DREPT PROCESUAL CIVIL. ACŢIUNE ÎN RECTIFICARE DE CARTE FUNCIARĂ. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. INTERES PROCESUAL LEGITIM. EXCEPŢIA AUTORITĂŢII DE LUCRU JUDECAT.
În mod corect s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat, problema privind dezmembrarea uneia dintre parcelele litigioase fiind tranşată în cadrul unui proces anterior în care a compărut şi antecesorul recurentului reclamant, prin urmare rectificarea de CF se loveşte de autoritatea de lucru judecat în măsura în care vizează unele dintre înscrierile de la foaia B, situaţie în care câtă vreme nici antecesorul recurentului reclamant şi nici el nu mai au nici o cotă de proprietate, acesta din urmă nu justifică nici un interes legitim cu privire la imobilul din litigiu.
Dată fiind situaţia de carte existentă cu privire la înscrierile de CF aflate în discuţie, aceasta se răsfrânge şi asupra celorlalte înscrieri, în sensul că neputând fi modificate primele înscrieri, reclamantul nu justifică calitate procesuală în ceea ce priveşte înscrierile ce-au urmat.
Nici ceilalţi recurenţi reclamanţi nu justifică calitate procesuală pentru a solicita defalcarea clădirii existente în două apartamente şi respectiv sistarea indiviziunii asupra terenului folosit ca grădină a casei, întrucât nu au un titlu opozabil proprietarului actual de carte funciară, iar cât priveşte uzucapiunea asupra terenului, posesia exercitată nu a fost una utilă, ci precară, imobilul fiind deţinut cu titlu de chirie, prin urmare, joncţiunea unor posesii precare nu poate constitui baza unei posesii utile, apte a determina dobândirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune.
Art. 24 lit. a, 35 şi 36 din Legea nr. 7/1996
Art. 111 din Codul de procedură civilă
Art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă
Art. 1847, 1855 şi 1860 Cod civil.
DECIZIA CIVILĂ NR. 5385/2012-R din 29.11.2012 (dosar nr. 1609/255/2006)
Prin sentinţa civilă nr. 1295/16.12.2010, pronunţată de Judecătoria M instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H T, invocată de pârâţii M P şi M M.
A respins excepţia lipsei de interes a reclamantului H T invocată de pârâta SCCTI B SA .
A respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de către reclamantul H T în contradictoriu cu pârâţii: M P şi M M, G L, P O şi P S, SCCTI B SA, COMUNA P – Instituţia Primarului, STATUL ROMÂN prin M F, a respins cererea reconvenţională completată formulată de către pârâţii reclamanţii reconvenţionali M P şi M M, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvenţional H T şi pârâtul reconvenţional A V.
Totodată a respins cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtul SCCTI B SA în contradictoriu cu chemaţii în garanţie M F. şi DGFP B în calitate de reprezentanţi ai Statului Român, a respins acţiunea formulată de reclamantul M P şi soţia M M, împotriva pârâţilor H T şi P P B jud. B din dosarul 240/255/2008 conexat, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că :
Prin întâmpinarea depusă pârâţii M P şi M M au invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantului H T pe motiv că nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după proprietarii de carte funciară H N şi H R.
Analizând actele de la dosar raportat la excepţia invocată instanţa a reţinut că potrivit înscrierilor din cartea funciară 713 P de sub B.3 şi B.4 proprietari asupra imobilului înscris sub nr. topo. 319/43 din cf.713 P au fost numiţii H N şi H R.
În dovedirea calităţii de moştenitor, reclamantul a depus la dosar Certificatul de moştenitor după defuncta H R, certificatul său de naştere potrivit căruia H R a fost mama sa şi certificatul de calitate de moştenitor din 09.11.2006 dat în Dos.nr.551/2006 al BNP I A privind pe defunctul H N.
