Anterior introducerii art.284 alin.2 lit a şi b din Codul fiscal, care se referă exclusiv la locuinţa situată la adresa de domiciliu, era în vigoare art.5 alin.1 lit.l din Legea nr.341/2004 prin care se acorda scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia, pentru ca anterior art.10 lit. k din Legea nr.42/1990 să prevadă scutirea de la plata taxelor şi a impozitelor pentru clădiri şi terenul aferent.(…) În acest context legislativ, este evident că legiuitorul a avut în vedere faptul că persoanele îndreptăţite trebuie să beneficieze de scutire doar pentru un imobil şi în mod necesar acesta să fie imobilul în care locuiesc, pentru că numai în acest mod se justifică beneficiul legii. Numai o astfel de interpretare este în acord cu voinţa legiuitorului şi înlătură riscul eludării dispoziţiilor legale prin crearea unor situaţii fictive pentru imobile de valoare ridicată prin transmiterea lor în proprietatea unui beneficiar al Legii nr.341/2004 şi stabilirea domiciliului fictiv al acestuia la respectiva adresă. Faţă de cele arătate, instanţa consideră că în acest context prin sintagma „locuinţa situată la adresa de domiciliu” se înţelege imobilul pe care îl ocupă în fapt beneficiarul scutirii, aflat în proprietatea sa, respectiv unde locuieşte efectiv, iar nu unde locuieşte cu forme legale (sentinţa civilă nr. 7177/19.08.2008)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 03.06.2008 sub nr.6315/300/2008, contestatorul P.Ghe. a formulat în contradictoriu cu intimata Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr.7957422/08.05.2008 emis pentru suma de 6025 lei cu titlu de impozit pe clădiri şi penalităţi aferente, precum şi pentru suma de 117 lei cu titlu de impozit pe teren şi penalităţi aferente cu privire la imobilul situat în mun. Bucureşti, str. S., nr.25-29, sector 2, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea acestuia.
În motivarea contestaţiei, contestatorul arată că a dobândit titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 în baza decretului nr.226/1992, potrivit certificatului nr.2955/23.03.1992. Faţă de această calitate, se susţine că operează scutirea impozitului pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferente în temeiul Legii nr.341/2004, o prevedere similară existând şi anterior în baza Legii nr.42/1990.
Contestatorul învederează că a dobândit terenul din str. Scaieţilor nr.25-29 sector 2 în anul 2000, conform titlului de proprietate nr.45500/10.03.2000, fiind singura proprietate pe care o deţine, finalizând construcţia în anul 2005, după cum reiese din procesul-verbal de recepţie finală şi depunând la DVBL Sector 2 toate documentele necesare odată cu obţinerea titlului de proprietate şi deschiderea rolului fiscal.
Se mai susţine că până la data primirii titlului executoriu şi a somaţiei de executare contestatorul nu a primit niciodată vreo înştiinţare de plată cu privire la impozitul pe teren sau construcţii, ştiind că este scutit de plata acestor impozite şi depunând înscrisurile doveditoare la organul fiscal.
În drept, sunt invocate prevederile art.172, 174 don OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 194 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997 şi cu suma de 3 lei timbru judiciar, potrivit art.3 alin.2 din OG nr.32/1995.
În susţinerea cererii, contestatorul a solicitat şi administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, somaţia şi titlul executoriu nr.7957422/08.05.2008, brevetul de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, certificatul nr.2955/23.03.1992, titlul de proprietate nr.45500/10.03.2000, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.15821/25.04.2005, autorizaţia de construire nr.956/65S/15.10.2003.
Prin întâmpinare, intimata Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 a solicitat respingerea contestaţiei la executare, având în vedere că au fost respectate dispoziţiile art.136 alin.1 din OG nr.92/2003, că a fost pornită executarea silită potrivit art.249 alin.1 şi art.256 alin.1 din Legea nr.571/2003 împotriva contestatorului proprietar pe clădire şi teren, pentru debite cu scadenţa depăşită.
Intimata subliniază faptul că scutirea se aplică pentru locuinţele situate la adresa de domiciliu, potrivit art.284 alin.2 lit. a din Legea nr.571/2003, însă contestatorul nu avea domiciliul la adresa imobilului pentru care consideră că ar trebui să fie scutit, iar o asemenea scutire se acordă doar pe baza cererii persoanei în cauză, conform art.212 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Se mai invocă dispoziţiile art.52 alin.1 din OG nr.92/2003 în temeiul cărora contribuabilul are obligaţia dea furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.
