În baza art 14 din Legea nr 285/2010, funcţionarul public îşi menţine salariul de bază avut anterior promovării în clasă, inclusiv drepturile băneşti introduse în salariul de bază. Intenţia legiuitorului de a nu include stimulentele în noţiunea de „drepturi băneşti” prevăzută de art 14 din Legea nr 285/2010, rezidă şi din prevederile ulterioare ale art. 10 şi art. 11 alin. (1) ale art. II din OUG nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011. Prin aceste dispoziţii legale s-a prevăzut în mod expres introducerea stimulentelor în salariul de bază, cu excepţia situaţiilor în care s-a făcut aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010. Per a contrariu, în aceste ultime situaţii, stimulentele nu au fost incluse în salariul de bază, neputându-se proceda la compararea acestora ulterior cumulării cu stimulentele.
Prin sentinţa civilă nr. 502/12.02.2013 pronunţată de Tribunalul Covasna s-a admis acţiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâtei D.G.F.P. C.; s-a anulat dispoziţia nr. 80/04.04.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. C. a fost obligată pârâta D.G.F.P. C. să restituie reclamantei suma de 474 lei reţinută din salariu – sumă reactualizată cu indicele de inflaţie calculat prin raportare la data reţinerii din salariu şi până la data plăţii; a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamantă – cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, reclamanta D.M. are calitate de funcţionar public în cadrul D.G.F.P.C., iar cu privire la funcţiile succesive deţinute de aceasta se reţine că a fost încadrată astfel: Până la data de 1 decembrie 2011, astfel: referent superior, clasa III, treapta 1 – înainte de 1 ianuarie 2010 – astfel cum rezultă din Dispoziţia nr. 190/2010; referent superior, clasa III, treapta 1, gradaţia 5 – începând cu 1 ianuarie 2010 conform dispoziţiei nr. 190/2010– cu un salariu de bază de 1318 lei fără sporuri – potrivit Anexei III/2 la Legea 330/2009 – astfel cum rezultă din Dispoziţia nr. 190/2010; referent superior clasa III, (treapta fiind eliminată la funcţionarii publici conform art. 13 alin.2 din Legea 284/2010), gradaţia 5, corespunzătoare clasei 32 de salarizare începând cu data de 1 ianuarie 2011 – cu un salariu brut de 2318 lei – astfel cum rezultă din Dispoziţia nr. 159/2011; După data de 1 decembrie 2011:
S-a reţinut că, urmare a absolvirii de către reclamantă a studiilor superioare şi a dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, aceasta a fost promovată în clasă, în acest sens fiind emisă dispoziţia iniţială 851/30.11.2011, prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei, prin transformarea postului, în funcţia de inspector asistent, fără indicarea clasei, grad 5 clasa 43 de salarizare – cu un salariu brut lunar de 2.538 lei.
S-a reţinut că reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii la data de 14 dec. 2011, solicitând să fie promovată în funcţia de inspector principal, iar nu în cea de inspector asistent şi arătând că salariul său de bază de 1138 lei nu a fost majorat, contestaţia fiind respinsă prin adresa nr. 22947/27.12.2011.
b) Ulterior, la data de 21 februarie 2012 reclamanta a depus o sesizare la Ministerul Finanţelor Publice, iar urmare a acesteia a fost emisă adresa de răspuns nr. 910952/910.995/22.03.2012, adresă bazată pe un punct de vedere emis anterior de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu nr. 11352DPPC/2011 .
S-a reţinut că în baza acestei adrese care a fost trimisă de MFP ANAF la DGFP C., specificându-se în partea introductivă că vizează sesizarea reclamantei D.M., pârâta a emis Dispoziţia atacată nr. 80/04.04.2012 prin care s-a modificat dispoziţia iniţială astfel că, începând tot cu data de 1 decembrie 2011, reclamanta a fost reîncadrată ca urmare a urmare a dobândirii diplomei de studii de nivel superior şi promovării în clasă, prin transformarea postului în funcţia de inspector asistent, clasa I, gradaţia 5 clasa 43 de salarizare – cu un salariu brut lunar de 2380 lei, salariul reclamantei fiind redus retroactiv începând cu data de 1 decembrie 2011, adică cu data deciziei iniţiale.
