Pe rol fiind judecarea cauzei Civil privind pe contestatoarea S.C. E.V. PAŞCANI S.A. (fostă S.C. R. S.A.), în contradictoriu cu intimaţii B. E. S.R.L. şi B.E.J.A. I. D. şi S. C. I., având ca obiect – contestaţie la executare+suspendare executare silită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2014, susţinerile părţilor consemnându-se în încheierea de şedinţă din acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, pentru a da posibilitatea apărătorilor părţilor de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea la data de 22 decembrie 2014.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 19.08.2014 sub nr. …, contestatoarea S.C. E. V. PAŞCANI S.A. (fostă S.C. R. S.A.), în contradictoriu cu intimaţii B. E. S.R.L. şi B.E.J.A. I. D. şi S. C. I. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună:
1.Suspendarea executării silite pornite împotriva contestatoarei de BEJA I. D. şi S. C. I., în Dosarul de executare nr. 1475/2014, în lipsa unui titlu executoriu;
2.Ridicarea măsurii popririi înfiinţate asupra conturilor contestatoarei în dosarul de executare;
3.Anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare efectuate de BEJA I. D. şi S. C. I., în dosarul de executare, inclusiv, dar fără a se limita la măsura dispunerii înfiinţării popririi, cu cheltuieli de judecată
În motivare, contestatorul arată că în cadrul Dosarului de executare, BEJA I. D. şi S. C. I., a demarat executarea silită împotriva contestatoarei prin dispunerea înfiinţării popririi asupra conturilor contestatoarei deţinute la diverse instituţii de credit. Arată că titlul executoriu invocat de către executorul judecătoresc este reprezentat de Hotărârea arbitrală din data de 02.05.2013, pronunţată la Paris de tribunalul arbitral constituit în conformitate cu Regulile Curţii Internaţionale de Arbitraj din cadrul Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris în dosarul 17732/GZ/MHM. Prin Sentinţa Arbitrală, contestatoarea a fost obligată la plata unei sume de bani către intimata B. E. S.R.L.
Menţionează că la adresa de înfiinţare a popririi, BEJA I. D. şi S. C. I. a ataşat o copie certificată de pe hotărârea de recunoaştere şi încuviinţare a executării nr. 403 din data de 27.06.2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul …. Prin Sentinţa civilă nr. 403 din data de 27.06.2014, Tribunalul Iaşi a recunoscut şi a încuviinţat executarea Sentinţei Arbitrale.
Arată că sentinţa civilă nr. 403 din data de 27.06.2014, pronunţata de Tribunalul Iaşi in dosarul nr. … este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, sentinţa civilă a fost comunicată contestatoarei la data de 11 august 2014, astfel încât aceasta se află în interiorul termenului de apel.
Consideră că executarea silită demarată de intimată este nelegală, deoarece executarea silită a fost pornită în lipsa unui titlu având caracter executoriu, la momentul demarării procedurii executării silite, nici Sentinţa Arbitrală, nici Sentinţa Civilă nu reprezintă titluri executorii deoarece: Sentinţa Arbitrală, care este o sentinţă arbitrală străină, nu este executorie de drept în România; încuviinţarea executării silite a Sentinţei Arbitrale pe teritoriul României se face prin hotărâre judecătorească pronunţată conform art. 1130 C.proc.civ., ori hotărârea judecătorească de încuviinţare a executării silite a unei hotărâri arbitrale străine nu este executorie şi nici definitivă conform Codului de procedura civilă român, putând fi atacată cu apel, conform art. 1130 C.pr.civ.
Arată că termenul de apel si apelul suspendă executarea Sentinţei civile, prin urmare până la dobândirea caracterului definitiv sau executoriu de către Sentinţa civilă, Sentinţa arbitrală nu poate fi pusă în executare.
Potrivit art. 632 alin. 1 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, titluri executorii sunt numai hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare.
Menţionează contestatoarea că Sentinţa Arbitrală, fiind o hotărâre arbitrală străină, nu este recunoscută în mod automat de legea română ca fiind un titlu executoriu, neîncadrându-se în enumerarea limitativă conţinută în art. 632 C.proc.civ. Pe de altă parte, legea nu recunoaşte în alte prevederi caracterul de titlu executoriu al hotărârii arbitrale străine, spre deosebire de hotărârile arbitrale pronunţate în România, care sunt titluri executorii conform art. 1120 C.proc.civ.
