Prin SENTINŢA Nr. 118/2011 de la 25 Ianuarie 2011 Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantei.
În fapt, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul CASA JUDETEANA DE PENSII DOLJ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună obligarea acesteia la recalcularea si acordarea diferenţei drepturilor salariate stabilite ca stimulent, începând cu 01.11.2007 pana la 01.07.2010, actualizate la zi cu indicele de inflaţie.
În motivare a arătat că, a fost inspector de specialitate, clasa I, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare in cadrul Casei Judeţene de Pensii Dolj începând cu data de 01.11.2007, data la care a fost transferata de ia AJOFM Dolj la CJP Dolj, cu menţinerea drepturilor salariate.
Potrivit art. 31 alin. l si 2 din Legea 188/1999, republicata, pentru activitatea desfăşurata, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare
Funcţionarii publici beneficiază de prime si alte drepturi salariale, in condiţiile legii.
Prin OG nr. 6 din 24 ianuarie 2007 au fost reglementate drepturile salariale si alte drepturi ale funcţionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare. Potrivit art. 1 alin.2 din OG 6/2007 sistemul de salarizare cuprinde salariile, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi.
Stimulentele financiare au fost introduse pentru prima data in grila de salarizare în 1991, o data cu în fiinţarea Gărzii Financiare. Ulterior, acordarea de stimulente financiare a fost extinsa si la alte categorii de funcţionari publici.
Astfel, prin Ordinul M.M.S.S.F nr. 571/2004 privind constituirea fondului de stimulente se stabilea ca Ministerul Finanţelor Publice va vira lunar Casei Naţionale de Pensii 50% din fondul de stimulente constituit.
Anexa 1 la HG 606/1997 privind constituirea si acordarea unor stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale si din unităţile subordonate stabilea criteriile de repartizare pe salariaţi a stimulentelor. Ordinul Ministrului Muncii Familiei si Protecţiei Sociale nr. 215/2009 aproba Normele de acordare a stimulentelor, începând cu luna ianuarie 2009.
Stimulentele se plătesc in luna curenta pentru activitatea desfăşurata in luna precedenta.
Baza de calcul se deduce prin raportarea fondului de stimulente la fondul de salarii realizat in luna pentru care se acorda stimulentele. La art. 5 alin. 1 se stabileşte ca şefii de serviciu vor acorda stimulente personalului din subordine la nivelul cotei medii de acordare.
Cuantumul stimulentului individual este determinat prin formula matematica dezvoltata de art. 4 alin. 4 din Ordinul MMFPS 215/2009, care stabileşte algoritmul de acordare a stimulentelor individuale : acestea se stabilesc prin aplicarea cotei medii de acordare la salariul de baza brut realizat in luna pentru care se acorda stimulentele, după deducerea obligaţiilor angajatorului. Cota medie de acordare se stabileşte prin raportarea fondului de stimulente primit de instituţie la fondul de salarii în luna pentru care se acorda stimulente.
In exercitarea funcţiei pe care o deţin a înţeles să respecte principiile stabilite prin Codul de conduita al funcţionarului public, manifestând un comportament integru, fără ca vreodată sa fie avertizata, îndeplinind întocmai si la timp sarcinile de serviciu.
Ţinând cont de conduita sa profesionala si de prevederile art. 6, alin.2 din Codul Muncii:
„ tuturor salariaţilor le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala,, consider cuantumul stimulentului său lunar acordat de către şeful de serviciu o forma de discriminare directa. Potrivit art. 5 alin.3 din Codul Muncii constituie discriminare directa actele si faptele de deosebire, restricţie sau preferinţa, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute de legislaţia muncii.
Având in vedere cele menţionate mai sus, ţinând cont ca determinarea cuantumului stimulentului individual se face matematic, după algoritmul precizat prin Normele de acordare, in funcţie de cota medie raportata la salariul meu de baza brut, va rog sa dispuneţi obligarea paratei la recalcularea si acordarea diferenţei drepturilor salariale stabilite ca stimulent, începând cu 01.11.2007 pana la 01.07.2010, sume actualizate la zi, cu indicele de inflaţie calculat la data plaţii efective.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că:
Consideră că susţinerile reclamantei referitoare la discriminarea directă exercitată prin acordarea stimulentului lunar ca fiind neîntemeiate, atâta timp cât vom dovedi că aceasta a beneficiat de stimulentul lunar cuvenit conform prevederilor legale, acesta fiind acordat cu respectarea acestor prevederi.