Totodată, prin articolul 3 al noii dispoziţii s-a dispus ca diferenţa rezultată în urma recalculării salariului de bază brut lunar pentru lunile decembrie 2011-februarie 2012 care este în sumă de 474 lei să fie recuperată de la reclamantă conform art. 85 din Legea 188/1999.
O primă observaţie care se impune în cauză, vizează faptul că adresa MFP avută în vedere la recalcularea salariului reclamantei reprezintă un răspuns la sesizarea făcută chiar de aceasta după stabilirea iniţială a salariului urmare promovării în clasă, astfel că în esenţă reclamantei i-a fost redus salariul în urma propriei sale sesizări.
S-a mai reţinut că reclamanta a depus contestaţie la pârâta DGFP C. împotriva acestei dispoziţii, contestaţie înregistrată sub nr. 7354/24.04.2012, contestându-se modul de calcul al salariului precum şi dispoziţia prin care s-a dispus ca diferenţa rezultată în urma recalculării salariului de bază brut lunar pentru lunile decembrie 2011-februarie 2012 care este în sumă de 474 lei să fie recuperată de la reclamantă conform art. 85 din Legea 188/1999.
S-a mai reţinut că prin adresa nr. 8024/27.04.2012 a fost respinsă contestaţia depusă de reclamantă, iar ulterior reclamanta a promovat prezenta acţiune în contencios administrativ.
c) S-a reţinut de asemenea că, în executarea dispoziţiei atacate, pârâta a mai emis o altă dispoziţie cu nr. 120/05.05.2012 prin care s-a dispus imputarea sumei de 474 lei asupra salariului reclamantei, sumă reprezentând diferenţa de salariu acordată necuvenit ca urmare a regularizării efectuate prin Dispoziţia nr. 80/2012.
În această din urmă decizie se arată expres că se întemeiază pe dispoziţia 80/2012, fiind în esenţă vorba despre o măsură de executare a dispoziţiei din actul emis anterior.
Reclamanta nu a solicitat anularea acestei dispoziţii prin cererea introductivă, depunându-se ulterior completare a acţiunii prin care s-a solicitat şi anularea acestei dispoziţii şi de asemenea restituirea diferenţelor salariale pentru intervalul decembrie 2011-decembrie 2012, reţinându-se că aceasta a fost depusă tardiv în cadrul procesului deja început, partea având posibilitatea de a o depune pe cale separată, dar în prezentul proces urmând ca instanţa să analizeze şi legalitatea articolului 3 al dispoziţiei atacate prin care se dispune recuperarea sumelor.
În soluţionarea acţiunii s-a avut în vedere că, în cauză, se impune a se analiza modul de stabilire a salariului reclamantei ca urmare a promovării în clasă după dobândirea unei diplome de studii de nivel superior începând cu data de 1 decembrie 2011.
În acest sens, s-a avut în vedere că potrivit disp. art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 – – „(1) Funcţionarii publici care absolvă studii universitare de licenţă în domeniul de activitate al autorităţii sau instituţiei publice, încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, se numesc, în condiţiile legii, într-o funcţie publică de execuţie cu gradul profesional de asistent din clasa corespunzătoare studiilor absolvite. (2) În situaţia în care salariul de bază stabilit în condiţiile alin. (1) este mai mic decât cel avut anterior promovării, funcţionarul public îşi menţine salariul de bază avut anterior promovării în clasă.”
Ca atare, conform acestui text de lege, reclamanta, care era anterior încadrată în funcţia de referent superior clasa III, a fost încadrată în funcţia de inspector asistent clasa I , promovând prin urmare în clasa corespunzătoare studiilor absolvite – inspector clasa III – şi în gradul profesional expres prevăzut de legiuitor, acela de asistent.
În ceea ce priveşte salariul acesteia, se constată că iniţial a fost stabilit un salariu brut de 2.538 lei, potrivit primei dispoziţii din 30.11.2011, pentru ca ulterior să se stabilească un salariu brut mai mic de 2.380 lei conform dispoziţiei atacate.
Relativ la modul de calcul al salariului, acesta este prezentat în detaliu în Anexa la adresa nr. 5732/30.03.2012 emisă de pârâtă, adresă care justifică recalcularea salariului pe considerentul că – „(la) stabilirea şi compararea salariilor de bază brute lunare înainte şi după avansarea în clasă se face prin introducerea în acesta şi a mediei drepturilor băneşti acordate conform art. 14 din Legea 285/2010” – adică a stimulentelor.