Arată că pentru ca o hotărâre arbitrală străină să poată fi pusă în executare silită pe teritoriul României, este necesară parcurgerea procedurii recunoaşterii şi încuviinţării executării hotărârii arbitrale conform art. 1125 şi urm. C.proc.civ. Prin urmare, Sentinţa Arbitrală nu poate fi pusă în executare pe teritoriul României fără parcurgerea procedurii prevăzute de art. 1125 şi urm. C.proc.civ, deci fără obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care se recunoaşte şi se încuviinţează executarea.
Pe de altă parte, potrivit art. 1130 C.proc.civ., cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluţionează prin hotărâre care poate fi atacată numai cu apel, astfel încât, hotărârea pronunţată de prima instanţa de judecată în ceea ce priveşte cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine nu este nici definitivă, nici executorie potrivit art. 633 şi 634 C.proc.civ. Mai mult, Sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Iaşi nu beneficiază nici de executare provizorie, neintrând în sfera dispoziţiilor art. 448 şi urm. C.proc.civ.
Arată că potrivit art. 468 alin. 5 C.proc.civ, termenul de apel, precum şi apelul exercitat în termen suspendă executarea hotărârii de primă instanţă. Sentinţei Arbitrală, care face obiectul Sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Iaşi, nu poate fi pusă în executare, deoarece sunt suspendate efectele Sentinţei civile pe perioada termenului de apel şi a apelului exercitat în termen. Fiind suspendate efectele Sentinţei civile, înseamnă că Sentinţei Arbitrale nu îi poate fi recunoscut în prezent caracterul de titlu executoriu.
Consideră că executarea silită este lipsită de însăşi premisa sa, ceea ce face ca această să fie nulă în totalitate. Menţionează contestatoarea că dosarul de executare a fost deschis cu nerespectarea dispoziţiilor legale, prin neinformarea sa. Consideră că ar fi trebuit să i se comunice încheierea deschiderii dosarului de executare. Necomunicarea acesteia conduce la nerespectarea dreptului la apărare, ceea ce conduce la anularea procedurii de executare silită.
Arată contestatoarea că potrivit art. 782 alin. 1 C.proc.civ., debitorul trebuia informat de către executorul judecătoresc cu privire la înfiinţarea măsurii popririi, fapt nerealizat de către BEJA I. D. şi S. C. I..
Contestă cheltuielile de executare, stabilite de executor, în cuantum de 45.004,88 lei, potrivit art. 669 alin. 4, aceste cheltuieli ar fi trebuit stabilite de executorul judecătoresc prin încheiere, care constituie titlu executoriu pentru aceste sume potrivit alin. 6. Or, arată că această încheiere nu a fost comunicată nici contestatoarei, nici terţilor popriţi, în lipsa acesteia neputând fi justificate sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de executare, impunându-se anularea executării sau reducerea cheltuielilor.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, arată că există motive temeinice, după ce va consemna cauţiunea în valoare totală de 16.598 lei.
Menţionează că potrivit art. 1129 C.proc.civ.., procedura recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a unei sentinţe arbitrale străine poate fi suspendată în cazul în care anularea sau suspendarea sentinţei arbitrale a fost solicitată instanţei competente din statul în care a fost pronunţată. Contestatoarea a formulat recurs în anularea Sentinţei Arbitrale în faţa Curţii de Apel Paris, cauza fiind pendinte, cu termen de judecată la data de 23 octombrie 2014. Prin urmare, continuarea executării Sentinţei Arbitrale în Dosarul de executare ar putea dăuna grav contestatoarei, în condiţiile în care pe rolul Curţii de Apel Paris se judecă anularea Sentinţei Arbitrale înseşi. Pentru evitarea unei situaţii contradictorii, instanţa de judecată este chemată să suspende executarea silită, până la clarificarea legalităţii Sentinţei Arbitrale care stă la baza prezentei executări silite.
