DOSAR NR 925/303/2011
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI -SECTIA A VI- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 373
Sedinta publica de la: 29.01.2013
Tribunalul compus din:
PRESEDINTE D N
JUDECATOR M E M
JUDECATOR M M I
GREFIER B B
Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant M B împotriva sentinţei civile nr. 7227/07.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul nr. 925/303/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC B M E SRL, având ca obiect pretenţii .
La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei obiectul cauzei, stadiul judecăţii şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum si faptul că s-a solicitat judecarea cauzei si în lipsă.
Nemaifiind cereri de solutionat sau probe de administrat si având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei si în lipsă, Tribunalul constată cauza în stare de judecată si o retine spre solutionare.
T R I B U N A L U L
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
I. Hotararea instantei de fond:
Prin sentinţa civilă nr. 7227/07.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 925/303/2011 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M B în contradictoriu cu pârâta S.C. B M E S.R.L., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4135,88 Euro, la cursul valutar BNR din data plăţii, dar nu mai puţin de 14601,73 lei, dintre care suma de 1792,71 Euro reprezentând chirie aferentă perioadei 1.04.2009 – 30.09.2010, suma de 370,62 Euro reprezentând TVA, şi suma de 1972,55 Euro reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei antemenţionate, a fost respinsă cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 66,02 Euro ca fiind neîntemeiată şi a fost respins capătul de cerere accesoriu referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâtă a intervenit contractul de închiriere pentru spaţiul din str. Apusului nr. 50, sector 6, pe o perioada de 5 ani, prin care reclamanta a închiriat acest spaţiu în schimbul obligaţiei pârâtei de a achita suma de 200 Euro / lună, fără TVA, dar nu mai puţin de 706 lei.
Acest spaţiu a fost predat spre folosinţă pârâtei, la data de 23.11.2006, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit în acest sens, anexat contractului.
Instanţa a facut aplicarea art. 969 şi 1073 C.civ., care instituie dreptul creditorului la îndeplinirea întocmai a obligaţiei sau, în caz contrar, dreptul la daune. Totodată, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 46 C.com., având în vedere natura comercială a raportului juridic desfăşurat între părţi si criteriul subiectiv de determinare a faptelor de comerţ, prevăzut de art. 56 raportat la art. 7 C.com.
Analizând clauzele contractului de închiriere din data de 1.11.2006, instanţa l-a calificat ca fiind un contract sinalagmatic, prin care reclamanta s-a obligat să transmită folosinţa spaţiului din str. Apusului nr. 50, sector 6, iar pârâtul şi-a asumat obligaţia corelativă de a achita chiria în cuantum de 200 Euro / lună, fără TVA, dar nu mai puţin de 706 lei.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada executării obligaţiei asumate, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 23.11.2006.
Reţinând aşadar existenţa unei convenţii sinalagmatice, precum şi executarea de către reclamanta a obligaţiilor care îi incumbă, instanţa a avut in vedere că pârâtei îi incumbă executarea unei obligaţii de rezultat, şi a anume de a plăti o sumă de bani, astfel încât, pentru a se exonera de răspundere, acesta are obligaţia de a face dovada unei cauze străine, vinovăţia acesteia fiind prezumată până la proba contrară. Or, atâta timp cât acesta din urmă nu a invocat în apărarea sa o asemenea împrejurare, şi nici nu a propus probe, instanţa a conchis ca o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1792,71 Euro reprezentând chirie aferentă perioadei 1.04.2009 – 30.09.2010.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata sumei de 1972,55 Euro reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 1.04.2009 – 30.09.2010, instanţa a retinut ca o va respinge, constatând că pârâta şi-a asumat această obligaţie, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 5,4 din contract.