Analizând comparativ algoritmul de calcul al salariului din prima dispoziţie cu cel din a doua dispoziţie instanţa constată că:
a) La primul calcul s-a avut în vedere faptul că salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru funcţia de referent asistent clasa I în care a fost promovată reclamanta este de 980 lei, acest salariu de bază fiind însă mai mic decât salariul de bază pe care aceasta l-a avut anterior promovării – de 1138 lei, motiv pentru care s-a luat în considerare salariul de bază mai mare – de 1138 lei, la care s-au adăugat stimulentele în sumă de 1400 lei prevăzute pentru funcţia nouă de inspector asistent conform Ordinului nr. 60/2011 al Preşedintelui ANAF Anexa 3 pct.1, rezultând astfel un salariu brut de 2.538 lei.
b) La al doilea calcul s-a avut în vedere de asemenea că salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru funcţia nouă de referent asistent clasa I în care a fost promovată reclamanta este de 980 lei, la care s-au adăugat stimulentele de 1400 lei pentru noua funcţie, rezultând un salariu de 2.380 lei, iar acest salariu rezultat a fost comparat cu salariul brut anterior al reclamantei, salariu care era compus din salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 de 1138 lei, la care se adăugau stimulentele anterioare de 1180 lei, cuantumul total al salariului brut anterior fiind de 2.318 lei.
Drept urmare, comparând salariul brut anterior de 2.318 lei ( compus din salariul de bază şi stimulente) cu salariul brut recalculat de 2.380 lei (compus din noul salariu de bază şi noile stimulente), s-a constatat că noul salariu este cu 62 lei mai mare, astfel că s-a stabilit un salariu de 2.380 la promovarea în clasă.
Concluzionând, s-a constatat că, în aplicarea dispoziţiei cuprinse în art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, la primul calcul s-a procedat la compararea salariului de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru cele două funcţii – cea de referent superior cu cea de inspector asistent, respectiv s-a comparat suma de 1138 lei anterioară cu suma de 980 lei ulterioară şi s-a stabilit suma mai mare de 1138 lei la care s-a adăugat stimulentul nou de 1440 lei, iar în al doilea caz s-a calculat salariul pentru fiecare dintre cele două funcţii prin luarea în considerare a salariului de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru fiecare funcţie, şi anume 1138 lei şi respectiv 980 lei, la care s-au adăugat stimulentele pentru fiecare dintre funcţii – de 1180 lei şi respectiv de 1400 lei, comparându-se salariul astfel rezultat (însumându-se stimulentele) pentru fiecare funcţie şi acordându-se salariul mai mare (rezultat din însumarea salariului de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 – cu stimulentul).
Ca atare, în primul caz compararea a vizat salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru fiecare funcţie – stimulentul fiind adăugat ulterior comparării, iar în cel de al doilea compararea a vizat salariile rezultate din însumarea prealabilă a salariului de bază prevăzut de actele normative arătate cu stimulentul pentru fiecare funcţie (stimulentul fiind adăugat anterior comparării).
Prin prisma celor de mai sus, faţă de faptul că textul legal prevede că dacă salariul de bază stabilit este mai mic, se menţine salariul de bază anterior, instanţa constată că problema de drept dedusă judecăţii vizează stabilirea noţiunii de salariu de bază în sensul în care aceasta este prevăzută de art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, respectiv a se stabili dacă la demersul de comparare se au sau nu în vedere stimulentele (dacă stimulentul se adaugă anterior comparării sau ulterior comparării).
În sensul celor de mai sus, analizând în primul legalitatea câtimii fiecărei sume luată în calcul, s-a avut în vedere că potrivit disp. art. 9 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi în bani şi în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, iar conform art. 12 – salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
S-a reţinut că salariul de bază este stabilit prin lege pentru fiecare funcţie, iar în speţă cuantumul salariului de bază este cel reglementat de Anexa 3 capitolul B la OG 9/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, şi pentru acordarea unor creşteri salariale pentru funcţionarii publici în anul 2008, acest act normativ reglementând cuantumul salariului de bază pentru fiecare dintre funcţii, salariu care a fost redus cu 25% prin Legea 218/2010 şi succesiv majorat cu 15% prin Legea 285/2010.