Mai mult, având în vedere faptul că intimata este o societate având sediul în Italia, în condiţiile anulării executării silite sau a Sentinţei Arbitrale, posibilitatea contestatoarei de a obţine întoarcerea executării ar fi mult diminuate. Consideră că faptul asupra întregii proceduri de executare şi recunoaştere a sentinţelor arbitrale străine există o aparenţă de neconstituţionalitate. în acest sens, în dosarul de fond, instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale in vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din decretului nr. 186 din 10.07.1961 pentru aderarea Republicii Populare Române la Convenţia pentru recunoaşterea si executarea sentinţelor arbitrale străine adoptata la New York la 10 iunie 1958 , în raport de dispoziţiile art. 11 alin. 2 si 3 şi art. 21 alin 1 si 2 art. 124 alin. 1 şi art. 126 alin 1 din Constituţia României.
Arată că această procedură este pendinte în faţa Curţii Constituţionale. Executarea silită ar afecta în mod semnificativ activitatea contestatoarei. Astfel cum rezultă din situaţia financiară a contestatoarei corespunzătoare anului 2012, aceasta a înregistrat o pierdere de 3.128.167 lei. De asemenea, datoriile contestatoarei se ridicau la un cuantum de 119.542.566 lei, în condiţiile în care cheltuielile curente ale societăţii depăşesc disponibilităţile existente. La aceasta se adaugă cheltuielile pe care le înregistrează contestatoarea în fiecare lună cu plata salariilor celor 751 salariaţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţii. De asemenea, conform Balanţei de verificare pentru luna ianuarie 2014, pierderea societăţii contestatoare a fost de 943.998,10 lei.
Consideră că prin urmare, există o presiune financiară extrem de mare asupra contestatoarei, iar executarea silită prin poprire, în condiţiile existenţei unor indicii temeinice de nelegalitate, ar afecta grav activitatea contestatoarei.
În drept, invocă dispoziţiile art. 711 şi urm. C.proc.civ.
În susţinere, contestatoarea a depus la dosar înscrisurile invocate în acţiune.
Intimatul B. E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare – la data de 27.10.2014 – filele 133-141, solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite.
În susţinere, intimatul arată că titlu executoriu în temeiul căruia a fost demarată executarea silită este Hotărâ¬rea Arbitrală, titlu executoriu definitiv şi executoriu aşa cum reiese din certificatul ataşat prezentei. Menţionează că potrivit art. 635 C.proc.civ., sentinţele arbitrale sunt titluri executorii, în acelaşi fel dispune codul, în Titlul IV referitor la Procesul Arbitrai internaţional, şi cu privire la puterea executorie a hotărârilor arbitrale străine: potrivit art. 1120 alin (3) C.proc.civ., hotărârile arbitrale străine sunt executorii şi obligatorii de la data comunicării către părţi.
Consideră intimatul că împrejurarea că Hotărârea Arbitrală trebuie să parcurgă procedura de încuviinţa¬re a executării silite nu poate conduce la concluzia că nu ar avea calitate de titlu executoriu. Prin urmare, consideră că executarea a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu recunoscut de legea română.
Arată că executarea silită pe teritoriul României a fost încuviinţată de in¬stanţa competentă, de Tribunalul Iaşi.
Menţionează intimatul că Convenţia de la New York prevede expres în art. 3 că „fiecare din Statele con¬tractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executa¬rea acestei sentinţe conform regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde sentinţa este invocata in condiţiile stabilite in articolele următoare. Pentru re¬cunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale cărora se aplica pre¬zenta Convenţie nu vor fi impuse condiţiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecata mult mai ridicate, decât acelea care sunt impuse pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale naţionale.”
Ca atare, ar fi împotriva legii ca o hotărârea arbitrală străină pronunţată într-un stat membru al Convenţiei de la New York să urmeze o procedură cu mult mai anevoioasă decât cea prevăzută pentru o sentinţă arbitrală internă, ca şi cum ho¬tărârea ar fi fost pronunţată într-un stat terţ. În consecinţă, hotărârea arbitrală poate fi pusă în executare în condiţii analoge cu cele prevăzute în materia hotărârilor arbitrale interne. Or executarea silită a unei hotărâri arbitrale interne se face urmare a încuviinţării executării acesteia de către instanţa de executare, indiferent de posibilitatea ulterioară a debitorului de a contesta această încuviinţare, iar potrivit art. 665 alin (4) C.proc.civ., încuvi¬inţarea executării silite permite creditorului să solicite executorului să recurgă la toate modalităţile de executare permise de lege în vederea realizării creanţei sale.
