Asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 191 /01.01.2010 a fost admisa actiunea formulata de petentul Sindicatul Liber ,,Pinoasa” în numele si pentru salariatii A.V. , B.F., G. G., G.G., I. I., M. I., N. V., N. D., P. T. D., P. G., P. C. M., R. I., R. V., S. A. D. si T. S., în contradictoriu cu intimata S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A..
A fost obligata intimata sa reconstituie procentul necesar încadrarii în conditii deosebite de munca a salariatilor membri de sindicat ai petentului pentru perioada 01.01.2002-13.07.2009 si sa vireze catre bugetul de stat contributiile de asigurari sociale aferente încadrarii în conditii deosebite de munca pentru aceeasi perioada.
A fost obligata intimata la plata catre petent a sumei de 1.785 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta SC Complexul Energetic Rovinari SA.
Prin decizia civila nr. 3989/28.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Craiova a fost admis recursul declarat de intimata Complexul Energetic Rovinari SA, a fost casata sentinta civila nr. 191/01.02.2010 a Tribunalului Gorj si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Potrivit considerentelor deciziei de casare s-a aratat ca instanta de fond nu a examinat, pentru fiecare dintre reclamanti, îndeplinirea conditiilor impuse de prevederile legale, în raport de prevederile contractelor colective de munca, ale contractelor individuale de munca si actelor aditionale la acestea, de existenta buletinelor de determinare a noxelor si a avizelor I.T.M Gorj cu privire la conditiile de la locurile de munca pe care fiecare dintre reclamanti le ocupa.
Cauza a fost reînregistrata pe rolul Tribunalului Gorj sub numarul 8615/95/2010, iar de catre intimate au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri privind drepturile salariale si sporurile de care beneficiaza salariatii membri de sindicat din prezenta cauza.
Prin sentinta civila nr. 4547/08.06.2011, pronuntata de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 8615/95/2010, a fost admisa în parte actiunea cu precizarea ulterioara formulata de petentul Sindicatul Liber ,,Pinoasa” în numele si pentru salariatii A.V. , B.F., G. G., G.G., I. I., M. I., N. V., N. D., P. T. D., P. G., P. C. M., R. I., R. V., S. A. D. si T. S., în contradictoriu cu intimata S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.
A fost obligata intimata sa reconstituie procentul necesar încadrarii în conditii deosebite de munca a salariatilor membri de sindicat ai petentului pentru perioada 01.01.2002-13.07.2009.
A fost obligata intimata sa vireze catre bugetul de stat contributiile de asigurari sociale aferente încadrarii în conditii deosebite de munca pentru perioada mai sus mentionata.
Capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzei din contractul colectiv de munca la nivel de unitate privind încadrarea salariatilor în conditii normale de lucru si a clauzei din contractele individuale de munca si actele aditionale privind mentiunea conditii normale de lucru au fost respinse.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca, pentru perioada solicitata de petent în numele membrilor de sindicat, initial de la 01.01.2002 pâna la 01.01.2008 iar apoi prin precizarea efectuata pâna la 13.07.2009, sunt îndeplinite conditiile sa fie încadrati în conditii deosebite de munca.
Prin raportul de expertiza efectuat s-a stabilit ca începând cu 01.01.2008 membrii de sindicat ai petentului au fost încadrati în ,,conditii deosebite”, desi pâna la aceasta data si-au desfasurat activitatea în aceleasi conditii de munca.
Expertiza a mai concluzionat ca buletinele de determinare a noxelor si avizele ITM privesc locurile de munca ale petentilor si implicit profesia acestora chiar daca nu au fost respectate metodologiile pentru încadrarea locurilor de munca asa cum au fost prevazute de Legea 19/2000, HG 261/2001 si HG 246/2007, iar în cauza nu a fost respectat programul de masuri tehnico – organizatorice întocmit de intimata pe perioada din litigiu.
Tribunalul a apreciat, în raport si de prevederile HG 246/2007, ca chiar daca nu exista o expertizare si avizele necesare, angajatorul este cel care nu a facut demersurile necesare, iar culpa îi apartine exclusiv acestuia, în cauza existând doar doua avize, respectiv nr. 18/05.01.2005 si nr. 585/15.02.2010.