Analizând cuprinsul Anexa 3 capitolul B la OG 9/2008 se constată că salariul de bază pentru funcţia anterioară a reclamantei de referent superior clasa III era de 1054 lei, iar ca urmare a reducerii cu 25% şi a majorării cu 15% acesta este de 1138 lei, calculul pârâtei fiind corect.
De asemenea, analizând aceeaşi anexă se constată că salariul de bază pentru funcţia ulterioară promovării de inspector asistent clasa I este de 908 lei, iar ca urmare a reducerii cu 25% şi a majorării du 15% acesta este de 980 lei, adică mai mic, calculul fiind de asemenea corect.
În ceea ce priveşte stimulentele, s-a reţinut că acestea sunt acordate în conformitate cu Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 60/2011, act administrativ cu caracter normativ care prevede că pentru funcţia anterioară de referent superior clasa II a reclamantei stimulentul era de 1180 lei, iar pentru funcţia ulterioară promovării de inspector asistent clasa I stimulentul este de 1400 lei.
Soluţionând acţiunea, tribunalul a avut în vedere că, pentru a se putea stabili care anume sunt termenii comparaţiei la care face referire art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, adică pentru a se stabili care anume sume se compară, este necesar a se delimita noţiunea de salariu de bază în sensul vizat de art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, respectiv care anume sume sunt supuse comparării potrivit voinţei legiuitorului exprimată în acest text legal.
Prin urmare, în demersul de interpretare este necesar a se porni de la textul art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010 care stabileşte această regulă şi de la raţiunea acestei dispoziţii.
În acest sens s-a constatat că acest text este prevăzut în Legea cadru de salarizare, lege generală care vizează toate categoriile de funcţionari publici, astfel că demersul de comparare a salariilor de bază la promovarea ca urmare a absolvirii studiilor superioare se realizează pentru orice funcţionar public, indiferent dacă acesta primeşte sau nu stimulente.
În al doilea rând s-a constatat că, în ceea ce priveşte salariul de bază reglementat pentru funcţionarii publici, acesta este stabilit de legiuitor în conformitate cu cirteriile prevăzute în art. 10, 11, 12, 13 şi 14 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportat la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexe la care se adaugă 5 gradaţii corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, art. 13 stipulând că salariile de bază, se diferenţiază pe funcţii în raport cu criteriile prevăzute la art. 5 lit. c), iar în cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază pe grade profesionale în cazul funcţionarilor publici, astfel încât să se asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi cu experienţa acesteia în muncă, iar totodată în cadrul fiecărui grad diferenţierea salariilor de bază se face, de regulă, pe un număr de 5 gradaţii, corespunzătoare celor 5 tranşe de vechime în muncă.
Ca atare, concluzionând, salariul este de bază este strict reglementat de legiuitor prin legea unică de salarizare pentru fiecare categorie de funcţionari publici ( şi de altfel pentru fiecare categorie de bugetar), fiind vorba despre o sumă fixă, iar analizând cuprinsul Anexei 3 capitolul B la OG 9/2008, se constată că – raportat în concret la speţa de faţă – poate exista posibilitatea ca un funcţionar public dintr-o clasă superioară dar cu grad mai mic (cum este inspector clasa I gradul asistent în care a fost promovată reclamanta) să aibă un salariu de bază mai mic decât salariul de bază al unui funcţionar încadrat într-o clasă inferioară dar cu grad mai mare ( cum este clasa III de referent superior în care se afla anterior reclamanta), aceasta deoarece salariul de bază are în vedere multiplele criterii arătate anterior, între care, de exemplu, vechimea în muncă.
Faţă de cele de mai sus, se poate ivi în mod practic o situaţie în care un funcţionar public care a absolvit studii superioare promovează într-o clasă superioară are conform legii un salariu de bază mai mic, aceasta în ipoteza în care în clasa din care promovează era încadrată într-un grad superior, iar promovarea se face obligatoriu conform legii în gradul de asistent, aceasta fiind şi situaţia în speţa de faţă, din analiza comparativă a salariilor de bază prevăzute pentru diferite categorii de salariaţi în Anexei 3 capitolul B la OG 9/2008 putând identifica multiple astfel de situaţii.
Ca atare, aceasta este raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia de a se proceda la compararea salariilor de bază pentru funcţionarii publici care promovează în clasă, respectiv pentru a se evita situaţia în care funcţionarul public, deşi promovează urmare a absolvirii unor studii superioare, dobândind prin urmare un nivel de pregătire superior – în sensul art. 13 alin.2 din Legea 284/2010, se vede pus în situaţia de a-i fi scăzut salariul.
