Contracte de cesiune a creanțelor. Valabilitate. Inaplicabilitatea principiului resolutio jure dantis cu privire la cesiunile subsecvente. Opozabilitate. Caracterul normei speciale cuprinse în art. 98 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 31/13990, republicată Declarația făcută în Registrul acționarilor, condiție a transmiterii acțiunilor. Excepție. Refuzul consiliului de administrație de a menționa declarație. Acțiunea în realizarea dreptului. Reconstituirea Registrului acționarilor. Hotărârile adoptate pe baza unei ordini de zi ce infirmă ordinea de zi şi actele publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a şi într-un ziar de circulație locală, emană de la o adunarea generală a acţionarilor care nu a fost legal convocată.
-Decizii ale Înaltei Curţi de Casație și Justiție: Decizia nr. 1080/15 martie 2006, Decizia nr. 3564/14 noiembrie 2006, Decizia nr. 4048/11 decembrie 2007, Decizia nr. 3608/28 octombrie 2010
-Legea nr. 31/1990 republicată: art. 73 alin. 1 lit. c, art. 98, art. 117, art. 123
Referitor la dispoziţiile art. 98 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 – iar nu în ce privește teza I, instituită pentru asigurarea opozabilității transmiterii față de terți și societate, instanța supremă a stabilit că nu poate fi apreciată ca normă imperativă și sancționată cu nulitatea absolută întrucât permite derogarea pe cale convențională de la prevederile sale, instituind o facultate, iar nu o obligație, în privința art. 6 din Statut arătând că nu instituie un drept de preferință al acționarilor la cumpărarea acțiunilor, ci prevede o condiționare a vânzării acțiunilor numai către angajații sau acționarii societății, ceea ce reprezintă o atingere adusă negociabilității acțiunilor, ca titluri de valoare.
Legea obligă administratorii societății comerciale să convoace adunarea generală în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de lege și actul constitutiv.
În ce privește dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, care stabilesc, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, și declarația făcută în registrul acționarilor, instanța supremă a reținut că, în situația concretă, în care declarația cesiunii nu a fost consemnată în registru din pricina contestării în justiție a contractelor determinată de tensiunile dintre cele două grupuri de acționari, ar reprezenta o gravă încălcare a principiilor de echitate, conchizând că, în mod judicios, instanța de apel a avut în vedere elementele de fapt, dar și dispoziţiile art. 117, 123 din Legea nr. 31/3990, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Registrul acționarilor este un act juridic unilateral, distinct de actele juridice de cesiune sau de constituirea vreunui drept asupra acțiunilor înscrise în cuprinsul său, valabilitatea sa, ca act juridic, fiind distinctă de cea a cesiunilor de acțiuni menționate în conținutul său. Registrul acționarilor societăţii a fost reconstituit potrivit dispozițiilor legale, prin hotărârea Consiliului de Administrație.
Pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor este necesară efectuarea mențiunilor respective în registrul acționarilor, în caz de refuz din partea Consiliului de Administrație al societății emitente a acțiunilor, partea interesată, în speța de față reclamantele, având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, respectiv în obligația de a face, și nu o acțiune în constatare.
În ce privește valabilitatea contractelor de cesiune de acțiuni ce au făcut obiectul litigiilor, s-a reținut că acest lucru nu este, însă, suficient pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra respectivelor acțiuni, fiind necesară efectuarea respectivelor mențiuni în Registrul acționarilor al societăţii, în caz de refuz existând calea acțiunii în realizarea dreptului.
La datele publicării convocatorului pentru adunările generale ale acţionarilor, Consiliul de administraţie nu avea îndrituirea legală de a proceda la convocare, din moment ce executarea Hotărârii A.G.O.A. era suspendată.
Adunarea generală a acţionarilor care a votat Hotărârile A.G.O.A./A.G.E.A. nu a fost legal convocată, în condiţiile exprese cerute de dispoziţiile art. 117 alin. 1 din Legea nr.31/1990, republicată, din pricina faptului că s-a bazat pe un convocator publicat de Consiliul de administraţie al societăţii – organ de conducere contestat de alt Consiliul de administraţie – şi a adoptat hotărâri pe baza unei ordini de zi ce infirma ordinea de zi şi actele publicate în Monitorul Oficial al României.