În conformitate cu dispoziţiile art. 140 C.fiscal, instanţa a constatat că pârâtei îi incumbă şi obligaţia de a achita TVA-ul aferent acestei prestaţii, întrucât TVA –ul este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului sau serviciului, motiv pentru care a fost admis şi acest capăt de cerere.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 66,02 Euro, reprezentând majorări de chirie aferente perioadei 1.04.2009 – 30.09.2010, instanţa a constatat că reclamanta a procedat la calcularea majorărilor de întârziere pentru această perioadă, rezultând obligarea pârâtei la plata sumei de 1972,55 Euro. Or, constatând că pârâta nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere de două ori pentru această perioadă, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Instanţa a respins capătul de cerere accesoriu referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli cu prezentul litigiu.
II. Recursul declarat de recurentul reclamant M B, prin P G:
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M B, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei civile recurate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei la plata sumelor de 3289,48 Euro, reprezentând chirie şi contravaloare folosinţă spaţiu, 729,84 Euro reprezentând TVA, 4348,40 Euro reprezentând majorare chirie şi contravaloare lipsă folosinţă spaţiu şi 159,38 Euro majorări TVA pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010.
Recurentul reclamant consideră greşita soluţia instanţei de judecata prin care a admis in parte acţiunea, a obligat parata la plata sumei de 4135,88 euro la cursul valutar BNR din data plaţii, dar nu mai puţin de 14601,73 lei, din care suma de 1792,71 euro reprezentând chirie aferenta perioadei 01.04.2009-30.09.2010, suma de 370,62 euro reprezentând TVA si 1972,55 euro reprezentând penalităţi de întârziere pentru aceeaşi perioada, a respins cererea referitoare la obligarea paratei la plata sumei de 66,02 euro ca fiind neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Arata ca, prin cererea de chemare in judecata, a solicitat obligarea paratei la plata sumei totale de 4201,9 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 14834,83 lei reprezentând:
– 1792,71 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 6329.16 lei, reprezentând chirie restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010.
-370,62 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 1308,47 lei, reprezentând T.V.A. restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010.
-1972,55 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 6964,1 lei, reprezentând majorări 30.09.2010, chirie restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010;
– 66,02 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 233,1 lei, reprezentând majorări TVA restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009- 30.09.2010
Sustine ca a solicitat prevederea in dispozitivul hotărârii a mentiunii ca: majorările de întârziere pentru plata chiriei sunt datorate pana la efectuarea plaţii debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului de 0,5% ia debitul principal, procent prevăzut de contractul de închiriere încheiat între părţi;- majorările de întârziere pentru plata TVA ului sunt datorate pana la efectuarea efectiva a plaţii debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului prevăzut de legislaţia în vigoare calculul majorărilor datorate pentru plata cu întârziere a creanţelor bugetare. A solicitat si obligarea paratei la plate cheltuielilor de judecata.
Recurentul critică hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:
1. Instanţa de fond, in considerentele sale a menţionat ca admite in parte cererea obligând parata la plata sumei de 1792,71 reprezentând chirie aferenta perioadei 01.04.2009-30.09.2010, iar in dispozitiv a fost menţionata suma de 4135,88 euro, ceea ce nu concorda nici cu suma din dispozitiv, nici cu suma pe care a solicitat-o prin cererea modificatoare, în care a precizat ca solicită obligarea paratei la plata sumei de 3289.48 euro reprezentând chirie si c/v lipsa folosinţa.
Arata ca intre parti a intervenit Contractul de închiriere nr. 3088/10.11.2006 şi autentificat sub nr. 2422 la BNP Asociaţi Notarex privind SAD situat in Bucureşti. Str. Apusului, nr.50, sector 6, contract întocmit in baza principiului conform căruia “convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante” (art.969 C. civ.), părţile fiind ţinute prin contract de principiul conform căruia executarea exacta a obligaţiei este o condiţie esenţiala, principiu aplicabil cu atât mai mult in materie comerciala, in virtutea art.1 C.com. raportat la art. 1073 C.civ.
2. În ceea ce priveşte penalităţile, sustine ca instanţa de fond, in considerente, a menţionat ca respinge aceasta solicitare motivata de faptul ca parata si-a asumat aceasta obligaţie conform art.5.4 din contract, iar in dispozitiv este inserata suma de 1972,55 euro cu titlu de penalităţi, urmând a se clarifica aceasta discordanta.