Intimata mai susţine că abia la data de 27.05.2008 contestatorul a solicitat scutirea de la plata impozitului în baza Legii nr.42/1990 pentru imobilul din str. Scaieţilor nr.25-29, astfel că această scutire urmează a se acorda începând cu data de 01.06.2008.
În drept, sunt invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ.
În apărare, intimata a solicitat şi administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, somaţia şi titlul executoriu nr.7957422/08.05.2008, cererea înregistrată la data de 27.05.2008, certificatul nr.2955/23.03.1992, brevetul de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, procesul-verbal seria PCA nr.2446421/20078, somaţia nr.17638/30.10.2003, adresa nr.71441/04.06.2008 emisă de Direcţia Venituri Buget Local Sector 2.
La solicitarea instanţei, au fost ataşate copii de pe actele din dosarul de executare nr.7957422/2008.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin somaţia nr.7957422/08.05.2008, intimata Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti l-a înştiinţat pe contestatorul P. Ghe. că are de plată suma totală de 6376 lei, conform titlului executoriu purtând acelaşi număr, din care rezultă că suma de 6025 lei reprezintă impozitul pe clădiri şi suma de 117 lei reprezintă impozitul pe teren cu privire la imobilul situat în str. Scaieţilor nr.25-29, sector 2, iar suma de 234 lei constituie amenzi contravenţionale.
Instanţa mai reţine că, potrivit certificatului nr.2955/23.03.1992, contestatorul P.Ghe. are calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, conform Legii nr.42/1990, înştiinţând organul fiscal despre această calitate prin memoriul înregistrat sub nr.68268/27.05.2008, prin declaraţia de impunere din data de 24.05.2005 şi prin declaraţia de impunere din data de 18.09.2003.
Conform titlului de proprietate nr.45500/10.03.2000, i s-a reconstituit contestatorului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1500 mp, situat în sectorul 2 Bucureşti, individualizat ca fiind pe str. S. nr.25-29, potrivit certificatului nr.3446/30.03.2000.
Mai este de reţinut că pe acest teren, la adresa sus-arătată, a fost ridicată o locuinţă, potrivit autorizaţiei de construire nr.956/65S/15.10.2003, recepţionată la data de 25.04.2005 potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.15821/25.04.2005, iar începând cu data de 29.08.2006 contestatorul P.Ghe. figurează cu domiciliul la această adresă, conform C.I. seria RD nr.489532.
Împotriva actelor de executare din dosarul nr.7957422/2008 a formulat contestaţie la executare contestatorul P. Ghe., în temeiul art.172 alin.1,3 C.pr. fiscală, care prevede admisibilitatea acestei căi de atac în litigiul de faţă.
Examinând înscrisurile depuse la dosar prin prisma motivelor invocată, instanţa constată că acestea sunt întemeiate, pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu art.284 alin.2 lit. a şi b din Legea nrt.571/2003 privind Codul fiscal, persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b din Legea nr.341/2004, respectiv luptătorii pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, nu datorează impozitul pe clădiri şi pe terenul aferent pentru locuinţa situată la adresa de domiciliu. Cum contestatorul P.Ghe. a obţinut prin Decretul nr.226/1992 titlul de „luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, conform brevetului ataşat la dosar şi certificatului nr.2955/23.03.1992, rezultă în mod indubitabil că acesta îndeplineşte cerinţa legală pentru a i se aplica scutirea instituită de art.284 alin.2 lit. a şi b C.fiscal.
În privinţa scutirii, textul legal face referire la locuinţa situată la adresa de domiciliu, despre care se afirmă a fi aceea din mun. Bucureşti, str. S., nr.25-29 sector 2. Trebuie precizată că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, rezultă că imobilul în discuţie a fost edificat la data de 25.04.2005, conform procesului-verbal ataşat la dosar (fila 11), în timp ce din copia cărţii de identitate seria RD nr.489532 a contestatorului rezultă că acesta îşi are domiciliul la această adresă începând cu data de 29.08.2006. În acest context, se constată că pentru intervalul 25.04.2005 – 29.08.2006 ar rezulta că persoana contestatoare nu şi-a avut domiciliul la adresa din str. S. nr.25-29, sector 2, imobil în legătură cu care se invocă scutirea de la plata impozitului.
În raport de aspectele constatate, se impun unele precizări legate de interpretarea sensului noţiunii de „domiciliu”, cu consecinţa anulării formelor de executare silită, în orice situaţie.