Prin acţiunea formulată reclamantul în calitate de moştenitor al fostului proprietar H N a solicitat rectificarea înscrierilor din cf.713 P în sensul radierii înscrierilor de sub B.8 ,9 şi 10 ,să se constate că pârâtul de rândul 2 a uzucapat cota de 500/1583 mp identificat cu nr. topo 319/43 P, să se rectifice CF 898 Popeşti în sensul radierii înscrierii de sub A1 a nr. top. 319/70 Popeşti şi înscrierea noului număr topografic care urmează a se forma şi în consecinţa să se dispună întabularea dreptului de proprietate a lui P I asupra numărului nou format din nr. topo 319/43 P în suprafaţă de 500 mp, să se constate că imobilul reprezentând în natură casă, notată sub B 7, este format din 2 apartamente şi în consecinţă să-l defalcheze în două unităţii locative: un apartament identificat la nr. administrativ 21 loc. P, proprietatea lui K I şi R iar al doilea apartament proprietatea lui H N, proprietar tabular sub B 3 CF 713 P, să se sisteze indiviziunea asupra imobilului în natură teren în suprafaţă de 1583 mp identificat cu nr. top. 319/43 prin formarea a 2 loturi, unul în favoarea pârâtului de rândul 2, al. doilea lot în favoarea vechilor proprietari de sub B 3, 4 CF 713 P, să se dispună întabularea în Cf, să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare nr. 47/14.04.1999 încheiat între pârâta de rândul 4 şi pârâţii de rândul 3, să se dispună evacuarea din imobilul situat în localitatea P, nr administrativ 19 a pârâţilor de rândul 3.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii.
Reclamantul în calitate de moştenitor prin acţiunea formulată solicită recunoaşterea dreptului de proprietate al antecesorului său asupra imobilului înscris în cf.713 P.
Având în vedere actele depuse de reclamant în dovedirea calităţii sale de moştenitor al proprietarului tabular de sub B.3 şi obiectul cererii formulate instanţa a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă motiv pentru care a respins excepţia invocată de pârâţii M P şi M M.
Pârâtul SCCTI B SA prin întâmpinarea depusă a invocat doua excepţii : excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.47/14.04.1999 şi excepţia lipsei de interes a reclamantului.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.47/14.04.1999 instanţa s-a pronunţat în şedinţa din 22 martie 2007 în sensul respingerii acestei excepţii.
Referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acestei acţiunii instanţa a apreciat că reclamantul în calitate de moştenitor al fostului proprietar tabular înscris sub B.3 justifică un interes legitim în promovarea acţiunii, motiv pentru care a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SCCTI B SA.
Pe fondul cauzei instanţa de fond a reţinut următoarele :
Potrivit înscrierilor din cartea funciară 713 Popeşti numiţii H N şi H R au dobândit în anul 1958 dreptul de proprietate cu titlu de moştenire în părţi egale asupra imobilului înscris sub nr. topo.319/43 reprezentând loc de casă în suprafaţă de 1583 mp.
În anul 1964 H R a înstrăinat dreptul său de proprietate privind cota e 1 din imobilul menţionat mai sus în favoarea soţilor K I şi K R.
În anul 1964 H R a înstrăinat dreptul său de proprietate privind cota e 1 din imobilul menţionat mai sus în favoarea soţilor K I şi K R.
În anul 1991 a fost notată existenţa unei case pe nr.topo.319/43.
În anul 1991 a fost notată existenţa unei case pe nr.topo.319/43.
Prin Sentinţa civilă nr.5613/1991 dată de Judecătoria O în Dos.nr.2086/1991 a fost admisă acţiunea formulată de numitul P I împotriva numiţilor H N, K I şi K R şi s-a constatat că P I are un drept de proprietate asupra suprafeţei de 1080 mp din nr.topo.319/43, drept ce a fost dobândit cu titlu de uzucapiune. De asemenea s-a dispus sistarea indiviziunii şi atribuirea acestuia a nr. topo. 319/70 în suprafaţă de 1080 mp, iar numiţilor K I şi K R nr. topo. 319/69 în suprafaţă de 900 mp.
În baza acestei hotărâri judecătoreşti nr. topo. a fost transcris în cf.898 P în favoarea lui P I, iar parcela cu nr.topo.319/69 s-a reînscris în cf.713 P sub nr. de ordine A+2.
Potrivit schiţei de dezmembrare din Dos.nr.2084/1991 (f.52 vol.I) nr.topo.319/70 în suprafaţă de 1080 mp este format din suprafaţa de 683 mp din nr.topo.319/43 şi suprafaţa de 397 mp din nr.topo.319/44 înscris în cf.483 P (f.92 vol.II).
Prin această hotărâre s-a constat că numitul H N a vândut părinţilor numitului P I cota sa de 1 parte din imobilul înscris în cf.713 P nr.topo.319/43.
Potrivit Titlului de proprietate nr.249/13.04.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 900 mp teren înscris sub nr.topo.319/69 din cf.713 P în favoarea lui K I. Titlul de proprietate a fost înscris în cf în anul 2006, dată la care s-a întabulat şi casa construită în anul 1958 în favoarea numiţilor K I şi soţia K R.
