datelor din documentele pe care le semnează.

Astfel, recurenta nu a întocmit rapoartele de neconformitate pentru neregulile constatate la procesele-verbal F31 nr. 6 din luna decembrie 2011 şi nr. 1 şi 2 din luna februarie pentru mandatele de pensii cu motivele „ pierdut înainte de achitare” şi achitate de agenţia poştală F, deşi în calitatea sa de inspector-responsabil Control Ulterior, potrivit fişei postului şi procesului tehnologic, avea obligaţia de a solicita salariatului care a constatat neregulile, actele de neconformitate întocmite în acest sens. În măsura în care asemenea acte de neconformitate nu au fost întocmite, recurenta trebuia să întocmească ea aceste rapoarte de neconformitate şi să anunţe faptele constatate şefului ierarhic.

Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de sancţionare nr. 3xx/11.04.2012.

De asemenea, nu pot fi primite susţinerile recurentei privind evitarea luării de măsuri radicale cu persoanele care au cunoscut şi tolerat modul de lucru defectuos desfăşurat de agenţia F şi a se închide dosarul, comisia de cercetare disciplinară a stabilit să fie sancţionate mai multe persoane cu maxim, deoarece aspectele invocate, dar nedovedite, nu au relevanţă faţă de reţinerea în sarcina recurentei a abaterii disciplinare săvârşite astfel cum s-a argumentat.

Referitor la incidenţa motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cpc, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 251 şi 252 din Codul muncii. Astfel, instanţa fondului a motivat în drept hotărârea prin raportare la aceste prevederi legale, şi nu numai că instanţa de fond a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar le-a dat eficienţă corectă în litera şi spiritul lor.