A mai retinut ca salariatii membri de sindicat, asa cum reiese din concluziile raportului de expertiza, au fost încadrati în grupa II de munca pâna în anul 2002, iar în continuare au beneficiat de sporuri la salarii tocmai pentru lucrul în conditii grele, periculoase si nocive, iar angajatorului îi revenea obligatia pentru clasificarea locurilor de munca în conditii deosebite sau speciale, neputându-se retine culpa sindicatului în neurmarea procedurilor stabilite de lege în conditiile în care angajatorului îi reveneau aceste sarcini.
A respins capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzei din contractul colectiv de munca la nivel de unitate privind încadrarea salariatilor în conditii normale de lucru si a clauzei din contractele individuale de munca si actele aditionale privind mentiunea “conditii normale de lucru”, întrucât contractele respective si-au produs efectele, au fost semnate de catre parti, iar actiunea dedusa judecatii vizeaza tocmai o situatie exceptionala de reparatie a unei stari de fapt.
În raport de prevederile art. 19 din Legea 19/2000, HG 261/2001 si HG 246/2007 a fost admisa în parte actiunea cu precizarea ulterioara si obligata intimata sa reconstituie petentilor salariati membri de sindicat procentul necesar încadrarii în conditii deosebite de munca pentru perioada 01.01.2002 -13.07.2009.
În raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 19/2000 a obligat intimata sa vireze catre bugetul de stat contributiile de asigurari sociale eferente încadrarii în conditii deosebite de munca pentru perioada mentionata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul SC Complexul Energetic Rovinari SA, considerând-o netemeinica si nelegala, invocând dispozitiile art.3021 si 304 pct. 9 Cod pr. civ.
În motivarea recursului recurenta pârâta a sustinut ca în mod eronat a fost obligata la reconstituirea procentului necesar încadrarii în conditii deosebite de munca si la virarea catre buget a contributiilor de asigurari sociale aferente acestei încadrari, fara a se tine seama ca, în perioada în litigiu, locurile de munca ale petentilor nu se regasesc pe lista categoriilor profesionale încadrate în conditii deosebite de catre ITM, conform metodologiei stabilita de HG 261/2001 si HG 246/2007.
Procedura de încadrare a locurilor de munca în conditii deosebite, conform HG 261/2001, este alcatuita dintr-o serie de operatiuni, este stricta si nu poate fi reconstituita.
Au fost depuse la dosar lista categoriilor profesionale încadrate în conditii deosebite, avizele ITM si documentele prin care se arata ca locurile de munca ale petentilor nu se încadreaza în conditii deosebite, probe pe care instanta a omis sa le analizeze. Avizul ITM este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de munca în conditii deosebite; fiind deci o procedura speciala nu poate fi reconstituita retroactiv de instanta de judecata, constituind o depasire a competentei.
HG 246/2007 prevede la art.1 ca de la 07.03.2007 avizele de încadrare în conditii deosebite acordate conform HG 261/2001, valabile pâna la 06.03.2007 inclusiv, pot fi reînnoite în termen de 120 zile (art.2 alin.3).
Conform art. 13 alin.4 din HG 246/2007 “în cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata în conditii deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotarâre judecatoreasca”.
Toate documentele pentru evaluarea si stabilirea locurilor de munca în conditii deosebite au fost semnate si însusite de catre sindicatul reclamant, fara a se ridica obiectiuni si fara a fi contestate, nici lista locurilor de munca expertizate si stabilite, nici lista salariatilor comunicati la Casa Judeteana de Pensii.
Conform art.3 alin(1) lit. a si e, art.11 alin.(1) din HG 261/2001 precum si art.2 alin.(1) lit.a si art. 8 din HG 246/2007, nominalizarea locurilor de munca în vederea încadrarii în conditii deosebite, evaluarea acestora, cererea de reînnoire a avizului ITM cât si nominalizarea salariatilor care beneficiaza de aceste conditii se fac conventional, de comun acord între administratie si sindicate.
Acordul se gaseste în CCM la nivel de unitate si în actele aditionale la acesta, în anexa17, CCM semnat fara obiectiuni si având putere de lege între partile contractante.