În prezent, potrivit înscrierilor din cf 713 P, proprietar asupra imobilului înscris sub nr.topo.319/69 compus din casă şi teren în suprafaţă de 900 mp este pârâta G L cu titlu de moştenire şi partaj.
În prezent, potrivit înscrierilor din cf 713 P, proprietar asupra imobilului înscris sub nr.topo.319/69 compus din casă şi teren în suprafaţă de 900 mp este pârâta G L cu titlu de moştenire şi partaj.
Pârâta G L a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în calitate de moştenitoare a defuncţilor K I şi K R. Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a fost efectuată în baza certificatului de moştenitor nr.317/2006 dat în Dos.nr.491-492/04.10.2006 al BNP I A.
Pârâta G L a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în calitate de moştenitoare a defuncţilor K I şi K R. Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a fost efectuată în baza certificatului de moştenitor nr.317/2006 dat în Dos.nr.491-492/04.10.2006 al BNP I A.
Conform art. 35 din Legea 7/1996 în cazul în care, cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara.
Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu mai sunt întrunite condiţiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanta cu situaţia reala actuală a imobilului.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu mai sunt întrunite condiţiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanta cu situaţia reala actuală a imobilului.
Din înscrierile efectuate în cf.713 Popeşti, rezultă că antecesorul reclamantului a înstrăinat cota sa de proprietate privind imobilul de sub nr.topo.319/43 familiei P, fapt constatat prin Sentinţa civilă nr. nr.5613/1991 dată de Judecătoria O. Casa notată sub B.7 constituie proprietatea pârâţilor P, iar cealaltă casă notată în cartea funciară constituie proprietatea pârâtei G L.
Având în vedere aceasta stare de fapt şi dispoziţiile legale amintite mai sus instanţa a reţinut că nr.topo.319/43 a fost dezmembrat, există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în acest sens, în cauză existând autoritate de lucru judecat şi nu sunt îndeplinite condiţiile pentru rectificarea înscrierilor din cf.713 P.
Potrivit dispoziţiilor art.111 Cod procedură civilă , pe calea acţiunii în constatare se poate solicita numai constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, nu si a unui fapt.
Prin acţiunea precizată reclamantul a solicitat să se constate că imobilul reprezentând în natură casa, notată sub B.7, este format din 2 apartamente şi să fie defalcat în două unităţi locative, un apartament proprietatea lui K I şi R iar al doilea apartament proprietatea lui H N.
Faţă de cele solicitate prin acţiune instanţa a constatat că reclamantul a solicitat să fie constatat un fapt, capătul de cerere în acest caz fiind inadmisibil
Antecesorul reclamantului nu deţine un drept de proprietate asupra imobilului înscris în cf 713 P, motiv pentru care instanţa apreciază că nu poate solicita sistarea indiviziunii în ce priveşte acest imobil , respectiv întabularea în cartea funciară a partajului. Pentru aceleaşi motive instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată şi solicitarea de a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.74/14.04.1999 încheiat între pârâţii M P, M M şi SCCTI B SA, respectiv evacuarea pârâţilor M P şi M din imobilul situat în localitatea P nr.19 înscris în cf.713 P.
Având în vedere înscrierile din cartea funciară, Sentinţa civilă nr.5613/1991 dată de Judecătoria O în Dos.nr.2086/1991 , instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată de reclamant.
Prin cererea reconvenţională pârâţii reclamanţi reconvenţionali M P şi M M au solicitat să se constate că pe nr.topo319/43 din cf.713 Popeşti există construită o casă care se compune din 2 apartamente distincte, unul cumpărat de aceştia şi altul ce aparţine pârâţilor K I şi K R.
Prin cererea reconvenţională pârâţii reclamanţi reconvenţionali M P şi M M au solicitat să se constate că pe nr.topo319/43 din cf.713 Popeşti există construită o casă care se compune din 2 apartamente distincte, unul cumpărat de aceştia şi altul ce aparţine pârâţilor K I şi K R.
Potrivit înscrierilor din cartea funciară nr.713 P, nr.topo 319/43 a fost dezmembrat în baza Sentinţei civile nr.5613/1991 dată de Judecătoria O în Dos.nr.2086/1991 în două numere topografice 319/69 şi 319/70, şi există notată câte o casă pe terenul identificat sub cele două numere topografice. Casa situată pe terenul înscris sub nr.topo.319/69 aparţine pârâţilor P O şi P S, iar casa situată pe terenul identificat sub nr.top.319/70 este proprietatea pârâtei G L.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că se solicită să fie constatat un fapt, motiv pentru care va respinge acest capăt al cererii reconvenţionale ca inadmisibil.