În primul rând, instanţa consideră că dispoziţiile legale menţionate trebuie interpretate prin luarea în considerare a voinţei legiuitorului, care se poate desprinde în urma examinării reglementării sub aspect cronologic. Astfel, anterior introducerii art.284 alin.2 lit a şi b din Codul fiscal, care se referă exclusiv la locuinţa situată la adresa de domiciliu, era în vigoare art.5 alin.1 lit.l din Legea nr.341/2004 prin care se acorda scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia, pentru ca anterior art.10 lit. k din Legea nr.42/1990 să prevadă scutirea de la plata taxelor şi a impozitelor pentru clădiri şi terenul aferent. Aşadar, iniţial s-a acordat scutirea fără nicio limitare, apoi limitarea a avut în vedere o locuinţă şi terenul aferent, iar nu mai multe, pentru ca în prezent să se acorde pentru locuinţa de la adresa de domiciliu. În acest context legislativ, este evident că legiuitorul a avut în vedere faptul că persoanele îndreptăţite trebuie să beneficieze de scutire doar pentru un imobil şi în mod necesar acesta să fie imobilul în care locuiesc, pentru că numai în acest mod se justifică beneficiul legii. Numai o astfel de interpretare este în acord cu voinţa legiuitorului şi înlătură riscul eludării dispoziţiilor legale prin crearea unor situaţii fictive pentru imobile de valoare ridicată prin transmiterea lor în proprietatea unui beneficiar al Legii nr.341/2004 şi stabilirea domiciliului fictiv al acestuia la respectiva adresă. Faţă de cele arătate, instanţa consideră că în acest context prin sintagma „locuinţa situată la adresa de domiciliu” se înţelege imobilul pe care îl ocupă în fapt beneficiarul scutirii, aflat în proprietatea sa, respectiv unde locuieşte efectiv, iar nu unde locuieşte cu forme legale. O astfel de interpretare poate fi dată dacă se recurge la dispoziţiile similare cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, punctul 205 lin. 6 şi 7, unde se arată că scutirea se aplică doar clădirii „folosite ca domiciliu” şi terenului aferent „clădirii utilizate ca domiciliu”.
În baza unei astfel de interpretări, rezultă că numitul P. Ghe. beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi terenul aferent pentru imobilul din str. S. nr.25-29, sector 2, inclusiv anterior datei de 29.08.2006, întrucât a locuit în acel imobil de la recepţia lucrării la data de 25.04.2005, faţă de susţinerile acestuia că este singura locuinţă pe care o deţine şi în lipsa unor dovezi contrare care să ateste o altă situaţie de fapt. Aşadar, omisiunea efectuării mutaţiei domiciliului în acord cu situaţia de fapt existentă nu poate fi sancţionată cu pierderea beneficiului legii de scutire de la plata impozitului pe clădiri şi terenul aferent, ci, dacă este cazul, potrivit reglementărilor care vizează ocuparea unui spaţiu fără forme legale.
În al doilea rând, chiar dacă se respinge interpretarea sus-arătată şi se adoptă o interpretare restrictivă a noţiunii de „domiciliu”, prin care se înţelege exclusiv adresa din actul de identitate, soluţia de admitere a contestaţiei la executare este deopotrivă justificată şi impune anularea formelor de executare. Sub acest aspect, trebuie remarcat faptul că în titlul executoriu se menţionează suma de 6025 lei şi suma de 117 lei reprezentând impozitul pe clădiri şi respectiv pe terenul aferent până la data de 08.05.2008, fără a se preciza în mod defalcat pentru fiecare an cuantumul acestui impozit. În aceste condiţii, procedând la compararea actului de creanţă reprezentat de declaraţia de impunere cu titlul executoriu nr.7957422/08.05.2008, rezultă că instanţa este în imposibilitate să stabilească impozitul pe clădiri şi terenul aferent pentru perioada 25.04.2005 – 29.08.2006, ceea ce conduce tot la soluţia admiterii prezentei contestaţii la executare.
În orice caz, acceptând interpretarea extensivă a noţiunii de „domiciliu”, instanţa consideră că persoana contestatoare P. Ghe. se încadrează în dispoziţiile art.3 alin.1 lit. b din Legea nr.341/2004 şi beneficiază de scutirea de la plata impozitului aferent imobilului situat în str. S. nr.25-29, sector 2, în temeiul art.284 alin.2 lit. a şi b din Legea nr.571/2003, atât pentru perioada ulterioară datei de 29.08.2006, cât şi pentru cea anterioară acesteia, conform considerentelor anterior expuse.
