Prin sentinţa civilă nr. 7242 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 8581/108/2013, s-a respins acţiunea reclamantului pentru modificare decizie de încadrare.
S-a statuat în considerente că nu se evidenţiază elemente de nelegalitate privitor la decizia contestată de către reclamant, iar soluţia adoptată în tranşarea contestaţiei este întemeiată legal, întrucât : prin decizia enunţată s-au asanat neregularităţile existente în decizia nr. 9/04.02.2013 privindu-l pe reclamant, respectiv în ceea ce priveşte încadrarea sa în clasa de salarizare şi finalmente vizând salariul său de bază, neexistând nici un fel de discuţii referitoare la cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate, ori al celui pentru condiţii deosebite de muncă.
În concret, în condiţiile în care reclamantul este încadrat în funcţia de specialist IT, acesta face parte din personalul auxiliar de specialitate al parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti în conformitate cu art. V pct. 4 din Legea nr. 156/2011 prin care s-a modificat art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, în contextul istoricului prezentat de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, rezultă cu prisosinţă că eroarea despre care s-a făcut vorbire mai sus şi care s-a impus a fi înlăturată a constat în luarea în considerare a unei vechimi în funcţie între 5 – 10 ani, de care de altfel se prevalează cu obstinaţie partea reclamantă, însă reîncadrarea sa trebuia realizată potrivit cu coeficientul de ierarhizare corespunzător funcţiei de judecător de judecătorie, cu o vechime în funcţie între 0 – 3 ani, cu respectarea gradaţiilor după caz, pentru vechimea în muncă, în conformitate cu art. 23 alin. 2 lit. b) din Anexa nr. VI, Cap. VIII, Secţiunea 6 a Legii nr. 284/2010 coroborat şi cu normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, unde s-a statuat la lit. B a) din anexă că începând cu 1 ianuarie 2011, personalul din sistemul justiţiei se reîncadrează pe clasele de salarizare, pe funcţiile, gradele şi gradaţiile prevăzute în Legea – cadru nr. 284/2010 în raport cu funcţia, gradul/treapta profesională, vechimea avute de persoana respectivă la data de 31 decembrie 2010.
Prin urmare nu pot fi primite criticile pe care le-a formulat reclamantul prin demersul judiciar iniţiat în faţa instanţei de contencios administrativ deoarece este evident că vechimea în funcţia de IT nu poate fi asimilată cu funcţia de judecător cu grad de judecătorie, cum rezultă că ar dori acesta, aşadar, cu temei a invocat pârâtul potrivit apărărilor sale în fond că deoarece reclamantul, la data de 01.02.2013, a trecut în tranşa de vechime în muncă de la 5 – 10 ani a primit două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1, respectiv clasa de salarizare 97 şi gradaţia 3 cu un salariu de bază de 6006 lei, 916 lei spor de risc şi spor de confidenţialitate şi 858 lei spor pentru condiţii deosebite de muncă.
Nu în ultimul rând s-a observat că, în dezacord cu opinia părţii reclamante, numai personalul prevăzut la art. 213 alin. 1) din Anexa VI, Capitolul VIII, Secţiunea 6, a Legii nr. 284/2010, a beneficiat şi de dispoziţiile alin. 3) al aceluiaşi text legal, adică doar personalul informatic din cadrul compartimentelor informatice al instituţiilor centrale ale sistemului justiţiei beneficiază şi de celelalte drepturi salariale de care beneficiază personalul auxiliar al instanţelor şi al parchetelor, ceea ce în mod vădit nu este cazul în ceea ce îl priveşte pe reclamant, faţă de locul de muncă efectiv pe care îşi desfăşoară activitatea.