Astfel, pârâta a beneficiat, in baza contractului, de folosinţa spaţiului, având dreptul sa-l exploateze si obligându-se totodată sa achite chiria şi TVA-ul aferent.
Potrivit art. 5 din contract părţile au stabilit chiria pentru folosinţa spaţiului la 200 Euro / lună dar nu mai puţin de 706 lei/ lună(reprezentând echivalentul în lei a chiriei la cursul de schimb din data înregistrării contractului). La suma reprezentând chiria se aplică TVA conform normelor legale în vigoare.
Prevederea în contract a clauzei referitor la suma minimă datorată de pârâtă reprezintă beneficiul minim pe care reclamantul considera ca il putea obţine la acea data, precum şi o măsură de protecţie a Municipalităţii împotriva unor eventuale fluctuaţii ale cursului valutar.
De altfel, acesta este in materie de comerţ, un principiu bine cunoscut, exprimat prin adagiul animus comercium est lucrum., dat fiind faptul ca niciun participant la relaţiile comerciale nu acţionează dezinteresat, ci pentru a obţine profit. Inserarea in art. 5 din contract a clauzei cu privire la beneficiile minime preconizate, clauza in privinţa căreia ambele parti si-au dat consimţământul, reprezintă tocmai o garanţie de bonitate pusa in sarcina cocontractantului, pe care acesta a înteles sa si-o asume in momentul incheierii contractului.
La art. 5.1 părţile au stabilit că plata chiriei trebuie făcută cel mai târziu la data de 10 a lunii pentru luna în curs.
La art. 5.4 şi 5.5 din contract părţile au tranşat problema majorărilor de întârziere stabilind un procent de 0,5% pe zi de întârziere.
Încălcând prevederile contractuale pârâta înregistrează debite constând în chiria restantă aferentă perioadei 01.04.2009-30.09.2010 în cuantum de 1792,71 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, echivalentul în lei neputând fi inferior sumei de 6329,16 lei.
Pentru neplata la termen a chiriei au fost calculate majorări de întârziere conform prevederilor contractuale, suma totală a acestora calculate pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010 fiind de 1972,55 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, echivalentul în lei neputând fi inferior sumei de 6964,1 lei.
Susţine recurentul ca acestea curg pana la data achitării integrale a debitului principal, drept care solicita prevederea in dispozitivul hotărârii ca acestea sunt datorate pana la efectuarea efectiva a plaţii debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului de 0,5% la debitul principal, procent prevăzut de contractul perfectat de părţi.
3. Referitor la plata T.V.A. arata ca instanţa de fond a reţinut ca in conformitate cu art. 140 c.fiscal parata datorează plata T.V.A-ului aferent acestei prestaţii, motiv pentru care a inserat in dispozitiv suma de 370,62 euro, deşi prin cererea precizatoare recurenta a solicitat TVA in cuantum de 729,84 euro, astfel ca nu s-a avut in vedere cererea modificatoare.
4. In ceea ce priveşte majorările de chirie in cuantum de 66,02 EURO instanţa a respins acest capăt deoarece reclamantul a procedat la calcularea majorărilor de întârziere, rezultând penalităţile de întârziere in valoare de 1972,55 euro.
Solicita sa fie avut în vedere caracterul sumelor datorate cu titlu de TVA pentru neplata la termen a sumei reprezentând TVA, si ca au fost calculate majorări de întârziere, pe perioada 01.04.2009-30.09.2010, prin aplicarea unui procent prevăzut de codul fiscal pentru fiecare zi de întârziere, pârâta datorând majorări de întârziere la plata TVA în suma de 66,02 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, echivalentul în lei neputând fi inferior sumei de 233,1 lei.