Astfel, recalmanta afirmă că a deţinut funcţia de inspector de specialitate, cls. I, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare, fiind angajată în cadrul C.J.P. Dolj începând cu data de 01.11.2007, prin transfer de la AJOFM Dolj. Precizează că reclamanta contestatoarea a fost transferată de la AJOFM, cu funcţia de inspector principal treapta I de salarizare, deţinând această funcţie până în ianuarie 2009, când a fost promovată în funcţia de inspector superior treapta III.
De asemenea, precizează că reclamanta se află în eroare în ceea ce priveşte actele normative în baza cărora s-a acordat stimulentul lunar individual. Astfel, pentru perioada 01.11.2007-01.07.2010, în ceea ce priveşte acordarea stimulentului lunar au fost aplicabile 3 acte normative, respectiv Ord.527/14.06.2007(pentru perioada 01.12.2007 – 01.12.2008), Ord.61/03.02.2009 (pentru perioada 01.12.2008 – 01.01.2009) şi Ord.215/2009 (pentru perioada 01.01.2009 -01.07.2010), toate emise de Ministrul Muncii.
Stimulentul lunar acordat reclamantei a fost calculat avându-se în vedere următoarele dispoziţii legale: art.3,4,5,6,7 şi 10 din Ord.527/14.06.2007; art. l din Ord.61/03.02.2009; art. l, art.2, art.3 alin. l, 2, 3 şi 4, art.4 alin.1,2,4 şi 7 şi art.5 alin.1,2 şi 3 din Normele pentru acordarea stimulentelor stabilite conform Ord.215/18.02.2009.
Astfel, Ord.527/14.06.2007 prevede că: Art.3 « (1) Fondul de stimulente virat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse la Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în condiţiile prezentului ordin, se repartizează pentru aparatul central, precum şi pentru unităţile subordonate, de către preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, avându-se în vedere criteriile stabilite în prezenta Metodologie.
(2)Din fondul de stimulente se constituie, la dispoziţia preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, un fond de până la 15% pentru stimularea unor persoane din CNPAS şi unităţile subordonate care au adus un aport suplimentar în realizarea sarcinilor şi atribuţiilor CNPAS şi/sau care au obţinut performanţe deosebite în perioada de referinţă.
(3)Fondul de stimulente, rămas după aplicare prevederilor alin.2, la nivelul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, se repartizează, pentru aparatul central al CNPAS şi unităţile subordonate, proporţional cu fondul de salarii de bază aprobat.
(4) Din fondul de stimulente aprobat, conform prevederilor alin.3, la nivelul unităţilor subordonate, o cotă de până la 10% se utilizează de către directorul executiv al casei teritoriale de pensii şi directorul general al INEMRCM pentru stimularea personalului din subordine, care a obţinut performanţe deosebite în perioada de referinţă.
(5) După aplicarea prevederilor alin.3 se stabileşte cota medie de acordare a stimulentelor pentru aparatul central al CNPAS, iar în cazul unităţilor subordonate cota medie de acordare a stimulentelor se stabileşte ulterior aplicării prevederilor alin.4. ».
Art.4 »Se stabilesc următoarele criterii de repartizare a stimulentelor:
a)gradul de realizare a indicatorilor de performanţă aprobaţi conform decizie;
b)contribuţia la realizarea sarcinilor Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale ;
c)contribuţia la iniţierea, elaborarea şi avizarea actelor normative, care asigure o mai bună gestionare a sistemului public de pensii şi a celui pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)competenţa profesională, cunoştinţe în domenii conexe, spirit de iniţiativă, creativitate, putere de sinteză şi loialitate faţă de instituţie, precum şi disponibilitate şi eficienţă în îndeplinirea sarcinilor;
e)contribuţia la reducerea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat prin expertizarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă pentru reintegrarea profesională a pensionarilor de invaliditate recuperabili;
f)realizarea cu eficienţă şi promptitudine a unor sarcini, în limitele competenţei, care nu sunt cuprinse în fişa postului, transmise pe cale ierarhică;
g)modul în care imaginea sistemului a fost influenţată prin activitatea depusă în perioada de referinţă. ».
Art.5 « Cuantumul stimulentelor individuale se aprobă astfel:
(1) De către preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru: – secretarul general, secretarul general adjunct şi directorul general;
– directorii şi directorii adjuncţi, la propunerea secretarului general/secretarului general adjunct al CNPAS;
-directorii executivi şi directorii executivi adjuncţi ai caselor teritoriale de pensii, la propunerea secretarului general al CNPAS;
-directorul general, directorul adjunct ştiinţific şi directorul economic al 1NEMRCM, la propunerea secretarului general al CNPAS;
-personalului din aparatul propriu al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, la propunerea conducătorilor ierarhici.