Prin Sentinţa nr. 1506/12 decembrie 2012, Tribunalul Specializat Mureș a hotărât: respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor B. L. şi B. (fostă K.) I.; admiterea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantele Ş. M., B. L., B. (fostă K.) I. şi C. M., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA; anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din data de 10.10.2011 şi a hotărârii A.G.O.A. nr. 5 din 10.10.2011; respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii P. R. şi P. N., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din data de 10.10.2011 şi a hotărârii A.G.O.A. nr. 2 din 10.10.2011; admiterea cererii de intervenţie în interesul pârâtei SC F. SA, formulată de intervenientele C. M. şi Ş. M.; respingerea cererii de intervenţie în interesul pârâtei SC F. SA, formulată de intervenienta Ş. S.; respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienta SC E. C. SRL; obligarea reclamanţilor P. R. şi P. N. să le plătească reclamantelor Ş. M., B. L., B. (fostă K.) I. şi C. M. suma de 39,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerentele Sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
• referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor B. L. şi B. I., prima instanţă a reţinut, prin raportare la dispoziţiile art. 132 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, că legiuitorul a conferit legitimare procesuală activă acţionarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze această poziţie în procesul verbal al şedinţei; conform dispoziţiile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative, emise în formă dematerializată, se transmite prin declaraţia făcută în Registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor; prin Decizia nr. 3608/28 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 230/1285/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut – cu privire la constatarea calităţii de acţionar, la SC F. SRL, a SC E. C. SRL, P. R. şi B. E. – că dispoziţiile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, au un efect constitutiv, cesionarii acţiunilor dobândind calitatea de proprietari ai acţiunilor numai după efectuarea declaraţiei în Registrul acţionarilor, cu un efect de opozabilitate faţă de terţi şi faţă de societatea comercială care a emis acţiunile respective; instanţa supremă a reţinut şi faptul că prin hotărârile judecătoreşti anterioare nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra acţiunilor, ci s-a constatat doar valabilitatea cesiunii, pentru transmiterea dreptului de proprietate fiind necesară efectuarea declaraţiei respective în Registrul acţionarilor; SC E. C. SRL, P. R. şi B. E. nu au făcut dovada că ar fi solicitat Consiliului de administraţie al SC F. SA înscrierea acestei declaraţii; deci, prima instanţă a conchis că, până la efectuarea declaraţiei prevăzute de dispoziţiile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nu este dobândit, nefiind suficientă încheierea contractului de cesiune; reclamantele B. L. şi B. I. au încheiat astfel de contracte, însă, până la înscrierea declaraţiei menţionate, cesionarii nu au dobândit calitatea de proprietari ai acţiunilor cedate; prin urmare, prima instanţă a reţinut că reclamantele B. L. şi B. I. au calitatea de acţionare ale societăţii pârâte, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC F. SA;
• referitor la fondul cauzei, Tribunalul Specializat Mureş a reţinut că la data de 10 octombrie 2011 au fost adoptate Hotărârea A.G.E.A. SC F. SA nr. 1 şi Hotărârea A.G.O.A. SC F. SA nr. 2, respectiv, Hotărârea A.G.E.A. SC F. SA nr. 4 şi Hotărârea A.G.O.A. SC F. SA nr. 2; reclamanţii P. R. şi P. N. au solicitat constatarea nulităţii absolute a primelor două hotărâri, iar reclamantele Ş. M., B. L., B. I. şi C. M. au solicitat anularea ultimelor două hotărâri; în ce priveşte Hotărârea A.G.E.A. nr. 4 şi Hotărârea A.G.O.A. nr. 5 din 10 octombrie 2011, instanţa a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 112 alin. 1 şi art. 115 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, referitoare la cvorum şi, implicit, la majoritate, din înscrisurile dosarului rezultând că la şedinţa în care s-au adoptat aceste două hotărâri au luat parte acţionarii SC E. C. SRL, B. E., P. R., P. N. şi T. A., despre care s-a susţinut, în hotărârile adoptate, că deţin 76,36% din capitalul social al SC F. SA; acţionarii SC E. C. SRL, P. R. şi B. E. au avut calitatea de parte în dosarul nr. 230/1285/2008 al Tribunalului Specializat Mureş, solicitând să se constate că sunt acţionari ai SC F. SA – SC E. C. SRL susţinând că deţine 138.295 acţiuni (cu o pondere de 51%), P. R. susţinând că deţine 66.067 acţiuni (cu o pondere de 24,36%), B. E. susţinând că deţine 2.681 acţiuni (cu o pondere de 0,99%); prima instanţă a făcut trimitere la argumentele formulate deja în considerentele sentinței, pe baza Deciziei nr. 3608/20 octombrie 2010 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (prin care s-au admis recursurile declarate de pârâţi, a fost modificată Decizia nr. 205/2009 a Curţii de Apel Cluj, fiind admis apelul declarat împotriva Sentinţei comerciale nr. 491/2009 a Tribunalului Cluj, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamantele SC E. C. SRL, P. R. şi B. E., ca neîntemeiată); instanţa supremă a reţinut că, pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor cesionate, este necesară efectuarea menţiunilor în Registrul acţionarilor SC F. SA, iar în cazul refuzului Consiliului de administraţie, reclamantele aveau la îndemână o acţiune în obligaţia de a face, deci, în realizarea dreptului, astfel încât acţiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor este neîntemeiată;