Învedereaza instanţei ca acestea curg pana la data achitării integrale a debitului principal, drept care solicita prevederea in dispozitivul hotărârii ca acestea sunt datorate pana la efectuarea efectiva a plaţii debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului prevăzut de legislaţia în vigoare calculului majorărilor datorate pentru plata cu întârziere a creanţelor bugetare.
Precizeaza ca prin cererea modificatoare a solicitat obligarea paratei si la plata sumei de 159,38 euro reprezentând majorări T.V.A. si 4348,40 euro reprezentând majorare chirie si c/v lipsa folosinţa spaţiu, pe care instanţa de fond nu s-a pronunţat. Deşi clauzele contractelor sunt ferme si stabilesc obligaţii in sarcina părţilor contractante, pârâta nu a dat curs acestora, cu toate diligentele depuse, litigiul nu a putut fi rezolvat pe cale amiabilă.
Arată recurentul ca societatea a fost convocata la sediul AFI prin adresa nr. 20183/23.09.2010, pentru data 27.10.2010, in vederea realizării procedurii de conciliere directa, conform art. 720 indice 1 C.proc. civ. Prin procesul verbal de conciliere directa nr. 20183/27.10.2010 parata recunoaşte debitele înregistrate insa nu înţelege sa le achite.
Pentru considerentele de fata, se solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata, iar prin hotărârea care se va pronunţa sa fie obligată parata la plata sumei de 8.527,1 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar reprezentând:
– 3289,48 Euro reprezentând chirie si contravaloare folosinţa spaţiu la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 6329,16 lei, reprezentând chirie restantă conform contract, pentru perioada 01.04,2009-30.09.2010,
– 729,84 euro a cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând T.V.A. restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010,
– 4348,40 euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, dar nu mai puţin de 6964,1 lei reprezentând majorări chirie restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010,
– 159,38 euro majorări T.V.A. la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând majorări TVA restantă conform contract, pentru perioada 01.04.2009-30.09.2010
– prevederea in dispozitivul hotărârii ca majorările de întârziere pentru plata chiriei sunt datorate pana la efectuarea efectiva a plaţii debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului de 0,5% la debitul principal, procent prevăzut de contractul de închiriere încheiat între părţi; majorările de întârziere pentru plata TVA-ului sunt datorate pana la efectuarea efectiva a plătii debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului prevăzut de legislaţia în vigoare calculul majorărilor datorate pentru plata cu întârziere a creanţelor bugetare .
In drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 (9) C.proc.civ.
III. Apararile intimatei parate SC B M E SRL:
Intimata parata nu a depus la dosar intampinare.
IV. Solutia instantei de recurs:
Analizand sentinta civila recurata, Tribunalul retine urmatoarele:
Inainte de a analiza motivele de recurs invocate de recurentul reclamant, Tribunalul apreciaza ca se impune o expunere succinta a situatiei de fapt rezultate in baza actelor de la dosar si a etapelor procesuale aferente judecatii in prima instanta.
Astfel cum rezulta din inscrisul existent la dosarul de fond (f. 17), la data de 01.11.2006, intre recurentul reclamant, in calitate de locator, si intimata parata, in calitate de locatar, a fost incheiat un contract de inchiriere, avand ca obiect spatiul cu alta destinatie decat aceea de locuinta, situat in str. Apusului, nr. 50, sector 6. In art. 5 din contract s-a stipulat ca pretul inchirierii este de 200 Euro/luna (exclusiv TVA), dar nu mai putin de 706 lei, echivalentul in lei la cursul BNR din data inregistrarii contractului. S-a convenit de catre parti ca, la pretul inchirierii stabilit, se va aplica cota de TVA, conform prevederilor legale in vigoare.
Conform art. 5.4 din contract, pentru neplata chiriei la termenele prevazute la art. 5.1 si 5.2 in cuantumul prevazut la cap. V, art. 5.1, locatarul datoreaza majorari de intarziere in cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei de plata, pana la achitarea integrala a debitului datorat. Prin art. 5.5 din contract s-a stipulat ca totalul majorarilor de intarziere datorate de locatar poate depasi valoarea debitului neachitat sau achitat cu intarziere.