Admiterea actiunii de catre instanta a echivalat cu o modificare unilaterala a CCM de catre instanta, substituindu-se vointei partilor contractante. A concluzionat ca nu exista o baza legala pentru încadrarea retroactiva a locurilor de munca care nu au fost nominalizate în conditii deosebite.
Procedura prealabila de încadrare în conditii deosebite, reglementata prin HG 261/2001 si HG 246/2007 nu a fost parcursa pentru locurile de munca în care reclamantii si-au desfasurat activitatea în conditii de 100%, semnând în acest sens, alaturi de reprezentantul sindicatului, acte aditionale la CCM; buletinele de analiza, procesele verbale, rapoartele de încercari invocate de sindicatul reclamant, apartin altor locuri de munca; reconstituirea perioadei lucrate în conditii deosebite se poate face prin hotarâre judecatoreasca doar în cazul distrugerii arhivelor, dovedita cu acte (HG 261/2001 art.14 alin.2 si HG 246/2007 art. 13 alin.14); procedura este stricta, trebuie parcursa anterior încadrarii si nu poate fi reconstituita retroactiv de catre instanta de judecata, ceea ce ar însemna ca se substituie unui organ administrativ abilitat de lege.
Intimatii, legal citati, nu au formulat întâmpinare.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, locurile de munca in conditii deosebite reprezinta acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc; aceeasi definitie este mentinuta, in esenta, si de Legea 263/2010 care, in art 3, prevede ca sunt locuri de munca în conditii deosebite – locurile de munca unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la conditiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toata durata timpului normal de munca, poate conduce în timp la îmbolnaviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinte asupra securitatii si sanatatii în munca a asiguratilor.
Alin. 2 al art. 19 din Legea nr. 19/2000 stipula faptul ca stabilirea criteriilor si a metodologiei de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite se face prin hotarâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si a Ministerului Sanatatii.
In acest sens a fost adoptata H.G. nr. 261/2001, act normativ ce a fost în vigoare pîna la 11 martie 2007, când a fost abrogat expres prin HG 246/2007. Din analiza H.G. nr. 261/2001 rezulta ca pentru încadrarea locurilor de munca în conditii deosebite se impunea urmarea unei metodologii, alcatuita dintr-o succesiune de operatiuni specifice. Structurând procedura prevazuta de actul normativ mentionat rezulta în pricipal urmatoarele operatiuni:
– nominalizarea locurilor de munca ce urmau a fi expertizate si supuse determinarii noxelor profesionale în vederea verificarii daca se încadreaza în conditii deosebite. Nominalizarea avea loc prin încheierea unui proces-verbal privind propunerea de încadrare a locurilor de munca în conditii deosebite, act încheiat de angajator înpreuna cu sindicatul;
– evaluarea locurilor de munca nominalizate si expertizate, prin verificarea si a conditiilor prevazute de art. 2 lit. b si c (referitoare la efectele actiunii noxelor profesionale asupra starii de sanatate, respectiv morbiditatea exprimata prin boli profesionale);
– obtinerea avizului inspectoratului teritorial de munca (ITM);
– depunerea la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de munca, a avizului ITM prin care se dovedeste încadrarea locurilor de munca în conditii deosebite si lista cuprinzând categoriile profesionale care lucreaza în aceste locuri de munca;
– nominalizarea salariatilor care îsi desfasoara activitatea în locurile de munca încadrate în conditii deosebite. Art. 5 alin.3 din HG 261/2001 prevedea obligatia angajatorului de a depune lunar la casele teritoriale de pensii lista cuprinzînd persoanele care în luna anterioara au desfasurat activitatea în locuri de munca în conditii deosebite.
Parcurgerea procedurii analizata mai sus, la nivelul fiecarui angajator, era obligatorie. Valabilitatea avizului obtinut ca urmare a respectarii procedurii reglementata de HG 261/2001 nu putea fi mai mare de 3 ani. Avizele au fost supuse prelungirii si, din 2007 – conform HG 246/2007, reînnoirii.