Este esenţial, din această perspectivă, a se avea în vedere că potrivit art. 13 alin.2 din Legea 284/2010 unul dintre criteriile care diferenţiază funcţionarii publici în cadrul funcţiilor pe care le deţin îl constituie nivelul pregătirii profesionale, astfel că, promovarea trebuie să se reflecte şi în cadrul noului salariu al funcţionarului public, corelat evident cu toate celelalte criterii prevăzute de legiuitor.
Ca atare, având în vedere că în cadrul art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 se face în vedere la toate categoriile de funcţionari publici – indiferent dacă primesc sau nu stimulente – şi luând în considerare în mod esenţial că nivelul pregătirii profesionale se reflectă în cadrul salariului funcţionarului public prin nivelul salariului de bază stabilit de legiuitor şi reglementat de art. 10 şi urm. din Legea 284/2010, tribunalul reţine în cauză că acest salariu de bază expres prevăzut de Legea pentru salarizarea unitară face obiectul comparaţiei prevăzute de art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 şi acest salariu de bază trebuie să se menţină cel puţin la nivelul celui anterior.
Mai exact, raportat la această dispoziţie cuprinsă în art. 5 Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010, instanţa reţine că legiuitorul nu permite ca acest salariu de bază stabilit de lege în cuantum fix pentru fiecare categorie de funcţionar public ( şi în esenţă pentru toate categoriile de bugetari) nu are voie să scadă ca urmare a promovării în clasă, ci trebuie să rămână în mod obligatoriu cel puţin egal cu cel avut anterior.
Or, o primă observaţie care se impune evident în speţă faţă de modul în care pârâta a recalculat salariul reclamantei prin a doua decizie, este că noul salariu de bază – stabilit potrivit OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010 – este mai mic decât cel pe care reclamanta l-a avut înainte de promovarea în clasă (980 lei faţă de 1138 lei), motiv pentru care dispoziţia atacată încalcă dispoziţia cuprinsă în art. 5 Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010, noul salariu nefiind calculat conform acestui text de lege (în condiţiile în care prima dată pârâta a calculat salariul în mod corect şi a procedat la recalculare în defavoarea reclamantei urmare a nemulţumirii reclamantei).
Raportat la cele de mai sus, pârâta s-a prevalat în cauză de dispoziţia cuprinsă în art. 14 din Legea 285/2010 – conform căreia începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de drepturi băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi băneşti aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcţie contractuală, în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
S-a reţinut că în esenţă, potrivit acestui text de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2011 stimulentele se includ în salariul de bază al funcţionarilor publici care au dreptul la acestea, angajaţii DGFP făcând parte din această categorie, finalitatea acestei dispoziţii vizând între altele impozitarea acestor drepturi băneşti, şi aplicând această dispoziţie pârâta a comparat salariul de bază anterior mai mare al reclamantei la care a adunat stimulentele mai mici cu salariul de bază nou mai mic al reclamantei cu stimulentele mai mari, rezultând sume apropiate, motiv pentru care a acordat un salariu brut compus dintr-un salariu de bază (stabilit conform OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010) mai mic decât cel avut înainte alături de stimulentele pentru noua funcţie.
Or, s-a constatat că acest mod de calcul nu respectă dispoziţia expresă cuprinsă în art. 5 Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 din interpretarea căreia rezultă că demersul de comparare trebuie să vizeze salariul de bază stabilit de legiuitor conform OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010, iar nu salariul de bază în cadrul căruia intră şi stimulentele pentru noua funcţie.
Mai exact, s-a stabilit în primul rând salariul de bază conform OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 şi majorat cu 15% conform Legii 285/2010, se compară acesta cu cel anterior, iar noul salariu de bază se stabileşte prin includerea ulterioară a stimulentelor în conformitate cu art. 14 din Legea 285/2010 invocat de recurentă, astfel cum aceasta a procedat de altfel prin prima dispoziţie pe care a emis-o.