Arată intimatul că hotărârea arbitrală poate fi pusă în executare chiar dacă este atacată cu acţiune în anulare. Potrivit art. 637 C.proc. civ., „(1) Punerea în executare a unei hotărâri jude¬cătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă ti¬tlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţii¬le legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, du¬pă caz.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.”
Arată că Tribunalul Iaşi a respins cererea de suspendare a executării si¬lite a sentinţei arbitrale străine până la soluţionarea acţiunii în anularea titlului executoriu, deci a apreciat că executarea titlului executoriu ar putea fi încuviinţată şi demarată în prezent – sens în care ataşează Încheierea din 27.05.2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. …
Consideră că excepţia de neconstituţionalitate a Decretului 186/1961 nu are un efect asupra executării Hotărârii Arbitrale, pretinsa excepţie de neconstituţionalitate ridicată de debitoare în procedura de încuviinţare a executării reprezintă o încercare de tergiversare a cauzei: decretul 186/10.07.1961 a fost validat de nenumărate ori de Curtea Constituţională de la adoptarea sa, motiv pentru care Tribunalul Iaşi a respins cererea de suspendare a executării până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Ca atare, ex¬cepţia nu poate avea nici un efect în cadrul procedurii de executare a titlului exe¬cutoriu constând în Hotărârea Arbitrată străină.
Cu privire la situaţia financiară a debitoarei, intimatul arată că aşa cum a reţinut şi Tribunalul Iaşi, dificultăţile financiare nu reprezintă un argument pentru suspendarea executării sentinţei, şi a res¬pins cererea debitoarei „având in vedere şi raporturile contractuale între părţi, este justificata apărarea reclamantei în combaterea cererii de sus¬pendare, potrivit căreia, printr-o eventuala executare silita, s-ar produce un pre¬judiciu în patrimoniul sau, aceasta raportat la suma mare de bani acordata prin hotărârea arbitrata a cărei recunoaştere se solicită, şi la condiţiile vizând situaţia financiara a paratei care este in continuu declin”.Aceasta deoarece încă de la obţinerea de către intimat a titlului executoriu, debitoarea a procedat la ascunderea bunurilor şi diminuarea activităţii sale, aşa cum a arătat înseşi în cadrul dosarului de încuviinţare a executării, în care a de¬monstrat că şi-a diminuat activitatea cu peste 70% de la devenirea executorie a Sentinţei arbitrale.
Arată intimatul şi că debitoarea, cu rea-credinţă, a instruit băncile la care deţine conturi să nu dea curs adreselor de poprire înfiinţate de executorul judecătoresc, iar prezenta contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării nu sunt decât o nouă încercare de tergiversare a executării silite până la mutarea activelor pe alte societăţi din grupul G., ce deţine E. V. Paşcani SA.
Cu privire la încheierea de deschidere a dosarului de executare, arată intimatul că încheierea de deschidere a dosarului de executare se comunică exclusiv creditorului, aşa cum dispune art. 664 alin (2) C.proc.civ., iar art. 635 C.proc.civ. dispune că poprirea asupra conturilor debitorului se înfiinţează fără somaţie, pentru a nu da debitoarei posibili¬tatea să îşi mute activele din conturile ce urmau a fi poprite.
Menţionează că debitoarea cunoştea cuprinsul titlului executoriu constând în sentinţa arbitrală definitivă şi executorie încă din iunie 2013, i-a fost comunicat atât titlul executoriu, cât şi sentinţa de încuviinţare a executării silite, debitoarea participând în contradictoriu în proce¬dura încuviinţării executării silite a titlului executoriu, iar debitoarea a obţinut suspendarea provizorie a executării silite prin încheie¬rea 342/2014 pronunţată la data de 27.08.2014 de Judecătoria Paşcani, în Dosarul nr. …. În consecinţă, consideră că nu există nici un motiv procedural care să conducă la nulitatea executării silite.Instanţa, din oficiu, a solicitat şi a fost ataşat Dosarul de executare nr. 1475/2014 al BEJA I. D. şi S. C. I..
De asemenea, au fost ataşate Dosarele nr. .. şi nr. … – având ca obiect suspendare provizorie executare silită – Judecătoria Paşcani.