În raport de continutul metodologiei reglementata de HG 261/2001, în cadrul etapelor acesteia angajatul putea contesta:
a) faptul ca locul sau de munca nu a fost nominalizat de catre angajator si sindicate în vederea evaluarii. Într-o astfel de situatie obiectul litigiului îl constituia obligarea angajatorului sa supuna expertizarii, determinarii noxelor profesionale si evaluarii locul de munca în care îsi desfasoara activitatea salariatul si cu privire la care sustine ca trebuie obtinut aviz ca fiind în conditii deosebite;
b) faptul ca, desi s-a facut nominalizarea si evaluarea locului respectiv de munca, ITM nu a avizat favorabil încadrarea locului respectiv de munca, ca fiind în conditii deosebite;
c) faptul ca, desi un anumit loc de munca a fost evaluat pentru conditii deosebite si s-a primit avizul ITM referitor la acesta, ulterior – în mod abuziv – categoria profesionala careia îi apartine angajatul si care îsi desfasoara activitatea la respectivul loc de munca nu a fost nominalizata (cu ocazia încheierii contractului colectiv de munca) ca îsi desfasoara activitatea în conditii deosebite de munca;
d) faptul ca petentul nu a fost nominalizat de angajator si sindicat ca si-a desfasurat activitatea într-o anumita perioada în locul de munca avizat pentru conditii deosebite de munca. În acest caz litigiul ar avea ca obiect sa se constate ca petentul a desfasurat activitatea într-un loc de munca avizat ca fiind în conditii deosebite. Actul care se contesta este refuzul nominalizarii petentului ca fiind angajat ce si-a desfasurat activitatea în conditii deosebite de munca, desi locul de munca a fost avizat iar categoria sa profesionala este prevazuta în CCM;
e) faptul ca, desi a desfasurat activitatea într-un loc de munca încadrat în conditii deosebite si pentru care a fost nominalizat de angajator si sindicat, nu a fost achitata de angajator contributia prevazuta de lege pentru munca efectuata în conditii deosebite.
Rezulta din cele expuse ca, în raport de actul contestat, obiectul litigiului declansat în legatura cu procedura privitoare la conditiile deosebite de munca prevazute de Legea nr. 19/2000, si ulterior Legea nr. 263/2010, poate fi diferit. Întrucât, însa, prin fiecare dintre actiunile mentionate mai sus (ce pot fi promovate pornind de la metodologia încadrarii locurilor de munca în conditii deosebite) se urmareste obtinerea unui folos ce are un continut economic, imediat sau mai îndepartat (cum ar fi reducerea vârstei de pensionare), acestea sunt supuse termenului general de prescriptie de trei ani prevazut de Decretul nr. 167/1958, în lipsa reglementarii unui termen special. Referitor la refuzul avizarii de catre ITM a locurilor de munca, prin HG 261/2001 si ulterior prin HG 246/2007, a fost reglementat un termen mai scurt, de 15 zile, termen prevazut, însa, pentru anagajator.
Momentul de la care se naste dreptul la actiune este cel de la care angajatul a avut cunostinta de actul contestat.
În speta intimatii reclamanti au solicitat instantei, potrivit cererii de chemare în judecata, sa se constate ca, desi au desfasurat în permanenta activitatea în conditii deosebite de munca în perioada ianuarie 2002 – iulie 2009, cu toate acestea reclamantii au câteva luni pe an în care nu li se recunosc conditiile deosebite de munca pentru activitatea desfasurata. Au precizat reclamantii ca au lucrat în permanenta în aceleasi conditii de munca, atît anterior perioadei în litigiu cât si pe perioada în litigiu. Pâna la 1 ianuarie 2002 le-a fost recunoscuta grupa II de munca; pe perioda în litigiu (mentionata initial ca fiind ianuarie 2002 – decembrie 2007, si precizata ulterior pâna la introducerea actiunii – iulie 2009) au fost încadrati în conditii deosebite de munca, cu exceptia unor perioade, precizate în actiune, în care acest drept nu le este recunoscut. Au mentionat ca nu toate meseriile petentilor sunt prevazute în gr. II de munca potrivit Ordinului 50/1990, desi acestia si-au desfasurat activitatea în acelasi timp si acelasi microclimat cu salariatii care sunt încadrati în grupa II de munca, conform anexei II din ordinul mentionat.
Au mai solicitat reclamantii sa fie obligata unitatea sa achite contributiile de asigurari sociale aferente încadrarii în conditii deosebite de munca pentru perioada aflata în litigiu.