S-a reţinut că o astfel de interpretare rezultă din toate textele analizate, fiind esenţial a se avea în vedere că, deşi legiuitorul a prevăzut că salariul de bază al acestei categorii de funcţionari publici se stabileşte prin includerea în acesta a stimulentelor, în continuare legiuitorul face distincţia în cadrul altor texte între salariul de bază stabilit pe baza criteriilor prevăzute în legea unică de salarizare şi stimulente, tratându-se diferit, arătând expres în acelaşi art.14 din Legea 285/2010 (invocat de pârâtă) la alineatul 3 că ” Drepturile băneşti, care potrivit alin. (1) şi (2) se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.”, singurul care se majorează fiind salariul de bază în sensul legii cadru.
Concluzionând, s-a reţinut că aplicarea art. 14 din Legea 285/2010, adică includerea stimulentelor în salariul de bază, cu consecinţa impozitării acestora, se face la fiecare demers de stabilire a salariului ca urmare a promovării în clasă, după stabilirea salariului de bază conform criteriilor prevăzute de Legea cadru de salarizare, demers ce presupune şi compararea acestuia cu salariul de bază anterior, iar nu astfel cum s-a procedat în a doua modalitate de calcul concretizată în dispoziţia atacată.
Pentru toate considerentele expuse, s-a constatat că salariul reclamantei a fost corect calculat prin dispoziţia iniţială, iar la recalcularea acestuia, realizată prin dispoziţia atacată nr. 80/2012, nu a fost respectat art. 5 alin.2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, text legal din care rezultă că salariul de bază trebuie să rămână cel puţin egal cu cel anterior urmare a promovării, salariul de 980 lei avut în vedere de pârâtă fiind mai mic decât cel avut anterior de reclamantă, creşterea (nesemnificativă) datorându-se doar stimulentelor pentru noua funcţie.
Drept urmare, s-a constatat că cererea formulată de reclamantă având ca obiect anularea dispoziţiei de recalculare a salariului este întemeiată, sens în care, admiţând acţiunea formulată de reclamantă, s-a dispus conform art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 anularea acesteia.
În ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu prin care se solicită restituirea sumei de 474 lei s-a avut în vedere că potrivit disp.art.8 din Legea 554/2004 – ”(1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege ….poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate …”
Ca atare, conform acestui text legal reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate prin dispoziţia atacată, iar în acest sens s-a avut în vedere că la articolul 3 al dispoziţiei s-a dispus recuperarea sumei de 474 lei din salariul reclamantei, iar în executarea acestei dispoziţii a şi fost emisă o decizie de imputare ulterioară, acest din urmă act având strict natura unei măsuri de executare a dispoziţiei nr. 80/2012 şi neputând subzista în lipsa actului în executarea căruia a fost emis.
Or, având în vedere că dispoziţia de recalculare a salariului este nelegală şi s-a dispus anularea acesteia, s-a constatat că măsura de recuperare a sumei de 474 lei dispusă prin decizie este la rândul său lipsită de suport legal.
Sub acest aspect s-a reţinut în mod esenţial că recuperarea acestei sume de către pârâtă are ca fundament articolul 3 din dispoziţia atacată, iar repararea pagubei produse prin această decizie nr. 80/2012 – în sensul vizat de art. 8 alin.1 din Legea 554/2004 – are ca finalitate restituirea sumei în măsura în care a fost deja reţinută de către pârâtă, sintagma ”repararea pagubei cauzate” din articolul 8 alin.1 din Legea contenciosului administrativ fiind echivalentă în cauză cu restituirea sumei arătate.
Pentru aceste motive, luând în considerare art. 8 alin.1 din Legea 554/2004 şi având în vedere că în lipsa acestei dispoziţii a art. 3 din actul atacat lipseşte fundamentul legal pentru recuperarea sumei de 474 lei de la reclamantă, s-a admis această cerere accesorie dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 474 lei reţinută din salariu – sumă reactualizată cu indicele de inflaţie calculat prin raportare la data reţinerii din salariu şi până la data plăţii.
Faţă de soluţia de admitere a acţiunii, conform art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei către reclamantă – cu titlu de cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta D.G.F.P. C. subrogată în drepturi şi obligaţii de D.G.R.F.P. C., care a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în tot a sentinţei civile în sensul respingerii acţiunii. Criticile aduse au constat în următoarele:
Soluţia primei instanţe s-a dat cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art 304 al 1 pct 9 cod procedură civilă.
Anterior promovării, recurenta reclamantă a avut funcţia de referent clasa a III a grad profesional superior gradaţia 5 corespunzătoare clasei de salarizare, cu un salariu brut de 2318 lei conform dispoziţiei nr 159/26.01.2011.