Prin actiunea initial formulata, reclamantul a solicitat sumele aferentei perioadei 01.04.2009 – 30.09.2010, constand in chirie restanta, TVA restant, majorari chirie si majorari TVA.
Ulterior, la data de 22.06.2011, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a aratat ca intelege sa isi modifice catimea obiectului cererii, solicitand obligarea paratei la plata sumei de 3289,48 euro reprezentand chirie si c/v lipsa folosinta, 729,84 euro TVA, 159,38 Euro reprezentand majorari TVA si 4348,40 Euro reprezentand majorari chirie. Din adresa anexata acestei cereri, rezulta ca se solicita si sumele aferente perioadei 01.10.2010 – 31.05.2011, astfel incat perioada totala dedusa judecatii in prima instanta a fost 01.04.2009 – 31.05.2011.
Desi cererea depusa la data de 22.06.2011 se regaseste la dosarul de fond, prin sentinta pronuntata, instanta de fond nu a luat in considerare noile solicitari ale reclamantului, pronuntandu-se in limitele in care a fost investita prin actiunea intitiala. Or, in conditiile in care fata de cererea completatoare si modificatoare nu a fost dispusa nicio sanctiune, instanta de fond a fost in mod legal investita cu solutionarea acesteia astfel ca, omitand sa se pronunte in noile limite ale investirii, a pronuntat o hotarare nelegala.
Pe de alta parte, Tribunalul constata ca sunt fondate sustinerile recurentului reclamant in sensul ca intre dispozitiv si considerente exista contradictii. Astfel, prin considerente s-a retinut ca instanta va respinge pretentiile reclamantului cat priveste suma de 1972,55 Euro, adaugand ulterior ca parata si-a asumat aceasta obligatie si incluzand in dispozitiv mentiunea obligarii paratei la plata acestei sume.
In schimb, Tribunalul apreciaza ca nu exista nicio contradictie in ceea ce priveste cuantumul sumelor mentionate in considerente, pe de o parte, si dispozitiv, pe de alta parte. Suma de 4135,88 Euro, mentionata in dispozitiv, reprezinta suma totala acordata de instanta, care este insa defalcata pe categorii, fiind inclusa si suma de 1792,71 Euro reprezentand chirie (suma care a fost mentionata, de altfel, si in dispozitiv).
Asadar, avand in vedere faptul ca, desi a fost in mod legal investita cu o cerere completatoare si modificatoare a actiunii initiale, instanta de fond a omis sa analizeze pretentiile reclamantului prin raportare la noile limite ale investirii, avand in vedere, pe de alta parte, si contradictia partiala care exista intre considerente si dispozitiv, Tribunalul apreciaza intemeiat recursul formulat de catre recurentul reclamant. Chiar daca aspectele mai sus mentionate nu se incadreaza in motivele de recurs prevazute de art. 304 Cpc, fiind vorba de o cauza care nu este supusa si caii de atac a apelului, devin incidente dispozitiile art. 3041 Cpc, Tribunalul putand examina cauza sub toate aspectele.
De asemenea, intrucat nu este incident niciun motiv de casare, solutia ce se va pronunta de catre Tribunal, dupa admiterea recursului, va fi aceea de modificare a sentintei civile recurate.
Sub aspectul cererii de chemare in judecata formulate, avand in vedere faptul ca parata nu a facut dovada achitarii catre reclamant a sumelor datorate de aceasta in temeiul contractului de inchiriere, retinand chiar ca, prin procesul-verbal de conciliere directa, parata s-a angajat la achitarea debitului catre reclamant, avand in vedere si faptul ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale in sarcina paratei, Tribunalul apreciaza fondate pretentiile reclamantului pentru suma de 3289,48 Euro reprezentand chirie aferenta perioadei 01.04.2009-31.05.2011. De asemenea, intrucat prin contractul de inchiriere parata si-a asumat si obligatia de plata a TVA-ului, Tribunalul va dispune obligarea acesteia si la plata sumei de 729,84 Euro reprezentand TVA aferent aceleiasi perioade.