Prin Încheierea din data de 17.12.2014, instanţa a respins cererea intimatului de pronunţare a unei hotărâri în temeiul art. 436 C.proc.civ., cu motivarea menţionată în Încheierea de şedinţă.
Pe fondul cauzei, analizând susţinerile părţilor prin prisma probelor administrate şi a textelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Prin art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a stabilit că Noul Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.”
În condiţiile în care cererea creditorului a fost înregistrată la BEJA I. D. şi S. C. I., la data de 08.08.2014 – filele 176-177, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă.
Executarea silită este definită ca fiind acea procedură prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, constrânge cu concursul organelor de stat competente pe debitorul său, care nu-şi execută de bună voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Contestaţia la executare este mijlocul procedural creat de legiuitor pentru înlăturarea neregularităţilor săvârşite cu ocazia desfăşurării activităţii de executare silită, prin care părţile, sau terţele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanţei competente. Contestaţia la executare este practic o cale de atac specială pentru înlăturarea în anumite condiţii stabilite de lege, a unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de către organele de executare. Contestaţia la executare este aşadar, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, reprezentând de fapt o plângere specifică acestei proceduri, prin care se poate obţine anularea sau îndreptarea unor acte sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
În cadrul Dosarului de executare silită nr. 1475/2014, BEJA I. D. şi S. C. I. a demarat executarea silită împotriva contestatoarei S.C. E. V. PAŞCANI S.A. (fostă S.C. R. S.A.), prin dispunerea înfiinţării popririi asupra conturilor contestatoarei deţinute la diverse instituţii de credit.
Instanţa reţine că titlul executoriu invocat de către creditoarea-intimat B. E. S.R.L. este reprezentat de Hotărârea arbitrală din data de 02.05.2013, pronunţată la Paris de Tribunalul arbitral constituit în conformitate cu Regulile Curţii Internaţionale de Arbitraj din cadrul Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris în dosarul 17732/GZ/MHM.
Prin Sentinţa Arbitrală, contestatoarea a fost obligată la plata unor sume de bani către intimata B. E. S.R.L.: 568.390,49 Euro, din care 416.000,00 Euro debit principal şi 152.390,49 Euro dobândă moratorie calculată la debitul principal; 142.500,00 USD – cheltuieli arbitrale; 9.961,86 GBP – costuri expertiză, la cursul BNR din ziua plăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 403 din data de 27.06.2014 – Dosarul nr. …, Tribunalul Iaşi a recunoscut şi a încuviinţat executarea Sentinţei Arbitrale – filele 64-72, procesul de exequatur fiind înregistrat pe rolul instanţei statale române competente material şi teritorial.
Contestatoarea S.C. E. V. PAŞCANI S.A. (fostă S.C. R. S.A.) a formulat apel împotriva acestei sentinţe.
Potrivit art. 1.120 alin (3) C.proc.civ., hotărârile arbitrale străine sunt executorii şi obligatorii de la data comunicării către părţi. Acest text trebuie interpretat şi din prisma art. 5 pct. 1 lit. e din Convenţia de la New York (1958) şi art. 1.128 lit. f, teza I C.proc.civ., în sensul că hotărârea arbitrală străină obligatorie este orice hotărâre regulat pronunţată, încă atacabilă. Cu alte cuvinte, hotărârea arbitrală străină este obligatorie pentru părţi din momentul pronunţării, independent de căile de atac. Prin Convenţia de la New York (1958) nu s-a cerut, pentru a considera drept obligatorie hotărârea arbitrală străină, condiţia epuizării prealabile a căilor de reformare.
Instanţa reţine că din momentul pronunţării, hotărârea arbitrală este obligatorie pentru părţi şi intră în puterea lucrului de judecat, iar din momentul comunicării, hotărârea arbitrală are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.
De altfel, tribunalul, în procedura de exequatur, nu poate examina hotărârea arbitrală pe fondul diferendului, potrivit art. 1.097 C.proc.civ., iar controlul de regularitate a hotărârii arbitrale străine este unul internaţional, după cum a consacrat sistemul de drept român.
Prin urmare instanţa va respinge susţinerile contestatoarei legale de lipsa titlului executoriu.
De altfel, apelul formulat de debitoare împotriva Sentinţei civile nr. 403/27.06.2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. … a fost respins de Curtea de Apel Iaşi la data de 10.12.2014 – potrivit certificatului de grefă depus la dosar.