Referitor la celelalte capete ale cererii reconvenţionale instanţa a reţinut că potrivit art. 36 din Legea 7 /1996 rectificare înscrierilor din cartea funciară se poate cere dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, iar pârâţii reclamanţi reconvenţionali nu au solicitat anularea actelor care au stat la baza înscrierilor de carte funciară a căror rectificare se solicită.
Conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Având în vedere faptul că actele în baza cărora s-au făcut înscrierile a căror rectificare se solicită nu au fost anulate, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.36 din Legea 7/1996 motiv pentru care va respinge capetele de cerere privind rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
Urmare a respingerii capetelor menţionate mai sus ale cererii reconvenţionale, şi având în vedere dispoziţiile art. 24 lit.a din Legea 7/1996, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind înscierea dreptului de proprietate, motiv pentru care a respins şi capătul de cerere privind întabularea dreptului de proprietate al pârâţilor reclamanţi reconvenţionali.
Referitor la completarea cererii reconvenţionale prin care s-a solicitat a se constata că prin joncţiunea posesiilor pârâţii reclamanţi reconvenţionali au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei cote de 1/3 părţi din terenul înscris în cf.483 Popeşti nr.topo.319/44 şi să se dispună dezmembrarea acelei suprafeţe prin formarea unui lot în favoarea acestora, respectiv să dispună întabularea dreptului lor de proprietate cu titlu de uzucapiune şi dezmembrare, instanţa reţine din probele administrate în cauză, declaraţiile martorilor F P (f.64 vol.II) şi R V (f.157 vol.II), că pârâţii reclamanţi reconvenţionali au început să folosească acest teren începând cu anul 1980 ca şi grădină a casei de la nr.19 pe care au primit-o cu titlu de chirie de la fostul EGCL P.
Anterior această grădină a fost folosită de chiriaşi D G, G T şi H I.
Anterior această grădină a fost folosită de chiriaşi D G, G T şi H I.
Având în vedere această stare de fapt, instanţa a constat că pârâţii reclamanţii reconvenţionali au avut calitatea de detentori precari, folosinţa pe care au exercitat-o asupra acestui teren s-a realizat în baza unui contract de închiriere, act care implică recunoaşterea dreptului altuia.
Detenţia precară este caracterizată ca o situaţie de drept, spre deosebire de posesie care este definită ca o situaţie de fapt şi a cărei existenţă este independentă de un titlu.
Detenţia precară este caracterizată ca o situaţie de drept, spre deosebire de posesie care este definită ca o situaţie de fapt şi a cărei existenţă este independentă de un titlu.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile acesteia (art.1847 cod civil).
Detenţia chiriaşului, fiind viciată de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobândirea proprietăţii asupra imobilului ce face obiectul locaţiunii.
Detenţia chiriaşului, fiind viciată de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobândirea proprietăţii asupra imobilului ce face obiectul locaţiunii.
Potrivit dispoziţiilor art.1855 Cod civil dacă cineva a început să stăpânească bunul cu titlu precar, se prezumă că a continuat să stăpânească bunul în aceeaşi calitate, care nu poate fi schimbată nici de detentor singur şi nici prin alte persoane.
Iar conform dispoziţiilor art. 1860 Cod civil, dispoziţii aplicabile şi în regim de carte funciară potrivit D.L.nr.115/1938, orice posesor posterior are facultatea spre a opune prescripţia, şi să unească posesiunea sa cu aceea a autorului său.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanţa a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale privind joncţiunea posesiilor, pârâţii reclamanţi reconvenţionali şi ceilalţi chiriaşi nu au exercitat o posesie utilă asupra imobilului pentru a putea invoca uzucapiunea fiind detentori precari, motiv pentru care instanţa va respinge şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Ministerul Finanţelor şi a DGFP B în calitate de reprezentanţi ai Statului Român formulată de pârâtul SCCTI B SA, instanţa a constatat că aceasta a rămas fără obiect, deoarece acţiunea principală prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare a fost respinsă.
Având în vedere acest fapt instanţa a respins cererea de chemare în garanţie.
