Natura juridică a dispoziţiilor de impunere pe baza cărora s-a emis titlu executor. Susceptibilitatea acestora de a face obiectul unei excepţii de nelegalitate invocate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Deciziile de impunere emise în vederea perceperii impozitului pe teren şi clădiri proprietarilor acestora, îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 554/2004. Ele sunt emise de o autoritate publică în vederea aplicării legii, sunt acte unilaterale, emanând de la o autoritate publică, o direcţie fiscală şi îndeplinind condiţia de a da naştere unor raporturi juridice deoarece stabilesc o obligaţie de plată în sarcina persoanei vizate.
Prin sentinţa nr.3935 din 04.12.2007 pronunţată în dosarul nr.8541/62/2007 Tribunalul Braşov a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC”Reutil”SA Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că SC”Reutil”SA Braşov a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea titlului executoriu şi a actelor subsecvente emise de Direcţia Fiscală a municipiului Braşov pentru suma de 252.393 lei. În cadrul contestaţiei la executare SC”Reutil”SA a invocat excepţia de nelegalitate motivată pe aceea că este scutită de plata impozitului pe teren şi clădiri deoarece îşi desfăşoară activitatea într-un parc industrial.
Prima instanţă a apreciat că dispoziţiile de impunere pe baza cărora a fost emis titlul executor nu sunt acte administrative în înţelesul art.2 lit.c din legea nr.554/2004, deci nu intră în categoria actelor a căror legalitate poate fi cercetată pe calea excepţiei potrivit art.4 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC”Reutil”SA solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei şi constatarea nelegalităţii deciziei de impunere.
În cererea de recurs s-a menţionat că decizia de impunere este un titlu de creanţă astfel cum este definită de art.41 din OG nr.92/2003. Potrivit art.4 din Legea 554/2004 excepţia de nelegalitate poate fi invocată oricând, iar instanţa trebuia să se pronunţe cu privire la aceasta. S-a apreciat că pentru judecarea acestei excepţii nu trebuia îndeplinită nicio altă procedură prealabilă şi că neatacarea măsurilor dispuse prin decizia de impunere nu are nicio relevanţă sub aspectul soluţionării excepţiei de nelegalitate.
S-a menţionat că prevederile art.5 alin.2 din Legea 554/2004 nu sunt aplicabile în speţă întrucât în legislaţia română nu este prevăzută nicio altă procedură judiciară pentru modificarea sau desfiinţarea deciziei de impunere.
Recurenta a menţionat că procedura prevăzută de art.172 şi urm. din OG nr.92/2003 se referă la titlul executor nu la titlul de creanţă.
Analizând recursul formulat în cauză, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ. instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit notelor de şedinţă depuse la filele 26,27 din dosarul de fond, SC”Reutil”SA a invocat excepţia de nelegalitate a titlurilor de creanţă, respectiv a deciziilor de impunere cu nr.unic 13238 emise la data de 25 ianuarie 2007 de către Direcţia Fiscală a municipiului Braşov, în vederea perceperii impozitului pe terenurile şi clădirile aflate în proprietatea reclamantei.
Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea partii interesate”
Condiţia prevăzută de legiuitor pentru invocarea excepţie de nelegalitate este existenţa unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
În speţă, nelegalitatea vizează deciziile de impunere cu nr.unic 13238 emise la data de 25 ianuarie 2007 de către Direcţia Fiscală a municipiului Braşov, în vederea perceperii impozitului pe terenurile şi clădirile aflate în proprietatea reclamantei.
Aceste decizii îndeplinesc condiţia prevăzută de legiuitor. Art.2 din Legea 554/2004 defineşte actul administrativ: „act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanţelor de contencios administrativ”.
Deciziile de impunere sunt emise de o autoritate publică în vederea aplicării legii, sunt acte unilaterale deoarece emană de la autoritatea publică, respectiv, Direcţia Fiscală a municipiului Braşov.
Este îndeplinită şi condiţia prev. de art.4 din Legea nr.554/2004 în sensul că sunt acte cu caracter individual, deoarece vizează obligaţii fiscale stabilite în sarcina unei persoane juridice, respectiv a reclamantei.
Deciziile îndeplinesc condiţia de a da naştere unor raporturi juridice, deoarece stabilesc o obligaţie de plată în sarcina persoanei juridice.
Art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 reţinut de prima instanţă în motivarea hotărârii, vizează obiectul principal al unei acţiuni în contencios administrativ, iar în speţă este vorba de o excepţie care este reglementată de art.4 din Legea nr.554/2004 şi care prevede o procedură specială prin care legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată şi în alte condiţii decât cele stabilite de normele generale.
Prima instanţă nu a analizat pe fond excepţia de nelegalitate, deşi aceasta viza un act administrativ unilateral cu caracter individual.
În consecinţă, în baza art.312 al.1, 2, 5 C.pr.civ. instanţa a admis recursul formulat în cauză, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov, urmând ca prima instanţă să soluţioneze pe fond excepţia de nelegalitate.