Conform art. 1129 C.proc.civ.., procedura recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a unei sentinţe arbitrale străine poate fi suspendată în cazul în care anularea sau suspendarea sentinţei arbitrale a fost solicitată instanţei competente din statul în care a fost pronunţată. Contestatoarea a formulat acţiune în anularea Sentinţei Arbitrale în faţa Curţii de Apel Paris, respinsă de Curtea de Apel Paris la data de 25.11.2014, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de intimat la termenul de judecată din data de 17.12.2014.
De altfel, instanţa reţine că cererea de suspendare a executării si¬lite a sentinţei arbitrale străine până la soluţionarea acţiunii în anularea titlului executoriu, a fost respinsă de Tribunalul Iaşi, deci s-a apreciat că executarea titlului executoriu ar putea fi încuviinţată şi demarată în prezent – sens în care s-a ataşat Încheierea din 27.05.2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. …, rămasă definitivă, prin Decizia nr. 343/10.12.2014 a Curţii de Apel Iaşi.
Cu privire la celelalte susţineri ale contestatoarei, instanţa reţine că încheierea de deschidere a dosarului de executare se comunică exclusiv creditorului, aşa cum dispune art. 664 alin (2) C.proc.civ., iar art. 635 C.proc.civ. dispune că poprirea asupra conturilor debitorului se înfiinţează fără somaţie, tocmai pentru a se putea recupera debitele din titlul executoriu.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare, contestat de contestator, instanţa reţine că executorii judecătoreşti pot încasa onorarii al căror cuantum este fixat în limite minimale şi maximale prin Ordinul nr. 2550/2006. De asemenea, potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, „(1) Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (…)
d.) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei, plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.”, instanţa reţinând că s-au stabilit în mod corect şi cheltuielile de executare.
Prin urmare, instanţa va reţine că actele de executare au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în materia executării silite şi va respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
De asemenea, cu privire la cererea de suspendare executare silită pornită în Dosarul de executare silită nr. 1475/2014 – BEJA I. D. şi S. C. I.,, instanţa o va respinge, ca neîntemeiată, văzând aspectele menţionate cu privire la respingerea contestaţiei la executare, precum şi Încheierea nr. 31 din 27.05.2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. … – filele 144-146, rămasă definitivă, prin Decizia nr. 343/10.12.2014 a Curţii de Apel Iaşi.
Se constată că în cauza de faţă, contestatorul s-a conformat obligaţiei stabilite de art. 718 alin. 2, achitând o cauţiune în cuantum de 16.598 lei, în Dosarul de suspendare provizorie a executării silite nr. …- fila 326. Conform art. 718 alin. 7 C.proc.civ., cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, după caz.
În ceea ce priveşte oportunitatea suspendării executării silite, instanţa observă că simplul fapt al achitării cauţiunii nu constituie o condiţie unică şi suficientă de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, aceasta fiind doar o condiţie prealabilă prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii.
Cauţiunea la care se referă instanţa reprezintă o garanţie a recuperării prejudiciului pricinuit creditorului, în situaţia respingerii contestaţiei la executare.
Faptul că s-a achitat cauţiunea nu constituie o obligaţie a instanţei de a dispune suspendarea executării silite, având în vedere că această măsură de excepţie trebuie justificată de motive temeinice.
Astfel, contestatoarea nu a făcut dovada unor motive temeinice care să fi determinat suspendarea executării silite, nu poate fi considerat suficientă invocarea debitului însemnat, deoarece executarea silită în sine este de natură a păgubi pe debitor în momentul executării silite.
De altfel, însăşi Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că etapa executării unei hotărâri sau a altui titlu executoriu trebuie considerată ca făcând parte integranta din „proces” în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi că dreptul de acces la instanţa ar fi iluzoriu dacă ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca un titlu executoriu să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi.
Instanţa va lua act că intimatul a arătat la concluziile asupra fondului că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de suspendare executare silită pornită în Dosarul nr. 1475/2014 – BEJA I. D. şi S. C. I., ca neîntemeiată.
Respinge contestaţia la executare, formulată de contestatoarea S.C. E. V. PAŞCANI S.A., în contradictoriu cu intimata B.E. S.R.L., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Paşcani.
Pronunţată în şedinţa publică de la 22.12.2014.