Prin acţiunea formulată de reclamanţii M P şi M M, şi care face obiectul Dos.nr.240/255/2008, conexat la prezentul dosar, instanţa reţine că se solicită a se constata dobândirea de către Primăria Comunei P a dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului situat în localitatea P nr.19, înscris în cf.713 P nr.topo.319/69 prin uzucapiune în baza prevederilor art.1890 şi urm. Cod civil, ca urmare a faptului că Primăria Comunei P a intrat în posesia imobilului în anul 1963, când proprietarii tabulari au plecat în Israel.
Analizând actele de la dosar, şi având în vedere şi obiectul acţiunii instanţa a reţinut că uzucapiunea, ca şi modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, constituie un fapt juridic complex, rezultat din reunirea unei activităţi omeneşti – posesia – şi a unui fapt natural – trecerea unui anumit termen, prevăzut de lege.
Mijlocul juridic prin care se produce transformarea unei stări de fapt într-una de drept este acel al unei prezumţii legale.
Având în vedere această situaţie, instanţa a apreciat că o instituţie, respectiv Primăria Comunei P, nu poate dobândi prin uzucapiune un bun imobil, deoarece nu poate exercita o posesie efectivă în condiţiile prevăzute de lege. Posesia este definită ca o stare de fapt ce constă în stăpânirea materială a unui bun, care dă posibilitatea posesorului de a se comporta ca un adevărat titular al dreptului real asupra acestuia.
Faţă de această situaţie instanţa a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către Primăria Comunei P.
Urmare acestui fapt instanţa a apreciat că şi celelalte capete ale cererii sunt lipsite de temei legal motiv pentru care le va respinge.
Având în vedere faptul că în cauză au fost respinse atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională din prezentul dosar cât şi acţiunea din dosarul conexat instanţa a respins şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată în cauză de pârâţii reclamanţi reconvenţionali M P şi M M.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au formulat apel M P si soţia M M considerând sentinţa civila nr. 1295/2010 pronunţata de Judecătoria M nelegala si netemeinica.
Împotriva sentinţei civile nr. 1295/2010 pronunţată de Judecătoria M a declarat apel şi H T solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate şi în consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
Prin decizia civilă nr. 50/A din data de 13.02.2012, pronunţată de Tribunalul B, în dosar nr. 1609/255/2006, s-a respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanţii H T domiciliat în O, str. G, nr.5/A,jud. B, M P şi M M ambii domiciliaţi în P, nr. 19, jud. B în contradictoriu cu intimaţii SCCTI B SA cu sediul în O, B-dul D , nr.108, jud. B, STATUL ROMAN reprezentat de MINISTERUL FINANŢELOR – cu sediul în B, str. A, nr.17, sector 5, prin D G A F P B cu sediul în O, str. D C, nr.2/B , jud. Bihor, STATUL ROMÂN – M F cu sediul în B, str. A, nr.17, sector 5, G L domiciliat în P, str. M, nr.19, jud. B, P O, P S ambii domiciliaţi în P, nr.21, jud. B, COMUNA P- INSTITUŢIA PRIMARULUI cu sediul în P, jud. B, A V cu domiciliul necunoscut şi PRIMĂRIA P cu sediul în P, jud. B, împotriva sentinţei civile nr. 1295 din 16.decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria M pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând criticile aduse de apelanţii reclamanţi hotărârii apelate, critici subsumate, în esenţă aprecierii primei instanţe referitoare la starea de fapt precum şi probele administrate în cauză Tribunalul a apreciat că acestea sânt nefondate fiind respinse ca atare.
Astfel în ceea ce priveşte apelul formulat de apelantul H T instanţa a apreciat că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente
Potrivit înscrierilor din cartea funciară 713 P numiţii H N şi H R au dobândit în anul 1958 dreptul de proprietate cu titlu de moştenire în părţi egale asupra imobilului înscris sub nr.topo.319/43 reprezentând loc de casă în suprafaţă de 1583 mp.
Prin Sentinţa civilă nr. 5613/1991 dată de Judecătoria O în Dos.nr.2086/1991 a fost admisă acţiunea formulată de numitul P I împotriva numiţilor H N, K I şi K R şi s-a constatat că P I are un drept de proprietate asupra suprafeţei de 1080 mp din nr.topo.319/43, drept ce a fost dobândit cu titlu de uzucapiune. De asemenea s-a dispus sistarea indiviziunii şi atribuirea acestuia a nr.topo.319/70 în suprafaţă de 1080 mp, iar numiţilor K I şi K R nr.topo.319/69 în suprafaţă de 900 mp.
