A fost admisă in parte acţiunea reclamantei, instanţa reţinând:
Părtile s-au căsătorit la data de 20.11.1979 iar prin sentinţa civilă nr. 7376 din 6 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost declarată desfăcută căsătoria partilor.
Părţile au dobândit în timpul căsătoriei terenul în suprafaţă de 1000 mp situat în loc. Rediu, astfel cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. din 23 decembrie 2003.
In ce privește contravaloarea terenului şi halei situate in comuna Holboca, din înscrisurile dosarului şi raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că bunurile sunt incluse în patrimoniul societăţii comerciale SC X SRL, neavând caracter de bunuri comune, nefiind dobândite de părţi în timpul căsătoriei. Contravaloarea acestora nu poate fi inclusă în masa bunurilor comune având în vedere pe de o parte că nu s-a făcut dovada achiziţionării acestora cu veniturile soţilor, iar pe de altă parte, că au fost luate in considerare la evaluarea părţilor sociale ale societăţii, astfel că includerea atât a contravalorii cât şi a părţilor sociale ar fi inechitabilă.
Cu privire la dividendele încasate de pârâtul reclamant de la SC X SRL şi suma de 200.000 lei de care acesta ar fi dispus fără acordul reclamantei, reprezentând sumă împrumutată societăţii şi ridicată ulterior din contabilitatea acesteia, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a faptului însuşirii acestor valori de către pârât. Astfel, în perioada în care sumele au fost ridicate părţile erau căsătorite şi se gospodăreau împreună, sumele fiind destinate susţinerii sarcinilor obişnuite ale căsătoriei părţilor. Reclamanta nu a dovedit că în aceeaşi perioadă ar fi avut alte surse de venit care să asigure întreţinerea familiei, şi, în lipsa unor probe concrete care să demonstreze că pârâtul ar fi sustras aceste valori, instanţa reţine netemeinicia susţinerilor reclamantei.
Referitor la părţile sociale deţinute de pârâtul reclamant la SC X SRL, instanţa constată că societatea comercială a fost înfiinţată în timpul căsătoriei părţilor cu aportul comun al acestora, pârâtul nedovedind caracterul de bun propriu al sumei de 200 RON reprezentând capital social şi nici al sumelor cu care ulterior a creditat societatea.
Părţile sociale reprezintă fracţiuni ale capitalului social, dobândite de asociaţi în schimbul aportului social. Prin urmare, capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii, fara o existenta reala, doar cu o semnificatie contabila, în functie de care se calculeaza dividendele ce se cuvin asociatilor, în functie de care se împarte activul social în caz de lichidare, în limita caruia sunt urmarite bunurile din patrimoniul societatii, de catre creditorii acesteia.
Ceea ce este supus urmăririi de către creditorii societăţii, respectiv împărţirii între asociaţi în caz de lichidare, când se urmăreşte rambursarea valorii aporturilor asociaţilor în limita activului net, este patrimoniul societăţii cu cele 2 componente ale sale, activul social si pasivul social si care este format din toate drepturile si obligaţiile, precum si din toate bunurile societăţii, bunuri ce sunt valorificate la valoarea lor reala (în urma vânzării la licitaţie publica), atunci când este cazul, si nu la valoarea contabila, scriptica din actele societăţii. Aceeaşi soluţie este data de Legea nr.31/1990 si în cazul excluderii unor asociaţi, care au dreptul la contravaloarea părţii lor din capitalul social si care nu consta în dreptul de a culege o parte proporţionala din patrimoniul social (toate bunurile aduse ca aport sau dobândite în cursul activităţii societăţii, făcând parte din patrimoniul societăţii, asociaţii nemaiputând pretinde un drept în acest sens), ci constă în dreptul de a primi o sumă de bani care sa reprezinte însa, valoarea proporţională din patrimoniul social.
Se impune acelaşi raţionament şi în situaţia foştilor soţi, întrucât prin partajarea părţilor sociale care aparţin celor doi soţi în codevălmăşie, acestea încetează de a mai avea calitatea de bunuri comune, rămânând doar în patrimoniul pârâtului, care va continua pe viitor sa beneficieze de toate drepturile ce decurg din deţinerea acestor părţi sociale, inclusiv dreptul de a culege dividendele si de a primi în caz de lichidare, partea valorica din activul net, calculată proporţional cu procentul deţinut din capitalul social.
În temeiul acestui considerent, instanţa reţine caracterul de bunuri comune, al partilor sociale, acestea urmând a fi atribuite soţului asociat.
Valorile bunurilor comune sunt cele stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză. Astfel terenul a fost evaluat la suma de 130.000 lei conform raportului de expertiză efectuat de expert CO. În ceea ce priveşte părţile sociale, instanţa are in vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de expert PV, din care rezultă că valoarea unei părţi sociale este de 16173,07 lei.
În privinţa contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa va avea în vedere faptul că niciuna dintre părţi nu a solicitat a se constata alte cote de contribuţii decât cele prezumate de Codul Familiei. Probatoriul administrat nu a înlăturat prezumţia contributiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune si la sustinerea sarcinilor căsătoriei, prezumtie prevazuta la art 357 al. 2 din Noul Cod Civil, art. 30 din vechiul Cod al Familiei.
In virtutea principiului unicităţii cotei de contributie, instanta urmează a reţine că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune.
Lichidarea comunităţii de bunuri urmează a se dispune in conformitate cu prevederile art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea către reclamantă a terenului, având în vedere manifestarea expresă a voinţei părţilor.
Instanta va atribui pârâtului cele 20 de părţi sociale deţinute la SC X SRL, având în vedere calitatea acestuia de asociat la societatea respectivă.
Ca urmare a modalităţii de sistare a stării de devălmăşie aleasă de instanţă, urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantei pârâte suma de 96730 lei cu titlu de sulta.
Raportat considerentelor de fapt şi de drept expuse , instanţa va admite în parte acţiunea principală.
Văzând si dispoziţiile art.274 şi urm. CPC, având în vedere că părţile trebuie sa suporte cheltuielile de judecată, proporţional cu cota de contribuţie reţinută, instanta urmează a compensa cheltuielile de judecată reprezentând onorarii experţi suportate de reclamantă şi de pârât.
În ceea ce priveşte cheltuielile privind taxe de timbru şi onorarii avocatiale, instanţa urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 8506 lei cheltuieli de judecata.
Văzând si dispoziţiile art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51 din 2008., având in vedere valoarea bunurilor atribuite, instanţa urmează a obliga reclamanta la plata catre Statul Român a ajutorului public încuviintat, în suma de 5607 lei.