Prin precizarea de actiune aflata la fila 202 din dosarul de fond din primul ciclu procesual reclamantii au solicitat si constatarea nulitatii clauzelor din contractele individuale de munca si actele aditionale la acestea prin care se mentioneaza conditii normale de lucru.
În raport de cererea concret formulata, de probatoriul administrat si de dispozitiile legale incidente în cauza Curtea apreciaza ca în mod gresit a fost admisa actiunea.
Plecând de la solicitarea reclamantilor si observând raportul de expertiza întocmit în cauza, în rejudecare la instanta de fond, se constata ca locurile de munca în care intimatii reclamanti si-au desfasurat activitatea pe perioada în litigiu au fost nominalizate pentru a fi expertizate si evaluate; în urma evaluarii recurenta pârâta a primit aviz favorabil de la ITM, în sensul încadrarii respectivelor locuri de munca ca fiind în conditii deosebite, desi acestea nu au figurat în anexele la Ordinul nr. 50/1990 ca fiind activitati sau locuri de munca în grupa I sau II de munca.
Astfel fiind concluzia care se impune este ca ceea ce se contesta în cauza nu este refuzul nominalizarii locurilor de munca în vederea evaluarii si nici un eventual aviz negativ dat de ITM, ci faptul ca în mod abuziv recurenta pârâta nu i-ar fi nominalizat pe intimatii reclamanti ca fiind salariati care si-au desfasurat în permanenta activitatea în conditii deosebite de munca în perioada ianuarie 2002 – iulie 2009.
Nominalizarea salariatilor care îsi desfasoara efectiv activitatea, pe întreaga durata a programului de lucru, în locurile de munca încadrate în conditii deosebite de munca se face periodic de catre angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor (potrivit art. 11 din HG 261/2001). În conformitate cu art. 12 din acelasi act normativ “perioadele în care un salariat lucreaza permanent în locuri de munca în conditii deosebite de stabilesc prin decizie a angajatorului care reglementeaza atributiile de servici ce revin fiecarui salariat conform sarcinii specifice, în raport cu functia îndeplinita. Dispozitiile legale mentionate au fost reluate si prin HG nr. 246/2007 (art. 8 si 9).
Faptul ca pentru anumite perioade intimatii reclamanti nu au fost nominalizati ca fiind salariati care îsi desfasurau activitatea în conditii deosebite de munca a fost facut cunoscut acestora, odata cu semnarea actelor aditionale la contractele individuale de munca. Aceste acte aditionale au fost contestate de intimatii reclamanti prin precizarea de actiune facuta la fond. Cererea intimatilor reclamanti de a fi constatata nulitatea absoluta a acestor acte a fost respinsa de instanta iar împotriva sentintei nu a fost declarat recurs de catre intimatii reclamanti. Astfel fiind legalitatea întocmirii acestor înscrisuri nu mai poate fi analizata.
Referitor la conditiile efective în care intimatii reclamanti si-au desfasurat activitatea se mai impun unele precizari în legatura cu raportul de expertiza întocmit în rejudecare la instanta de fond.
Potrivit raportului de expertiza (fila 169 din dosarul de rejudecare a fondului), nivelul zgomotului la locurile de munca supuse expertizarii înregistra depasiri cuprinse între 0,2 si 14 dB peste nivelul maxim admis. Conform buletinului de determinare a noxelor nr. 2427/10 octombrie 2001 (filele 365 – 369 dosar rejudecare fond), întocmit de Directia de Sanatate Publica Gorj, din cele 80 de locuri de munca pentru care s-a facut determinarea noxelor, se înregistrau depasiri ale nivelului maxim admis la 3 locuri de munca, depasiri stabilite prin luarea în calcul si a timpilor de expunere în raport cu timpul de lucru.