(2) De către directorii executivi ai caselor teritoriale de pensii şi directorul general al INEMRCM pentru personalul din subordine. ».
Art.6 : « (1) Cuantumul lunar al stimulentelor individuale se stabileşte în funcţie de rezultatele obţinute exprimate prin nivelul indicatorilor de performanţă specifici aprobaţi şi pe baza celorlalte criterii prevăzute la art.4.
(2) Nu se acordă stimulente personalului care a fost sancţionat în perioada de referinţă, precum şi personalului plecat din unitate. ».
Art.7 « (1) Cuantumul lunar al stimulentului individual se calculează prin aplicarea cotei medii aferente fiecărei structuri la care se poate adăuga sau scădea maxim 50% din acesta.
(2) Prin excepţie de la alin. l cu aprobarea preşedintelui CNPAS, în situaţii bine motivate de către conducătorii structurilor CNPAS, caselor teritoriale de pensii şi PNEMRCM, stimulentul individual poate fi majorat până la maxim 2 salarii de bază. ».
Art.10 « (1) Stimulentele, acordate personalului din aparatul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi din cadrul unităţilor subordonate, nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări de şomaj şi contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Stimulentele aprobate sunt supuse impozitării, potrivit legii, asupra lor se datorează şi se calculează contribuţia de asigurări sociale de sănătate. » Ordinul nr.61/03.02.2009 prevede că :
«Articol unic (1) Fondul de stimulente constituit în conformitate cu prevederile legale pentru stimularea salariaţilor pentru activitatea din luna decembrie 2008 se repartizează de către minister, structurilor care, potrivit legii, pot acorda salariaţilor stimulente, proporţional cu ponderea fondului de salarii realizat de fiecare structură în luna decembrie 2008 în totalul fondului de salarii.
La nivelul fiecărei structuri, stimulentul individual se stabileşte prin aplicarea la salariul de bază individual aferent lunii decembrie 2008 a procentului rezultat din raportarea a 90% din fondul de stimulente primit la fondul de salarii al lunii decembrie 2008.
Diferenţa de 10% poate fi repartizată de ordonatorul principal de credite, pentru contribuţia deosebită a unor salariaţi, sau poate fi reportată. ».
Normele privind acordarea stimulentelor stabilite prin Ordinul nr.215/18.02.2009 prevăd că:
Art. l « Potrivit prevederilor legale în vigoare, personalul aparatului central al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi cel din instituţiile prevăzute la lit. A pct. I şi lit. C din Anexa nr.2 la HG 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate beneficia de stimulente care se plătesc în luna curentă pentru activitatea desfăşurată în luna precedentă. ».
Art.2 « Sumele constituite potrivit legislaţiei în vigoare, menţionate la art.2 şi 3 din Ordinul Comun al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii nr. 13 77/5 71/1206 din 17 septembrie 2004 privind constituirea fondului de stimulente, se virează de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, respectiv Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, până la data de 5 a lunii curente pentru luna precedentă în contul colector deschis pe seama Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală Buget şi Resurse Umane, la Trezoreria Municipiului Bucureşti. »
Art.3 «(1) Fondul de stimulente constituit potrivit art.2 urmează a fi acordat pentru stimularea personalului, nivelul fondului fiind aprobat de către ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, în calitate de ordonator principal de credite.
(2) Prin raportarea fondului menţionat la alin. l la fondul de salarii realizat în luna pentru care se acordă stimulente de aparatul central al ministerului precum şi de instituţiile menţionate la art. l care, potrivit normelor legale în vigoare sunt îndreptăţite la acordarea de stimulente, se obţine cota de repartizare.
(3) Direcţia Generală Buget şi Resurse Umane din cadrul ministerului va reţine pentru aparatul central şi va vira tuturor instituţiilor menţionate la art. 1, sume egale cu cota de repartizare aplicată asupra fondului de salarii realizat de fiecare structură în luna pentru care se acordă stimulentele.