În baza acestei hotărâri judecătoresti nr.topo. a fost transcris în cf.898 P în favoarea lui P I, iar parcela cu nr.topo.319/69 s-a reînscris în cf.713 P sub nr. de ordine A+2.
Potrivit schiţei de dezmembrare din Dos.nr.2084/1991 (f.52 vol.I) nr.topo.319/70 în suprafaţă de 1080 mp este format din suprafaţa de 683 mp din nr.topo.319/43 şi suprafaţa de 397 mp din nr.topo. 319/44 înscris în cf.483 P (f.92 vol.II).
Prin această hotărăre s-a constatat că numitul H N a vândut părinţilor numitului P I cota sa de 1 parte din imobilul înscris în cf.713 P nr.topo.319/43.
Potrivit Titlului de proprietate nr. 249/13.04.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 900 mp teren înscris sub nr.topo.319/69 din cf.713 Popeşti în favoarea lui K I. Titlul de proprietate a fost înscris în cf în anul 2006, dată la care s-a întabulat şi casa construită în anul 1958 în favoarea numiţilor K I şi soţia K R.
Astfel cum corect a reţinut prima instanţă, conform art. 35 din Legea 7/1996 în cazul în care, cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
Din înscrierile efectuate în cf.713 P, rezultă că antecesorul reclamantului a înstrăinat cota sa de proprietate privind imobilul de sub nr.topo.319/43 familiei P, fapt constatat prin Sentinţa civilă nr. nr. 5613/1991 dată de Judecătoria O. Casa notată sub B.7 constituie proprietatea pârâţilor P, iar cealaltă casă notată în cartea funciară constituie proprietatea pârâtei G L.
Având în vedere aceasta stare de fapt în mod corect şi legal a stabilit instanţa de fond că nr.topo.319/43 a fost dezmembrat, există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în acest sens, în cauză existând autoritate de lucru judecat şi nu sunt îndeplinite condiţiile pentru rectificarea înscrierilor din cf.713 Popeşti.
Faţă de considerentele de mai sus Tribunalul a apreciat nefondat apelul formulat de apelantul H T motiv pentru care l-a respins ca atare.
În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanţii M P şi M M Tribunalul a apreciat că şi acesta este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente
Potrivit înscrierilor din cartea funciară nr.713 P, nr. topo 319/43 a fost dezmembrat astfel cum s-a mai arătat în baza Sentinţei civile nr.5613/1991 dată de Judecătoria O în Dos.nr.2086/1991 în două numere topografice 319/69 şi 319/70, şi există notată câte o casă pe terenul identificat sub cele două numere topografice. Casa situată pe terenul înscris sub nr.topo.319/69 aparţine pârâţilor P O şi P S, iar casa situată pe terenul identificat sub nr.top.319/70 este proprietatea pârâtei G L.
Potrivit art. 36 din Legea 7 /1996 rectificare înscrierilor din cartea funciară se poate cere dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, iar pârâţii reclamanţi reconvenţionali nu au solicitat anularea actelor care au stat la baza înscrierilor de carte funciară a căror rectificare se solicită.
Având în vedere faptul că actele în baza cărora s-au făcut înscrierile a căror rectificare se solicită nu au fost anulate, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea 7/1996
Referitor la solicitarea constatării faptului că pe nr.topo319/43 din cf.713 P există construită o casă, instanţa de fond în mod corect a apreciat că având în vedere dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă şi văzând că s-a solicitat constatarea unei stări de fapt, acest capăt al cererii reconvenţionale este inadmisibil.
Referitor la solicitarea de sistare a indiviziunii şi întabularea dreptului de proprietate în Cf trebuie subliniat în primul rând că apelanţii nu au calitatea de coproprietari asupra imobilului din litigiu iar prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat cu SCCTI B au cumpărat doar locuinţa şi nu şi o cotă parte din teren. Aceste aspecte decurg din lecturarea contractului de vânzare – cumpărare în care se stipulează că se vinde doar locuinţa. De remarcat este faptul că nici ulterior apelanţii nu au solicitat prin Ordin al Prefectului să li se atribuie terenul aferent locuinţei cumpărate de la SCCTI B.