În privinţa apărărilor intimatei în sensul că beneficiarul scutirii nu a solicitat scutirea decât începând cu data de 27.05.2008, nu şi anterior, instanţa menţionează dispoziţiile art.284 alin.8 din Legea nr.571/2003, în conformitate cu care scutirea de la plata impozitului se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii. Din memoriul nr.68268/27.05.2008, depus de contestator anterior formulării prezentei cereri, acesta menţionează că nu a ştiut că trebuie să reînnoiască cererea, de unde se desprinde concluzia că anterior a anunţat organul fiscal de faptul că este titular al brevetului de luptător şi beneficiar al scutirii. De altfel, aceste susţineri sunt probate prin cele două declaraţii de impunere adresate intimatei şi semnate de contestator la data de 18.09.2003 şi de 24.05.2005, prin care acesta face referire la calitatea sa de rănit revoluţionar, conform brevetului şi certificatului ataşate la dosar, învederând că beneficiază de scutire de 100% de la plata impozitului aferent imobilului din str. S. nr.25-29, sector 2. În aceste condiţii, sunt neîntemeiate apărările intimatei în sensul că beneficiarul nu a solicitat prin cerere scrisă acordarea scutirii, întrucât art.284 alin.8 din Codul fiscal prevede că scutirea se acordă pe baza documentelor justificative depuse de către persoana îndreptăţită. Atât timp cât contestatorul a făcut menţiune în declaraţia de impunere despre existenţa înscrisurilor care justifică scutirea de 100% de la plata impozitului, este evident că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de art.52 alin.1 din OG nr.92/2003, furnizând informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale, revenind astfel obligaţia organului fiscal de a face aplicarea dispoziţiilor art.284 alin.2 lit. a şi b din Codul fiscal. Textele legale incidente nu trebuie interpretate în sensul stabilirii în sarcina beneficiarului scutirii a unei obligaţii de a insista pentru acordarea beneficiului legii, din moment ce acesta se acordă de drept şi este înlăturat doar în faţa unui refuz expres de a beneficia de scutirea legii. Cu alte cuvinte, prin aducerea la cunoştinţă a calităţii sale de titular al brevetului de luptător al Revoluţiei din Decembrie 1989, contestatorul şi-a îndeplinit obligaţia de a informa organele fiscale despre situaţia sa fiscale, acestea având obligaţia să aplice de drept scutirea de la plata impozitului în virtutea legii, în lipsa unui refuz expres al beneficiarului în sens contrar.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.284 alin.2 lit. a şi b şi alin.8 din legea nr.571/2003, instanţa apreciază că persoana contestatoare P.Ghe. a făcut dovada calităţii instituite de art.3 alin.1 lit. b din Legea nr.341/2004, calitate adusă la cunoştinţa intimatei Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 încă din anul 2003, ceea ce-i conferă dreptul de a fi scutit de la plata impozitului pe clădiri şi terenul aferent cu privire la imobilul situat în mun. Bucureşti, str. S. nr.25-29, sector 2, imobil care este locuinţa de fapt a acestuia de la data construirii 25.04.2005 şi domiciliul de fapt şi de drept de la data de 29.08.2006. În consecinţă, se impune admiterea contestaţiei la executare şi anularea tuturor formelor de executare în dosarul nr.7957422/2008, motivat de faptul că sumele de 6025 lei şi 117 lei nu sunt datorate de acesta cu titlu de impozit, ca urmare a aplicării scutirii legale, urmând a fi menţinute doar în privinţa sumei de 234 lei vizând amenzi contravenţionale, necontestată în cauza de faţă.
Totodată, în temeiul art.274 C.pr.civ., ţinând seama de soluţia de admitere a contestaţiei la executare, intimata urmează să achite contestatorului cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu, având în vedere că aceasta a căzut în pretenţii şi îi aparţine culpa procesuală, în condiţiile în care a provocat situaţia litigioasă. Chiar dacă aceasta a recunoscut dreptul contestatorului la scutirea de la plata impozitului începând cu data de 01.06.2008, pretenţiile anterioare nu au fost recunoscute, în condiţiile în care şi pentru trecut s-a reţinut acelaşi drept al acestuia. În privinţa culpei, sunt pe deplin aplicabile în acest caz considerentele anterior expuse privitoare la înştiinţarea organului fiscal încă din anul 2003 despre situaţia contestatorului de beneficiar al Legii nr.341/2004 şi al scutirii conferite de art.284 alin.2 lit. a şi b din Legea nr.571/2003. În consecinţă, intimata urmează să fie obligată la plata către contestator a sumei de 897 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (…)