(4) Sumele rezultate la nivelul aparatului central precum şi la nivelul fiecărei instituţii prevăzute la art. l, vor fi acordate personalului sub formă de stimulente, având în vedere următoarele principii de bază: – Gradul de complexitate şi calitatea muncii prestate; Contribuţia personală la aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare; Competenţa profesională, cunoştinţele în domenii conexe; Creativitatea, puterea de sinteză şi loialitatea faţă de instituţie; Asumarea responsabilităţii, eficienţa şi operativitatea îndeplinirii sarcinilor de serviciu; Adaptabilitatea, flexibilitatea şi capacitatea de soluţionare a problemelor din sfera de competenţă; Disponibilitatea pentru realizarea unor activităţi suplimentare datorate unor situaţii neprevăzute, de urgenţă sau grad crescut de dificultate; Conduita în timpul serviciului, respectarea ordinii şi disciplinei, a subordonării ierarhice; Manifestarea unui comportament integru fără a săvârşi abateri disciplinare, de natura celor prevăzute în Codul de conduită a funcţionarilor publici, în Statutul funcţionarilor publici sau Codul Muncii. ».
Art.4 (1) Fondul de stimulente calculat pentru aparatul central al ministerului, precum şi pentru aparatul central al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţie Sociale şi Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale se repartizează astfel:
-50% pentru stimularea generală a personalului,
-25% pentru stimularea suplimentară realizată de către şefii ierarhici,
-25% pentru stimularea excepţională realizată de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, respectiv conducătorii instituţiilor menţionate, pentru funcţiile de conducere şi pentru cazurile deosebite de funcţii de execuţie, pentru care şefii ierarhici pot face propuneri concrete.
(2) Pentru structurile teritoriale ale instituţiilor prevăzute la alin. l, fondul de stimulente se repartizează astfel:
-75% pentru stimularea generală a personalului,
-20% pentru stimularea suplimentară realizată de conducătorul instituţiei,
-5% pentru stimularea excepţională realizată de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, respectiv conducătorii instituţiilor, pentru funcţiile de conducere ale structurilor teritoriale.
(4) Stimulentele individuale se stabilesc prin aplicarea cotei medii de acordare la salariul de bază brut realizat în luna pentru care se acordă stimulentele, după deducerea obligaţiilor angajatorului. Cota medie de acordare se stabileşte prin raportarea fondului de stimulente calculat pentru aparatul centrai al ministerului, respectiv cel primit de fiecare instituţie, Ia fondul de salarii realizat de aparatul central, respectiv de fiecare instituţie în parte, în luna pentru care se acordă stimulente.
(7) Salariul de bază la care se calculează stimulentul este salariul de bază reglementat de normele legale la care se adaugă după caz, salariul de merit şi/sau indemnizaţia de conducere.
Art.5 « (1) Având în vedere principiile enumerate la art.3 alin.4. directorii generali, directorii sau după caz, şefii de serviciu, vor acorda stimulente personalului din subordine la nivelul cotei medii de acordare, sub nivelul acestei cote sau peste nivelul cotei, în acest ultim caz, în limita fondului de 25% prevăzut la art.4 alin. 1 .
(2) Propunerile menţionate la alin. l se avizează de secretarul de stat coordonator, respectiv secretarul general şi se supun aprobării ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, respectiv conducătorului instituţiei prevăzute la art. 1.
(3) Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, respectiv conducătorul instituţiei poate aproba nivelul stimulentelor individuale propuse, le poate majora, diminua sau anuala după caz, având în vederea aprecierea activităţii individuale în conformitate cu principiile enumerate la art.3 alin.4, precum şi raportul menţionat la art.3 alin.5. ».
A mai prezentat pârâta cuantumul stimulentelor de care a beneficiat reclamanta în fiecare lună, cu indicarea actului normativ.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare aplicarea art.6 alin.2 din Codul muncii şi, raportat la acesta, la existenţa unei discriminări directe, pârâta a apreciat că nu se aplică în cauză;
Astfel, art.6 alin.2 din Codul Muncii prevede că “(2) Tuturor salariaţilor care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.”, aliniat modificat prin O.UG 55/2006 şi în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile, după cum se observă fără nicio legătură cu cauza dedusă judecăţii. Art.6 alin.3 din Codul Muncii este prevederea care conţine citatul prezentat de reclamantă, dar acesta este scos din context, deoarece în realitate se referă la o cu totul altfel de discriminare, întrucât dispoziţiile legale sunt următoarele ” Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si condiţiile de remunerare.”, fără legătură cu cauza.