Referitor la pulberile de steril/carbune expertul face mentiuni generale. Conform buletinului de analiza nr. 2784/2001 întocmit de Directia de Sanatate Publica Gorj (filele 360 – 364 dosar rejudecare fond), prin care s-au determinat valori minime, maxime si medii pentru fiecare din cele 75 de locuri de munca analizate, au fost constatate valori medii ce depaseau valorile maxime admise la 20 dintre locurile de munca analizate. La o parte din cele 20 locuri de munca au fost constatate valori minime care se încadrau în valoarea maxima admisa pentru aceasta noxa; pentru o parte din locurile de munca la care valorile medii se încadrau în limita maxima admisa, valorile maxime masurate depaseau limita maxima admisa. Rezulta din observarea acestui buletin de analiza ca pentru acelasi loc de munca au fost înregistrate valori diferite, ceea ce duce la concluzia ca nu se justifica încadrarea de catre recurenta pârâta, în permanenta, în conditii deosebite de munca a tuturor angajatilor care lucrau si lucreaza în aceste locuri de munca (cum solicita intimatii reclamanti), nefiind îndeplinita cerinta prevazuta de lege ca toti salariatii, pe toata durata programului de munca, sa lucreze în conditii deosebite de munca.
Se mai impune precizarea ca sustinerea expertului, în sensul ca factorii de microclimat aveau valori peste parametri maxim admisi (fila 170 dosar rejudecare fond) nu poate fi retinuta; expertul nu a indicat vreun buletin de analiza sau alt document pentru a-si fundamenta sustinerea. Pe de alta parte, factorii de microclimat (temperatura, curenti aer, umiditate) nu au fost retinuti ca fiind noxe profesionale, în documentatia întocmita pentru obtinerea avizului ITM nr. 2033 /2001.
În raport de continutul probatoriului analizat Curtea apreciaza ca este nefundamentata concluzia expertului în sensul ca petentii si-au desfasurat activitatea în permanenta în aceleasi conditii de munca, respectiv în conditii deosebite de munca, situatie în care, a opinat expertul, nu se justifica încadrarea diferita a acestora, adica conditii normale de munca pâna la 1 ianuarie 2008 si conditii deosebite de munca dupa 1 ianuarie 2008.
De altfel, mentiunea din expertiza în sensul ca dupa 1 ianuarie 2008 toti petentii au fost încadrati în conditii deosebite de munca (fila 196 dosar rejudecare fond) este eronata. Din adeverintele emise de Casa Judeteana de Pensii rezulta ca si dupa 1 ianuarie 2008 activitatea desfasurata de unii dintre petenti a fost încadrata în conditii normale de munca, diferite perioade, cum au confirmat si acestia prin precizarea de actiune (Gorun Gheorghe pâna la 1 iulie 2008; G. G. si A.P. P. pe toata perioada în litigiu; P. T. D. – februarie 2008-iunie 2009; N. D. – pâna la 1 martie 2008).
Sustinerea din actiune a intimatilor reclamanti cum ca activitatea unora dintre acestia s-a încadrat în grupa II de munca, conform anexei 2 la Ordinul 50/1990, si ca ceilalti intimati reclamanti si-au desfasurat activitatea în aceleasi conditii, nu poate fi retinuta. Pe de o parte nu a fost indicata cu exactitate activitatea sau locul de munca din Ordinul 50/1990 la care se refera; pe de alta parte expertul a precizat (fila 191 dosar rejudecare fond) ca locurile de munca ale intimatilor reclamanti sau activitatile desfasurate de acestia nu sunt prevazute în anexa 2 la Ordinul 50/1990.
Intimatii reclamanti au mai invocat, în motivarea actiunii dedusa judecatii, dispozitiile O.G. nr.137/2008 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aratând ca alti salariati ai recurentei, care îsi desfasoara activitatea în aceleasi conditii de munca, au fost încadrati în conditii deosebite de munca.
Prevederile legale mentionate nu pot constitui temei pentru mentinerea sentintei recurate, fata de cele deja expuse mai sus, respectiv ca nu exista argumente pentru nominalizarea tuturor salariatilor recurentei ce îsi desfasoara activitatea în locuri de munca ce au fost avizate ca fiind în conditii deosebite de munca, ca desfasurând în permanenta activitatea în conditii deosebite de munca. Astfel fiind, si întrucât împotriva modului de solutionare a cererii în constatarea nulitatii actelor aditionale la contractele individuale de munca nu s-a facut recurs, se impune concluzia ca nominalizarea intimatilor reclamanti pe anumite intervale de timp din perioada în litigiu ca fiind salariati ce îsi desfasurau activitatea în conditii normale de munca s-a facut în mod temeinic si legal.În temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. Civila.