• prima instanţă s-a referit la cele două manifestări procesuale ale autorităţii de lucru judecat (excepţie procesuală şi prezumţie – mijloc de probă în legătură cu raportul juridic al părţilor), precum şi la aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat a unei hotărâri; acesta din urmă presupune ca, într-un al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, aspectul deja dezlegat de instanţă să fie considerat ca reflectând realitatea; în relaţia dintre părţile care au figurat în primul litigiu, această prezumţie are caracter absolut, prin raportare la dispoziţiile art. 1200 pct. 4, art. 1202 Cod civil; în relaţia cu persoanele care nu au avut calitatea de parte în primul proces, prezumţia are caracter relativ, partea căreia îi este opusă hotărârea judecătorească putând dovedi contrarul, răsturnând prezumţia prin mijloacele de probă admise de lege; deci, prima instanţă a menționat că a analizat raportul juridic al părţilor pornind de la aspectul stabilit în mod clar de instanţa supremă, referitor la necesitatea efectuării menţiunilor cu privire la cesiunile de creanţă, în Registrul acţionarilor, pentru a opera transferul dreptului de proprietate;
• deşi pârâta SC F. SA a susţinut că situaţia de fapt de la data pronunţării Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/2010 s-a schimbat, nemaiputându-se reţine efectul pozitiv al acelei hotărâri judecătoreşti (ulterior pronunţării Deciziei, Consiliul de administraţie procedând la înscrierea declaraţiilor privind cesiunile de acţiuni, în Registrul acţionarilor), prima instanţă a constatat, referitor la înscriere, că s-a formulat o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (dosar nr. 1118/P/2012), fiind începută urmărirea penală in rem pentru săvârşirea acestei infracţiuni; de asemenea, prima instanţă a reţinut că înscrierea declaraţiilor privind transferul de proprietate asupra acţiunilor s-a făcut de către un Consiliu de administraţie ales de acţionarii ce se prevalează de cesiunile înscrise; reclamantele Ş. M., B. L., B. I. şi C. M. au depus o copie a Registrului acţionarilor SC F. SA, reconstituit la data de 3 iulie 2002, la dosar existând înscrisuri în care apar şi menţiuni referitoare la declaraţiile privind cesiunile de acţiuni operate în favoarea cesionarilor P. R., B. E. şi SC E. C. SRL; deci, au fost depuse două copii diferite ale aceluiaşi Registru al acţionarilor, astfel că instanţa a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 22/2007 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 3014/1285/2006, din care rezultă că, în anul 2006, au existat două registre, unul aflat în posesia reclamantelor P. R. şi SC E. C. SRL, altul aflat la sediul societăţii, în posesia acţionarului D. G., acesta din urmă trebuind a fi luat în considerare ca fiind unicul înscris cu valoare probatorie, conform dispoziţiile art. 91 alin. 2, art. 117 alin. 4 şi art. 123 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată; în acest ultim Registru al acţionarilor nu au fost înscrise declaraţii semnate de cedenţi şi cesionari cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor acţiuni, în favoarea cesionarilor P. R., B. E. şi SC E. C. SRL, instanţa constatând că înscrierea cesiunilor într-un registru-copie aflat în posesia Consiliului de administraţie ales printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor atacată, respectiv, nr. 5/10 octombrie 2011, pune sub semnul îndoielii legalitatea înscrierii menţiunilor; deşi cesionarii au formulat o cerere de chemare în judecată, solicitând înscrierea în Registrul acţionarilor SC F. SA a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, cu respectarea datei încheierii contractelor de cesiune, nu au finalizat această procedură judiciară şi nici nu au probat înscrierea în Registrul acţionarilor a dreptului de proprietate dobândit prin contractele de cesiune, prima instanţă făcând, așadar, aplicarea art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată;
• la Adunarea Generală Ordinară şi Extraordinară a Acţionarilor SC F. SA din data de 10 octombrie 2011 au luat parte acţionarii P. R., P. N., T. A., B. E. şi SC E. C. SRL, care pretind că deţin 76,36% din acţiunile pârâtei, dar potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/2010, SC E. C. SRL şi B. E. nu sunt înscrise în Registrul acţionarilor, iar din registrul luat în considerare de prima instanţă rezultă că P. R., P. N. şi T. A. deţin 4,17% din capitalul SC F. SA, nefiind întrunite condiţiile de cvorum şi de majoritate pentru adoptarea, în condiţii de legalitate, a Hotărârii A.G.E.A. nr. 4 şi a Hotărârii A.G.O.A. nr. 5 din 10 octombrie 2011, fiind, deci, încălcate dispoziţiile art. 117, raportat la art. 101, 120 din Legea nr. 31/1990, republicată; acţiunea reclamantelor Ş. M., B. L., B. I. şi C. M. fiind întemeiată, instanţa nu a mai analizat susţinerile acestora privind existenţa unei cauze ilicite şi încălcarea dispoziţiile art. 1361, art. 101, art. 120 din Legea nr. 31/1990, republicată;
• referitor la Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 şi Hotărârea A.G.O.A. nr. 2 din 10 octombrie 2011, prima instanţă a reţinut că au fost adoptate cu cvorumul cerut de lege, la şedinţă participând şi votând acţionari care reprezintă 65,0585% din capitalul social, astfel cum rezultă din copia Registrului acţionarilor pe care instanţa l-a luat în considerare, în cauză, înscris coroborat cu procesele verbale încheiate la data de 10 octombrie 2011; deci, cererea reclamanţilor P. R. şi P. N., privind constatarea nulităţii absolute a celor două hotărâri menţionate, a fost respinsă; cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de SC E. C. SRL a fost respinsă, ţinându-se seama de respingerea cererii reclamanţilor P. R. şi P. N. – fiind admisă cererea reclamantelor Ş. M., B. L., B. I. şi C. M.; cererile de intervenţie în interesul pârâtei SC F. SA, formulate de C. M. şi Ş. M. au fost admise, dat fiind că s-a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 4 şi a Hotărârii A.G.O.A. nr. 5 din 10 octombrie 2011; ţinând seama tot de faptul că s-au anulat cele două hotărâri, cererea de intervenţie formulată de Ş. S. a fost respinsă.