Totodată în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor prin care s-a solicitat a se constata că prin joncţiunea posesiilor pârâţii reclamanţi reconvenţionali au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei cote de 1/3 părţi din terenul înscris în cf.483 P nr.topo.319/44 şi să se dispună dezmembrarea acelei suprafeţe prin formarea unui lot în favoarea acestora, respectiv să dispună întabularea dreptului lor de proprietate cu titlu de uzucapiune şi dezmembrare, instanţa a reţinut din probele administrate în cauză, declaraţiile martorilor F P (f.64 vol.II) şi R V (f.157 vol.II), că pârâţii reclamanţi reconvenţionali au început să folosească acest teren începând cu anul 1980 ca şi grădină a casei de la nr.19 pe care au primit-o cu titlu de chirie de la fostul SGCL P.
Astfel deşi în apel apelanţi susţin că nu au deţinut cu chirie această grădină , la instanţa de fond – fila 100- au depus completare şi extindere de acţiune în care arată că grădina au primit-o cu chirie de la fostul SGCL P.
Având în vedere această stare de fapt, instanţa de fond în mod corect a constat că pârâţii reclamanţii reconvenţionali au avut calitatea de detentori precari, folosinţa pe care au exercitat-o asupra acestui teren s-a realizat în baza unui contract de închiriere, act care implică recunoaşterea dreptului altuia.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune o posesie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile acesteia (art.1847 cod civil).
Pentru toate considerentele de mai sus, constatând legalitatea hotărârii de fond şi netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul H T cât şi pârâţii M P şi M M.
Recurentul H T a solicitat admiterea recursului său, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului declarat de el şi modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată ulterior.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţele de apel şi respectiv de fond au reţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la unele dintre capetele de cerere şi au respins ca nefondate alte capete de cerere, deoarece la baza dezmembrărilor făcute în temeiul hotărârii nr. 5613/1991 a Judecătoriei O, s-a strecurat o eroare de calcul în modul de constituire a celor două loturi, neprecizându-se întinderea fiecărui topografic nou creat, astfel că în prezent situaţia din CF nu corespunde cu situaţia reală motiv pentru care se impunea admiterea acţiunii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civil.
Recurenţii M P şi M au solicitat admiterea recursului lor, modificarea deciziei recurate şi implicit a sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi admiterea acţiunii reconvenţionale aşa cum a fost formulată şi precizată.
În motivarea recursului se arată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au respins atât acţiunea principală cât şi cea reconvenţională, invocând în esenţă sentinţa civilă nr. 5613/1991 pronunţată de Judecătoria O în dosar nr. 2086/1991, ca având autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte imobilul înscris în CF nr. 713 P nr. top. 319/43. Ori excepţia autorităţii de lucru judecat nu li se poate opune lor, reclamanţi reconvenţionali, atâta timp cât nu au fost părţi în acel proces, nu au fost citaţi cu toate că locuiau în casa ce a format obiectul acelui proces, casă divizată pe mai multe corpuri, astfel că în privinţa lor în mod greşit s-a reţinut această excepţie.
Deoarece corpul de clădire ce cuprinde practic două unităţi locative distincte, în mod corect a fost defalcat pe două apartamente de către expertul B I, conform folosinţei faptice, instanţele trebuiau să dea curs acestei solicitări inclusiv cu terenul aferent celor două apartamente, respectiv 355 mp pentru recurenţii M.
În plus, aceştia au folosit şi o suprafaţă de 451 mp teren ce a aparţinut numitului A V, posesia exercitată fiind publică, paşnică, continuă, sub nume de proprietar, netulburată, în mod greşit instanţele reţinând că posesia cu privire la acest teren a fost precară, când niciodată nu au avut contract de închiriere cu privire la acest teren. Aceeaşi expertiză efectuată în cauză, clarifică terenul folosit de fiecare parte, neexistând nici un fel de probleme între ei în exercitarea drepturilor de proprietate care de altfel sunt despărţite prin garduri şi alte semne de hotar care sunt respectate de ani buni.
Hotărârile celor două instanţe mai sunt criticabile şi sub aspectul respingerii acţiunii din dosarul conexat cu nr. 240/255/2008, însă prin respingerea acţiunii principale consideră clarificată în ceea ce priveşte proprietatea imobilului cumpărat la Legea nr. 112/1995 de la Statul Român.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, instanţa a constatat următoarele:
Privitor la recursul reclamantului H T, în mod corect s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la topograficul 319/43, inclusiv dezmembrarea acestuia în două numere topografice noi, antecesorul recurentului din dosarul de faţă figurând ca parte în acel proces aşa încât problema tranşată în acel dosar prin sentinţa civilă nr. 5613/1991 a Judecătoriei O îi este opozabilă şi nu mai putea fi repusă în discuţie cum a solicitat reclamantul.