Acest salariu se compunea din salariul de bază de 1138 lei potrivit anexei 3 din OG nr 9/2008 privind modificarea OG nr 6/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr 232/2007, rezultat din salariul de 1054 lei prevăzut pentru funcţia de inspector asistent tr 3 care a fost redus cu 25% în baza Legii nr 118/2010, ulterior a fost majorat cu 15% în baza Legii nr 285/2010 şi s-a adăugat şi sporul de vechime de 25%, şi stimulentul stabilit prin Ordin PANAF nr 60/2011 ( 1054*125%*75%*115% = 1138 lei + 1180 lei stimulent = 2318 lei ).
Ca urmare a absolvirii studiilor universitare şi a promovării examenului, recurenta reclamantă a fost promovată în clasă, prin Dispoziţia nr 851/2011, fiind numită în funcţia publică de execuţie de inspector clasa I grad profesional asistent gradaţia 5 clasa 43 de salarizare prin aplicarea art 63 din Legea nr 188/1999 şi anexa I capitolul 1, 3 art 5 din Legea nr 248/2010. S-a stabilit astfel un salariu de bază în sumă de 2538 lei.
Pentru remedierea salariului calculat greşit prin dispoziţia menţionată, a fost emisă Dispoziţia nr 80/2012 în baza a două adrese emise de Ministrul Finanţelor Publice şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca urmare a faptului că intimata a considerat că a fost nedreptăţită prin salariu stabilit şi a adresat o cerere MFP prin care a solicitat reanalizarea modului de calcul al salariului. Văzând şi adresa Ministerului Muncii, MFP a considerat că se impune recalcularea salariului, dispoziţiile acestuia fiind obligatorii pentru instituţia recurentă.
Salariu stabilit prin Dispoziţia nr 80/2012 se compune din salariul de bază – 980 lei potrivit anexei 3 din OG nr 9/2008 privind modificarea OG nr 6/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr 232/2007 şi stimulentul stabilit prin Ordinul PANAF nr 60/2011 în cuantum de 1400 lei, prevăzut pentru funcţionarul public inspector asistent cl I. Salariul de bază de 980 lei rezultă din salariul de 908 lei prevăzut pentru funcţia de inspector asistent tr 3 redus cu 25% în baza Legii nr 118/2010, ulterior majorat cu 15% în baza Legii nr 285/2010, adăugându-se un spor de vechime de 25% (908*125%*75%*115% = 980 lei + 1400 lei stimulent = 2380 lei).
Salariul de care intimata a beneficiat anterior promovării este mai mic decât cel stabilit prin Dispoziţia nr 80/2012, acesta din urmă fiind stabilit în conformitate cu textele legale care vizează categoria funcţionarilor publici încadraţi în MFP, respectiv lit B din capitolul III al Ordinului nr 77/2011, art 5 din Capitolul I-lit B din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art 14, art 1 al 2 din Legea nr 285/2010.
După promovare, salariul de bază trebuie să rămână cel puţin egal cu cel avut anterior promovării, compararea salariilor făcându-se ulterior însumării prealabile a salariului de bază cu stimulentul.
Referitor la obligarea pârâtei DGFP C. la plata sumei de 474 lei, s-a arătat că aceasta a fost imputată intimatei prin Decizia nr 120/2012 a cărei anulare s-a solicitat, instanţa respingând acţiunea ca tardiv formulată. Ca urmare, în opinia recurentei soluţia primei instanţe este greşită întrucât prin art 3 din Dispoziţia nr 80/2012 se stabileşte că diferenţa rezultată în urma recalculării salariului, în sumă de 474 lei, urmează a fi recuperată de la intimată în conformitate cu dispoziţiile art 85 din Legea nr 188/1999, fără a se dispune efectiv imputarea acestei sume. Temeiul de drept pentru imputarea diferenţei de salariu este prevăzut de art 84 lit b corob cu art 85 din Legea nr 188/1999.
Intimata D.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a stabilit prima instanţă că în vederea rezolvării litigiului ce face obiectul prezentei cauze, se impune a se stabili care este conţinutul noţiunii de „salariu de bază”, prevăzută de art 5 al 2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B din Legea nr 284/2010 întrucât interpretarea diferită a acestor dispoziţii legale a condus la stabilirea a două salarii diferite pentru intimata reclamantă după promovare.