Împotriva Sentinţei nr. 1506/12 decembrie 2013 au declarat recurs reclamanţii P. R. şi P. N., invocând dispoziţiile art. 299-303, art. 304 pct. 7 şi 9, art. 3041, art. 312, C. pr. civ., art. 73, art. 98, art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 6 CEDO, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii, cu consecințele admiterii cererii de chemare în judecată, admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantelor B. L. şi B. (fostă K.) I., în privința acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 4756/1285/2011, respingerii acţiunii formulate de reclamantele-intimate Ş. M., B. L., C. M. şi B. I. (dosar nr. 4756/1285/2011) prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5 adoptate la data de 10 octombrie 2011 de Adunarea Generală a Acţionarilor SC F. SA, admiterii cererilor de intervenţie în interesul pârâtei-recurente SC F. SA, formulate de intervenientele Ş. S. şi SC E. C. SRL, respingerii cererii de intervenţie formulate de intervenientele Ş. M. şi C. M., ca fiind neîntemeiate şi inadmisibile.
În esenţă, recurenţii au susţinut următoarele motive: Hotărârile nr. 4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011 nu sunt lovite de nulitate întrucât SC E. C. SRL şi B. E. au calitatea de acţionari, astfel cum rezultă din Decizia nr. 155/2011 a Consiliului de administraţie al SC F. SA, din lista acţionarilor – recunoscută de SC F. SA – și din Sentinţa nr. 1729/2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj (dos. nr. 4684/1285/2011) prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Comerţului, a Deciziei nr. 155/2011 emise de Consiliul de administraţie al SC F. SA, condus de B. E.; prin Sentinţa atacată în prezentul dosar s-a reţinut că Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011 sunt legale, deşi nu a existat convocare pentru ordinea de zi pusă în discuţie, ci doar pentru ordinea de zi care a dus la adoptarea Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5, această din urmă convocare fiind realizată de Consiliul de administraţie condus de B. E.; considerând legală convocarea adunării generale pentru adoptarea Hotărârilor nr. 1 şi nr. 2, cu toate că a fost făcută de Consiliul de administraţie condus de B. E. (ales de acţionarii SC E. C. SRL, P. R., P. N. ş.a.), prima instanţă a recunoscut, implicit, calitatea de acţionar a persoanelor care au ales acest Consiliul de administraţie, atât la acea dată, cât şi la data convocării adunării generale a acționarilor; deci, nu putea exista cvorumul necesar adoptării Hotărârilor nr. 1 şi nr. 2, câtă vreme la şedinţă nu a participat niciunul dintre acţionarii ce deţin împreună acţiuni reprezentând 76,36% din capitalul social; reţinând valabilitatea convocării adunării generale a acționarilor care a adoptat Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011, prima instanţă trebuia să reţină că acel Consiliu de administraţie care a realizat convocarea, adică cel condus de B. E., este cel îndreptăţit să ţină Registrul acţionarilor, iar Registrul ţinut de D. G. nu are valoare juridică şi nu poate servi ca probă pentru determinarea calităţii de acţionar; prima instanţă a constatat greşit că există autoritate de lucru judecat, prin raportare la Decizia Î.C.C.J. nr. 3608/28 octombrie 2010, sub aspectul determinării persoanelor care au calitatea de acţionari, dat fiind că între data pronunţării Deciziei şi data convocării adunării generale a acționarilor ţinute la 10 octombrie 2011 au intervenit modificări radicale în structura acţionariatului, efectuate în temeiul Deciziei Î.C.C.J., persoanele îndreptăţite formulând, din nou, cereri pentru înscrierea în Registrul acţionarilor a contractelor de cesiune, urmate de înregistrarea, în ordine cronologică, a tuturor cesiunilor de acţiuni, precum şi de eliberarea certificatelor de acţionar; la efectuarea acestor operaţiuni s-a ţinut seama de Registrul acţionarilor depus la dosarul instanţei supreme, soluţionat prin Decizia Î.C.C.J. nr. 3608/28 octombrie 2010, de notificările repetate depuse de cesionarii acţiunilor (dos. nr. 4731/1285/2011 al Tribunalului Specializat Mureş, dos. nr. 4756/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj), de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de exp. H. M. (dos. nr. 4756/1285/2011, conexat la dos. nr. 4731/1285/2011), de contractele de cesiune şi de declaraţiile cedenţilor (dos. nr. 4731/1285/2011), de Decizia nr. 1522/2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 4731/1285/2011, de procesul verbal din 26 iunie 2002, prin care D. G. a pus în executare Ordonanţa preşedinţială nr. 3160/2002, înscriind