Privitor la critica respingerii rectificării de CF şi restului capetelor de cerere din acţiunea principală, faţă de situaţia de drept existentă în cartea funciară respectiv înscrierile existente sub B 11 – 15 din CF 713 P şi care atestă că proprietar asupra întregului imobil casă şi 900 mp teren este G L, nici reclamantul principal şi nici antecesorul lui nu mai au nici o cotă de proprietate, ca atare nu mai justifică nici un interes legitim vis-a-vis de acest imobil. Rectificarea de CF solicitată, pe de o parte aşa cum s-a arătat anterior, se loveşte de autoritatea de lucru judecat în ceea ce-l priveşte pe recurentul H în măsura în care viza înscrierile de sub B 7-10, fapt ce se răsfrânge şi asupra restului înscrierilor de sub B 11-15 în sensul că neputând modifica primele înscrieri de sub B 7 – 10 nu mai poate justifica calitate procesuală faţă de restul înscrierilor de sub B 11 – 15, după cum nici pentru restul capetelor lor de cerere din acţiunea principală formulată şi precizată nu poate justifica calitatea procesuală, aspecte corect reţinute de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel.
În concluzie, recursul şi criticile reclamantului H T sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, nefiind incident nici unul din temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de pârâţii reclamanţi reconvenţionali M P şi M, ceea ce operează faţă de aceştia este puterea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin sentinţa civilă nr. 5613/1991 pronunţată de Judecătoria O întrucât deşi n-au fost parte în acel proces, aceasta a fost operată în CF 713 P sub B 8-10, deci le-a devenit opozabilă din anul 1993 de când au fost înscrise în CF efectele acestei sentinţe.
Nu sunt întemeiate motivele invocate că, deşi locuiau în casă, nu au fost citaţi în acel proces, deoarece titlul cu care deţineau la acel moment posesia locuinţei nu le conferea calitate procesuală lor ca şi chiriaşi într-un proces de sistare de indiviziune în care litigiul se purta între coproprietarii de carte funciară.
Ori, raportat la acest aspect, nu se putea proceda la rectificarea de CF aşa cum a fost cerută de reclamanţii reconvenţionali şi nici nu le conferă justificare procesuală pentru a solicita defalcarea clădirii existente în două apartamente şi sistarea indiviziunii asupra terenului în litigiu, ei neavând un titlu opozabil proprietarului actual de carte funciară. Cât priveşte uzucapiunea asupra terenului folosit ca grădină a casei, în mod corect s-a reţinut de către instanţele de fond respectiv de apel, că posesia exercitată asupra terenului nu a fost una utilă ci precară întrucât chiar dacă nu aveau contract de închiriere pentru teren ci doar pentru casă, posesia exercitată era tot una precară la fel ca cea exercitată asupra casei, fiind percepută ca posesia unui chiriaş şi nicidecum ca posesia unui proprietar, mai ales că şi cei dinaintea lor au folosit tot cu titlu de chiriaşi, fapt ce rezultă şi din declaraţia martorului R V – fila 157 din vol. II dosar de fond-.
Ca atare joncţiunea unor posesii precare cum au solicitat reclamanţii reconvenţionali nu poate constitui baza unei posesii utile, apte a determina dobândirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune, pentru că deşi în CF 483 P figura proprietar A V, statul a preluat abuziv imobile în perioada martie 1945 – decembrie 1989 şi apoi le-a dat în folosinţă unor terţi care nu puteau exercita la rândule o posesie utilă ci tot una viciată şi precară ca şi a celui de la care le-a fost dată.
Aşa fiind, nici statul nu putea uzucapa şi nici reclamanţii reconvenţionali, posesia exercitată nefiind una utilă, decât eventual după ce au cumpărat de la un neproprietar – în baza Legii nr. 112/1991 -, posesia se poate considera că a început să fie exercitată sub nume de proprietar şi în măsura în care va fi netulburată, continuă, paşnică şi publică vreme de 20 de ani va putea conferi un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamanţilor M, în raport de folosinţa faptică.
Deocamdată, aceste condiţii nefiind întrunite nu se putea soluţiona favorabil la acest moment cererea reconvenţională, astfel că, nefiind fondate nici criticile acestor recurenţi, instanţa le-a respins în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, menţinând în întregime decizia recurată.