Conţinutul art 5 al Legii nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice este următorul:
“(1) Funcţionarii publici care absolvă studii universitare de licenţă în domeniul de activitate al autorităţii sau instituţiei publice, încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, se numesc, în condiţiile legii, într-o funcţie publică de execuţie cu gradul profesional de asistent din clasa corespunzătoare studiilor absolvite.
(2) În situaţia în care salariul de bază stabilit în condiţiile alin. (1) este mai mic decât cel avut anterior promovării, funcţionarul public îşi menţine salariul de bază avut anterior promovării în clasă”.
În consecinţă, raportat la motivele de recurs, se impune a se verifica dacă prima instanţă a reţinut corect că din interpretarea dispoziţiilor legale în vigoare ar rezulta că, în cazul intimatei reclamante, salariul de bază se calculează fără însumarea prealabilă a stimulentului.
Instituţia recurentă invocă dispoziţiile art 1 al 2 din Legea nr 285/2011 potrivit cu care “începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”. Din interpretarea acestui text de lege, în opinia recurentei, rezultă că, în situaţia promovării, pentru momentul supus analizei la care au fost emise deciziile pentru intimată, compararea salariilor, în vederea respectării dispoziţiilor art 5 al 2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B din Legea nr 284/2010, trebuie să se realizeze ulterior însumării salariului de bază cu stimulentul.
Soluţia instanţei de fond se fundamentează pe ideea contrară în sensul că, referindu-se la reglementările aferente aceleiaşi perioade a promovării intimatei reclamante, în aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010 includerea stimulentelor în salariul de bază se face ulterior stabilirii acestui salariu care stă la baza comparării.
Această opinie e instanţei de fond este cea corectă, fiind argumentată din punct de vedere logico-juridic şi fiind susţinută de chiar conţinutul adresei nr 11325DPPC/1794VM/23.08.2011 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în care se arată că, în baza art 14 din Legea nr 285/2010, funcţionarul public îşi menţine salariul de bază avut anterior promovării în clasă, inclusiv drepturile băneşti introduse în salariul de bază.
Ca intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu include stimulentele în noţiunea de „drepturi băneşti” prevăzută de art 14 din Legea nr 285/2010, rezidă şi din prevederile ulterioare ale art. 10 şi art. 11 alin. (1) ale art. II din OUG nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, potrivit cu care:
“ART. 10 (1) Începând cu anul 2012, salariile de bază ale personalului din instituţiile şi autorităţile publice care beneficia de stimulente în temeiul actelor normative prevăzute la art. I – VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu lunar al acestor drepturi plătit în anul 2010.
(2) Prin ordin/decizie a ordonatorului principal de credite se stabilesc procedura şi criteriile pe baza cărora se stabilesc noile salarii de bază.
(3) Sumele care vor fi incluse în salariile de bază conform alin. (1), în mod cumulat pe ordonator de credite, la nivelul anului 2012, nu pot depăşi nivelul fondului total de stimulente plătite în anul 2010.
(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.”
“ART. 11 (1) În anul 2012, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, majorările salariilor de bază şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 şi ale art. 10 din prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Astfel, prin aceste dispoziţii legale s-a prevăzut în mod expres introducerea stimulentelor în salariul de bază, cu excepţia situaţiilor în care s-a făcut aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010. Per a contrariu, în aceste ultime situaţii, stimulentele nu au fost incluse în salariul de bază, neputându-se proceda la compararea acestora ulterior cumulării cu stimulentele, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
Referitor la cuprinsul art 3 din Dispoziţia nr 80/2012 atacată în prezenta cauză, întrucât în mod greşit s-a dispus din nou asupra salariului cuvenit intimatei reclamante după promovare, dispoziţia privind recuperarea sumei de 474 lei, fiind lipsită de fundament, a fost anulată o dată cu anularea întregului act administrativ atacat.
Împrejurarea că recuperarea sumei a fost dispusă printr-un alt act ce nu a fost atacat, nu prezintă relevanţă în cauză întrucât, urmare a anulării dispoziţiei prin care s-a dispus că suma va fi recuperată, impune repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa obligării pârâtei la plata acestei sume încasate cu încălcarea dispoziţiilor legale.
În consecinţă, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să conducă la înlăturarea considerentelor primei instanţe şi la modificarea hotărârii atacate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