în Registrul acționarilor transmisiunile de acţiuni realizate în baza contractelor de cesiune încheiate de P. R.; prima instanţă a reţinut greşit că persoanele care au calitatea de cesionari ai acţiunilor nu au solicitat înscrierea în Registrul acţionarilor, la dosar existând notificările depuse de cesionari (dos. nr. 4731/1285/2011, format la Tribunalul Specializat Mureş din dosarul iniţial, cu acelaşi număr, înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj şi dos. nr. 4756/1285/2011) şi Decizia nr.1522/2002 a Curţii de Apel Cluj; hotărârea cuprinde motive contradictorii întrucât, pe de o parte, prima instanţă a recunoscut valabilitatea convocării adunării generale efectuate de Consiliul de administraţie condus de B. E. (de vreme ce a constatat că Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011 au fost adoptate cu cvorumul legal) şi, pe de altă parte, nu a recunoscut valabilitatea acestui Consiliu de administraţie, nici calitatea de acţionari a persoanelor care au ales Consiliul şi au participat la adoptarea Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011; prima instanţă nu a ţinut seama de înscrisurile dosarului, din care rezultă că aceste ultime hotărâri ale adunării generale a acționarilor au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor legale, convocarea fiind publicată în Monitorul Oficial al României şi în ziarul „F.”, în timp ce pentru adunarea generală a acţionarilor care a adoptat Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 nu a existat nicio convocare, încălcându-se art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată; hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii întrucât prima instanţă nu a ţinut seama de efectele contractelor de cesiune în care P. R., B. E. şi SC E. C. SRL au avut calitatea de cesionari, contracte a căror valabilitate a fost confirmată prin Deciziile Î.C.C.J. nr. 1080/2006, nr. 3564/2006 şi nr. 4048/2007, ce au autoritate de lucru judecat pentru toate părţile din proces; prima instanţă a analizat efectul autorităţii lucrului judecat doar prin raportare la Decizia Î.C.C.J. nr. 3608/28 octombrie 2010, fără a analiza complexitatea demersurilor ulterioare efectuate de părţile raportului juridic dedus judecăţii; SC F. SA a respectat şi dispoziţiile cuprinse în Decizia Î.C.C.J. nr. 3608/28 octombrie 2010, efectuând înscrierile în Registrul acţionarilor, ţinând seama de menţiunile exprese conţinute în declaraţiile anexate la contractele de cesiune, pârâta SC F. SA îndeplinindu-şi, deci, obligaţiile care îi reveneau în temeiul art. 73 alin. 1 lit. c, art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 1, 3, 4 din H.G. nr. 885/1995; prin Decizia nr. 1522/2002 a Curţii de Apel Cluj (dos. nr. 4721/1285/2011), SC F. SA, prin Consiliul de administraţie, a fost obligată să înscrie contractele de cesiune; înscrierea a avut loc ulterior pronunţării Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/28 octombrie 2010, astfel încât cauza nu mai putea fi soluţionată prin raportare la această hotărâre judecătorească, ci prin prisma situaţiei existente în Registrul acţionarilor ţinut de Consiliul de administraţie înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj; prima instanţă era obligată să ţină seama de contractele de cesiune, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor B. L. şi B. I. (fostă K.), precum şi acţiunea reclamanţilor-recurenți; prima instanţă a recunoscut valabilitatea contractelor de cesiune, dar a negat drepturile ce derivă din calitatea de acţionari înscrişi în Registrul acţionarilor, cu respectarea dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, înscrierea fiind efectuată pe baza deciziilor instanţei supreme, mai înainte menţionate; prima instanţă a luat în considerare, în mod greşit, Registrul acţionarilor aflat în posesia lui D. G., ca având valoare probatorie, deşi acesta constituie doar o evidenţă ţinută de o persoană fizică neîmputernicită cu astfel de atribuţii, singurul Consiliu de administraţie înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj fiind cel condus de B. E. şi, prin urmare, Registrul acţionarilor ţinut de acest Consiliu este producător de efecte juridice; Consiliul de administraţie condus de B. E. a fost ales prin Hotărârea A.G.O.A. SC F. SA nr. 2/16 decembrie 2010 (membrii Consiliului fiind P. N., T. A. M., B. N., P. R. – director general), certificatul constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj sub nr. 9147/17 februarie 2011, atestând componenţa Consiliului; de asemenea, prin Ordonanţa nr. 4331/22 august 2011 (dos. nr. 