In temeiul clauzei penale din contractul de inchiriere, se va dispune obligarea paratei si la plata sumei de 4348,40 Euro reprezentand majorari chirie.
Cat priveste suma de 159,38 Euro reprezentand majorari TVA, contrar celor retinute de prima instanta, Tribunalul constata ca, din tabelele de calcul depuse la dosar de catre reclamant in dosarul de fond, rezulta ca acesta a calculat separat majorarile pentru chirie si cele pentru TVA. Astfel, in suma reprezentand majorari pentru chirie nu este inclusa vreo suma reprezentand majorari aferentei sumelor reprezentand TVA. In aceste conditii, prin acordarea majorarilor aferente TVA-ului nu se realizeaza o dubla reparatie a aceluiasi prejudiciu.
De asemenea, chiar daca prin contractul incheiat intre parti s-a prevazut o clauza penala, Tribunalul constata ca, in privinta sumelor reprezentand TVA, reclamantul a aplicat un procent mai mic pentru calculul majorarilor. Astfel, din tabelele depuse la dosar de catre reclamant rezulta ca, in privinta chiriei, a fost aplicat un procent pentru calculul majorarilor de intarziere de 0,5% pe zi. Or, in privinta sumelor reprezentand TVA, a fost aplicat procentul de 2% pe luna, astfel incat, raportat la fiecare luna din perioada dedusa judecatii, cuantumul majorarilor de intarziere aferente TVA-ului este mai mic decat cel al majorarilor aferente chiriei.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 3 Cpc, Tribunalul va admite recursul si va modifica in parte sentinţa civilă recurată în sensul că va admite în parte cererea, astfel cum a fost completată, o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a următoarelor sume aferente perioadei 01.04.2009-31.05.2011: 3289,48 euro reprezentând chirie, 729,84 Euro reprezentând TVA, 159,38 Euro reprezentând majorări TVA si 4348,40 Euro reprezentând majorări chirie.
Cat priveste solicitarea recurentului reclamant de includere in dispozitivul deciziei a mentiunii ca majorarile de intarziere vor curge in continuare, Tribunalul retine ca, prin cererea depusa la data de 22.06.2011 in dosarul de fond, reclamantul a realizat o veritabila modificare si completare a actiunii, precizand exact care sunt sumele pe care intelege sa le solicite, in final, de la parata. Or, in aceasta cerere, reclamantul nu a mai mentionat solicitarea sa intitiala, astfel incat nu se mai poate retine ca, la momentul pronuntarii sentintei civile recurate, instanta mai era investita cu o astfel de pretentie.
Reiterarea pretentiei in calea de atac a recursului nu poate avea efect, fata de dispozitiile art. 316 coroborat cu art. 294 Cpc, conform carora in recurs nu se pot formula cereri noi.
Nu in ultimul rand, avand in vedere faptul ca recurentul reclamant nu a contestat solutia instantei de fond cu privire la cheltuielile de judecata, Tribunalul constata ca acest capat de cerere a intrat in puterea de lucru judecat, astfel incat solutia primei instante cat priveste cheltuielile de judecata va fi mentinuta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant M B, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 7227/07.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul nr. 925/303/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B M E SRL, cu sediul în Bucureşti.
Modifică în parte sentinţa civilă recurată în sensul că:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost completată.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamant a următoarelor sume aferente perioadei 01.04.2009-31.05.2011; 3289,48 euro reprezentând chirie, 729,84 Euro reprezentând TVA, 159,38 Euro reprezentând majorări TVA si 4348,40 Euro reprezentând majorări chirie.
Menţine soluţia primei instanţe cât priveşte cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată in şedinţă publică azi, 29.01.2013.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud. M.M.I
Dactilo.R.G./2 ex.
08.03.2013
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – dosar nr.925/303/2011
Judecător fond –