În ceea ce priveşte aceste dispoziţii, ele sunt aplicabile numai în cazul în care nu există prevederi speciale referitoare la o anumită stare de fapt. Astfel, în cauza dedusă judecăţii există prevederi cu caracter special, care reglementează modalitatea de acordare a stimulentului lunar individual, care este un supliment al remunerării despre care vorbeşte Codul muncii.
Având in vedere cele prezentate a apreciat pârâta că nu există o stare de discriminare, atâta timp cât dispoziţiile legale dau posibilitatea nu numai de a mări, ci şi de a micşora stimulentele lunare individuale (art.7 alin. l din Ord.527/200, art.5 alin. l din Normele la Ord.215/2009), prevăzând criterii de acordare care dau posibilitatea aprecierii individuale a muncii în vederea acordării unor venituri suplimentare faţă de salariu.
În raport de materialul probator administrat, instanţa a reţinut că este învestită cu cererea în pretenţii formulată de reclamantă prin care se solicită recalcularea şi acordarea diferenţei drepturilor salariale stabilite ca stimulente în perioada 1.11.2007-1.07.2010.
Se constată, din actele depuse, că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea la Casa de Pensii Dolj, din data de 1.11.2007, aşa cum reiese din decizia 499/1.11.2007; a ocupat funcţia de inspector de specialitate, clasa I, grad profesional principal treapta I de salarizare, până în ianuarie 2009 când a fost promovată în funcţia de inspector superior treapta III (decizia 35/27.01.2010).
În această calitate, reclamanta a beneficiat de stimulente acordate de instituţia pârâtă, în conformitate cu Ordinul 527/14.06.2007, ordinul 61/3.02.2009 şi ordinul 215/2009 emise de Ministrul Muncii.
De altfel, reclamanta a recunoscut că a beneficiat de stimulente, însă a susţinut că acestea i-au fost acordate într-un cuantum diminuat faţă de cel impus de normele legale; că acordarea stimulentelor a constituit în fapt o formă de discriminare directă; că munca prestată şi modul în care şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu nu au fost recompensate corespunzător.
Acţiunea reclamantei este nefondată.
Din cuprinsul actelor normative ce au stat la baza acordării stimulentelor reiese că, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului acestor stimulente, instituţia pârâtă beneficiază de o anumită marjă de apreciere;
Este vorba de puterea discreţionară a autorităţilor definită, în sens juridic, ca fiind facultatea pe care le-o dă legea de a alege, după aprecierea lor, între mai multe soluţii posibile, aplicabile într-un caz concret.
Dispoziţiile relevante în susţinerea acestei concluzii se regăsesc în Ordinul 527/2007 (art.4- care stabileşte criteriile de repartizare a stimulentelor; art.5-persoanele care aprobă cuantumul stimulentelor, art.7- cuantumul lunar al stimulentului individual se calculează prin aplicarea cotei medii aferente fiecărei structuri la care se poate scădea sau adăuga maxim 50 din acesta-adică din stimulentul astfel obţinut; art.6- cuantumul lunar al stimulentului individual se stabileşte în funcţie de rezultatele obţinute exprimate prin nivelul indicatorilor de performanţă specifici aprobaţi şi pe baza celorlalte criterii prevăzute la art.4); Ordinul 61/2009 (art.1 – fondul de stimulente se repartizează de către minister structurilor care, potrivit legii, pot acorda salariaţilor stimulente).
Dreptul de apreciere se referă atât la posibilitatea autorităţii de a acţiona (dreptul de a decide dacă este cazul să acorde stimulente), cât şi la alegerea posibilelor alternative de acţiune (dreptul de apreciere al cuantumului acestora).
Dispoziţiile ce confirmă existenţa puterii de apreciere a autorităţii pârâte le regăsim şi în Ordinul 215/2009 – art.1: Potrivit prevederilor legale în vigoare, personalul aparatului central al Ministerului Muncii precum şi cel din instituţiile din anexă poate beneficia de stimulente care se plătesc în luna curentă pentru activitatea desfăşurată în luna precedentă; art.4 – Stimulentele individuale se stabilesc prin aplicarea cotei medii de acordare la salariul de bază brut realizat în luna pentru care se acordă stimulentele; art.5 – având în vedere principiile enumerate la art.3 alin.4 şefii de serviciu vor acorda stimulente personalului din subordine la nivelul cotei medii de acordare, sub nivelul acestei cote sau peste nivelul acestei cote; propunerile se avizează de secretarul de stat coordonator, respectiv secretarul general şi se supun aprobării ministrului muncii, respectiv conducătorului instituţiei;
În speţă, din actele depuse, rezultă că pârâta şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele impuse de lege în sensul că avea competenţa legală de a acorda stimulente personalului din subordine, iar cuantumul acestuia a fost stabilit conform normelor legale, la nivelul cotei medii de acordare, sub nivelul acestei cote dar şi peste nivelul acestei cote (spre exemplu în lunile aprilie, iunie 2010, martie 2008).