3334/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj), rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 344/2012 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii A. G. A. SC F. SA nr. 1/15 decembrie 2010 prin care s-ar fi ales alt Consiliu de administraţie (format din D. G., I. M., Z. A., G. V., R. P., P. V., V. O., B. I., R. A.); SC F. SA a recunoscut valabilitatea Registrului acţionarilor care conţine înscrierile acţiunilor pe baza cărora a avut loc convocarea adunării generale şi adoptarea Hotărârilor nr.4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011, în acest sens fiind dată Decizia nr. 155/2011 a Consiliului de administraţie, a cărei valabilitate a fost menţinută de instanţa de judecată, iar prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. 4684/1285/2011, Tribunalul Specializat Cluj a dispus înscrierea Deciziei nr. 155/2011 în Registrul Comerţului; din înscrisurile dosarului rezultă că au fost menţionate ca participante la adunarea generală a acționarilor care a adoptat Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011, persoane ce şi-au cesionat acţiunile în anii 2002, 2003, nemaifiind înscrise în Registrul acţionarilor ţinut de Consiliul de administraţie al SC F. SA, votul acestor persoane nefiind, prin urmare, valabil; persoanele ce au adoptat Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011 s-au folosit de acţiunile care anterior au fost cesionate recurentei P. R., de la aceasta fiind, apoi, transmise, prin cesiune, către B. E. şi, ulterior, către SC E. C. SRL; în Registrul acţionarilor sunt înscrise în prezent cesiunile de acţiuni în ordine cronologică, fiind înregistraţi acţionarii care au dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra acţiunilor; reclamanta B. L. nu poate să invoce calitatea de acţionar, pe motiv că a cumpărat acţiuni de la T. M. în anul 2007, întrucât aceasta din urmă şi-a vândut acţiunile în 2002, către P. R., dând o declaraţie, la data de 23 august 2002, prin care a arătat că a cesionat, în totalitate, acţiunile pe care le deţinea la SC F. SA, către P. R., împuternicind-o pe aceasta din urmă să semneze în numele ei (al cedentei) în Registrul acţionarilor; pe baza contractului şi a declaraţiei, P. R. a formulat cererea nr. 1122/23 august 2002, prin care a solicitat înregistrarea contractului de cesiune, de către pârâta SC F. SA; B. I. (fostă K.) nu are calitatea de acţionar fiindcă şi-a cesionat acţiunile către P. R., în anul 2002, la data de 23 august 2002 dând o declaraţie similară celei date de T. M.; pe baza contractului şi a declaraţiei, P. R. a formulat cererea nr. 1122/23 august 2002, prin care a solicitat înregistrarea contractului de cesiune, de către pârâta SC F. SA; prin Sentinţa nr. 1729/2012 (dos. nr. 4684/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj) s-a dispus înscrierea în Registrul Comerţului a menţiunilor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor evidenţiate în extrasul din Registrul acţionarilor din data de 7 noiembrie 2011, dispunându-se menţionarea în Registrul Comerţului şi a Deciziei nr. 155/7 noiembrie 2011 a Consiliului de administraţie al SC F. SA; deci, B. L. şi B. I. nu deţin un drept recunoscut de lege; intervenientele Ş. M. şi C. M. au susţinut ca fiind valabilă convocarea adunării generale a acţionarilor pe baza căreia s-au adoptat Hotărârile nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011, dar au negat calitatea de acţionari a celor ce au ales Consiliul de administraţie care a convocat adunarea generală; deci, prima instanţă, în mod greşit, a respins cererile de intervenţie formulate de SC E. C. SRL, Ş. S. şi a admis cererile de intervenţie formulate de Ş. M., C. M.; referitor la istoricul cesiunilor, recurenţii au susţinut că pentru a salva SC F. SA de la dizolvare, P. R. a cumpărat, în anul 2002, acţiuni reprezentând 51% din capitalul social, zădărnicind speranţele celor care doreau dizolvarea, fapt pentru care Consiliul de administraţie, condus atunci de D. G., s-a opus înscrierii în Registrul acţionarilor a contractelor de cesiune pentru a putea susţine, apoi, că P. R. nu are calitatea de acţionar; prin contractele de cesiune încheiate la 25 octombrie 2002, 7 noiembrie 2002, 20 noiembrie 2002, 3 decembrie 2002, 20 decembrie 2002, B. E. a cumpărat acţiuni de la P. R.; la rândul ei, B. E. a cesionat aceste acţiuni către SC E. C. SRL, prin contractele încheiate la 6 noiembrie 2002, 8 noiembrie 2002, 21 noiembrie 2002, 9 decembrie 2002, 20 decembrie 2002, astfel că SC E. C. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra acţiunilor reprezentând 51% din capitalul social al SC F. SA.
Împotriva Sentinţei nr. 1506/12 decembrie 2013 a declarat recurs şi pârâta SC F. SA, prin B. E. – preşedinte al Consiliului de administraţie, invocând dispoziţiile art. 299-303, art. 3041, art. 304 pct. 7 şi 9, art. 312, C. pr. civ., art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, republicată, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii, cu consecințele admiterii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii P. R. şi P. N., având ca obiect anularea Hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor SC F. SA nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011, admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantelor B. L. şi B. (fostă K.) I., respingerii acţiunii formulate de reclamantele-intimate Ş. M., B. L., C. M. şi B. I., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5 adoptate la data de 10 octombrie 2011 de Adunarea Generală a Acţionarilor SC F. SA, admiterii cererii de intervenţie în interesul pârâtei-recurente SC F. SA, formulate de intervenienta Ş. S., respingerii cererii de intervenţie formulate de intervenientele Ş. M. şi C. M., admiterii cererii de intervenţie în interes propriu formulate de SC E. C. SRL.
În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: începând cu anul 2002, Păcurar Rozalia a achiziţionat 204.362 acţiuni la SC F. SA (din totalul de 271.165 acţiuni), de la 166 acţionari şi, apoi, a transmis dreptul de proprietate cu privire la 138.295 acţiuni, reprezentând 51% din capitalul social al SC F. SA, în favoarea numitei B. E. care, la rândul ei, a transmis dreptul de proprietate asupra acestor acţiuni în favoarea SC E. C. SRL; în anul 2006, B. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui număr de 2.681 acţiuni (reprezentând 0,99% din capitalul social al SC F. SA) în baza a 3 contracte de cesiune; la rândul ei, P. R. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui număr de 66.067 acţiuni (reprezentând 24,36% din capitalul social al SC F. SA), în baza unor contracte de cesiune validate de instanţa supremă prin Deciziile nr. 1080/15 martie 2006 (dos. nr. 15228/1/2005), nr. 3564/14 noiembrie 2006 şi nr. 4048/11 decembrie 2007 (dos. nr. 157/33/2007); Hotărârile nr. 4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011 au fost depuse, spre înregistrare, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi spre publicare în Monitorul Oficial, de către persoana mandatată în acest scop – P. N., la adoptarea acestor hotărâri fiind prezenţi acţionarii înscrişi în Registrul acţionarilor SC F. SA care deţin 76,36% din numărul total al acţiunilor (hotărârile fiind adoptate cu un număr de 204.058 voturi); după îndeplinirea formalităților cerute de art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 21, 22 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu privire la Hotărârile A. G. A. nr. 4 și nr. 5 din 10 octombrie 2011, D. G. a încercat să opereze la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj alte două scripte, denumindu-le Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 și Hotărârea A.G.O.A. nr. 2, pretinzând că au fost adoptate la 10 octombrie 2011, fapt pentru care acționarii P. R. și P. N. au solicitat instanței să dispună anularea celor două scripte; în replică, acționarii Ş. M. și C. M., precum și fostele acționare B. L. și B. (fostă K.) I. au sesizat instanța cu o acțiune în anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 4 și a Hotărârii A.G.O.A. nr. 5 din 10 octombrie 2011; contrar celor reținute de prima instanță, Hotărârile nr. 1 și nr. 2 sunt nelegale întrucât, la adoptarea lor, acționari minoritari și persoane care nu au calitatea de acționari s-au folosit abuziv de acțiunile deținute de P. R., B. E., SC E. C. SRL, pentru a-și crea majoritatea necesară adoptării celor două Hotărâri; scopul urmărit a fost fraudarea intereselor adevăraților proprietari ai acțiunilor, astfel că Hotărârile nr. 1 și nr. 2 au cauză ilicită, și anume dizolvarea SC F. SA; vânzarea-cumpărarea lucrului altuia, în cunoștință de cauză, reprezintă o operație speculativă având o cauză ilicită, nulă absolut, în baza art. 968 Cod civ.; deși prima instanță a recunoscut existența și valabilitatea clauzelor contractelor de cesiune încheiate de B. L. și B. (fostă K.) I., vizând acțiunile deținute de acestea în anul 2002, precum și faptul că instanțele de judecată s-au pronunțat asupra valabilității acestor contracte (Deciziile Î.C.C.J. nr. 3564/2006, nr. 4048/2007, nr. 3608/2010), totuși, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor B. L. și B. I., invocând art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată; deci, prima instanță a anihilat prevederile contractelor de cesiune, cu toate că B. L. și B. I. au renunțat, necondiționat, la orice drept/obligație decurgând din calitatea de acționar, cerința cuprinsă în art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, trebuind îndeplinită de cesionara P. R., care a fost împuternicită, în acest sens, de către cedente, fără să se specifice un termen în care cesionara ar fi avut obligația de a semna în Registrul acționarilor; atitudinea cedentelor B. L. și B. I., de a stânjeni exercitarea liniștită a drepturilor dobândite de cesionara P. R. constituie o încălcare