Dispoziţiile enunţate dau dreptul pârâtei de a stabili în concret cuantumul stimulentelor, în baza principiilor enunţate de ordinele sus menţionate, condiţionând stabilirea acestui cuantum atât de aprecierea activităţii reclamantei cât şi de încadrarea în fondul de stimulente aprobat.
Pentru aceste motive a fost respinsă proba cu expertiză contabilă având drept obiective stabilirea de către expert a cuantumului stimulentelor cuvenite reclamantei, de vreme ce expertul nu era abilitat să evalueze activitatea reclamantei.
În ceea ce priveşte aprecierea activităţii reclamantei, pe baza criteriilor stabilite de aceleaşi ordine, instanţa apreciază că legiuitorul a acordat competenţe exclusive instituţiei pârâte de a verifica îndeplinirea criteriilor propuse, neputându-se substitui atribuţiilor acesteia.
De altfel, printre criteriile de repartizare a stimulentelor figurează şi spiritul de iniţiativă, creativitatea, puterea de sinteză, loialitatea faţă de instituţie, disponibilitatea şi eficienţa în îndeplinirea sarcinilor; contribuţia la reducerea cheltuielilor bugetului prin expertizarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă pentru integrarea profesională a pensionarilor de invaliditate recuperabili; realizarea cu eficienţă şi promptitudine a unor sarcini care nu sunt cuprinse în fişa postului; modul în care imaginea sistemului a fost influenţată prin activitatea depusă în perioada de referinţă; contribuţia la iniţierea, elaborarea şi avizarea unor acte normative; adaptabilitate, flexibilitate şi capacitatea de soluţionare a problemelor din sfera de competenţă; respectarea ordinii şi disciplinei, a subordonării ierarhice ;
Or, aprecierea în concret a îndeplinirii de către reclamantă a acestor criterii, dar mai ales a celor care se referă la activitatea de zi cu zi a reclamantei, la potenţialul şi capacitatea de evoluţie, la aptitudinile şi calităţile psihologice legate de activitatea profesională (creativitate, spirit de iniţiativă, putere de sinteză, loialitate), la performanţele individuale ale reclamantei nu poate fi făcută decât de către pârâtă.
Din motivarea în fapt, reiese că reclamanta se plânge de exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere.
Excesul de putere intervine atunci când soluţia adoptată de autoritate nesocoteşte drepturile recunoscute cetăţeanului.
Apărările reclamantei sunt neîntemeiate; normele incidente prevăd posibilitatea stimulării anumitor angajaţi care au obţinut performanţe deosebite, care au adus un aport suplimentar în realizarea sarcinilor de serviciu. Prin urmare, legea se referă la o vocaţie şi nu un drept recunoscut reclamantei, de care aceasta ar beneficia în mod automat, iar autoritatea competentă are dreptul, iar nu obligaţia corelativă, de a acorda aceste stimulente.
În acest sens, folosirea sintagmei “pot acorda” semnifică tocmai puterea discreţionară a autorităţii, iar sintagma “poate beneficia” vocaţia recunoscută celor aflaţi în sfera de adresabilitate a normelor incidente.
A invocat reclamanta existenţa unei discriminări, susţinând că stimulentele au fost acordate în cuantum diferit angajaţilor. A menţionat că pentru muncă egală se impune plată egală.
Însă criteriile stabilite pentru acordarea stimulentelor se referă şi la aspecte ce exced muncii depuse (ce ţin de atitudine şi aptitudini) şi nu se poate susţine toţi angajaţii manifestă aceeaşi implicare şi loialitate faţă de activitatea instituţiei, că au aceeaşi competenţă profesională, că realizează cu aceeaşi eficienţă şi promptitudine sarcinile, întrucât acestea sunt caracteristici ce ţin de personalitatea fiecăruia.
Concluzionând, instanţa apreciază că dreptul de apreciere al cuantumului stimulentelor acordate reclamantei s-a exercitat de către pârâtă în limitele impuse de lege, şi fără încălcarea altor drepturi conferite de lege reclamantei, astfel că acţiunea apare ca nefondată şi urmează a fi respinsă în consecinţă.