a obligației de garanție contra evicțiunii și a principiului echității – art. 969, 970 Cod civ. / art. 1337-1352 Cod civ; prin Decizia nr. 4048/11 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în situația concretă în care declarația cesiunii acțiunilor nu a fost consemnată în registrul din pricina contestării în justiție a contractelor, determinată de tensiunile dintre cele două grupuri de acționari, a exclude cedenții (de fapt cesionarii) de la drepturile fundamentale conferite de dreptul asupra acțiunilor, consacrat irevocabil în justiție, ar reprezenta o gravă încălcare a principiului de echitate; prin hotărârea atacată, prima instanță le-a permis cedentelor B. L. și B. I. să se îmbogățească, în detrimentul cesionarei P. R., înlăturând rațiunea normelor juridice, și anume aceea de a crea cadrul legal în vederea asigurării unui proces echitabil; de vreme ce au renunțat la calitatea de acționar, B. L. și B. I. nu pot avea nici calitatea procesuală activă într-o cerere vizând anularea Hotărârilor nr. 4 și nr. 5 din 10 octombrie 2011; argumentația primei instanțe este axată pe dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, recurenta considerând că această normă este una supletivă, și nu una imperativă; doctrina și jurisprudența au stabilit, referitor la transferul acțiunilor nominative, că înscrierea în Registrul acționarilor privește numai stabilirea proprietății față de societate și de terți, iar nu raporturile dintre părțile contractante, lipsa informării formale a societății având efectul inopozabilității transferului acțiunilor față de aceasta și față de terți, actul de cesiune fiind perfect valabil între părți, de la data acordului de voință; în speță, opozabilitatea contractelor de cesiune a acțiunilor – în care P. R., B. E., SC E. C. SRL au avut calitatea de cesionari – s-a realizat, față de recurenta SC F. SA, având în vedere notificarea transferului de proprietate, potrivit adreselor înregistrate la recurentă sub nr. 821/2002, nr. 997/2002, nr. 1029/2002, nr. 1122/2002, nr. 1394/2002, nr. 1826/2002, nr. 2656/2003, nr. 4525/2005, nr. 912/2006, nr. 240/2011, astfel că, în temeiul dispoziţiile art. 117 alin. 1 lit. a, alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, operarea cesiunilor în Registrul acționarilor trebuia făcută, prin grija administratorului societății de la acele momente, acesta neputându-și invoca propria culpă; executarea silită a Ordonanței președințiale nr. 3160/24 iunie 2002 a fost începută la data de 26 iunie 2002, potrivit procesului verbal semnat de D. G. care a operat în Registrul acționarilor transmisiunile realizate prin contractele de cesiune, menționând că înscrierea cesiunilor s-a făcut în Situația de repartizare acțiuni, D. G. susținând că nu avea la dispoziție Registrul acționarilor, nefiindu-i predat de vechiul Consiliu de administrație; această susținere era contrară realității, prin Sentința penală nr. 752/2002 a Judecătoriei Cluj reținându-se că nu s-a putut dovedi pe deplin împrejurarea că inculpata (P. R., membru al Consiliului de administrație) și-a însușit acel bun mobil, în speță, registrul acționarilor sau că a refuzat predarea lui, câtă vreme el s-a aflat tot timpul la sediul firmei; art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu stabilește data de la care operează transferul dreptului de proprietate, dar această dată este stabilită în contractele de cesiune, fiind cea a creditării contului vânzătorului cu suma reprezentând prețul de cumpărare prevăzut de părți, în concret, data încheierii contractelor de cesiune; voința părților a completat, deci, dispoziția legală, iar contractul are forță obligatorie între părți, fiind aceeași și pentru instanțele de judecată care sunt obligate să țină seama de clauzele contractului și să îi asigure executarea; prima instanță a încălcat dispoziţiile art. 6 CEDO întrucât, față de caracterul supletiv al art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, având rolul de a asigura opozabilitatea transferului de proprietate asupra acțiunilor, față de societate și față de terți, precum și față de practica judiciară a instanței supreme, vorbim de o practică neunitară a instanțelor române în același domeniu, aplicarea neunitară a legii constituind o încălcare a art. 6 CEDO, astfel cum a fost reținută în cauzele Beian v. România, Pădurare v. România, concluzia Curții Europene a Drepturilor Omului fiind echivalentă, în ambele cazuri, cu o condamnare severă, a practicii neunitare; recurenta a susținut că soluția corectă, în ce privește aplicarea art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu este reducerea câmpului de aplicare în materia transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor unei societăți la operarea în registru, o astfel de soluție fiind contrazisă de faptul că articolul menționat permite alte modalități de transfer, lăsate la alegerea persoanei juridice, neprevăzând data de la care operează transferul, astfel că nu se poate reține, prin limitare, data mențiunii în registru, iar la nivelul instanțelor române există o practică neunitară, neputându-se afirma caracterul imperativ al art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, atunci când instanțele pronunță soluții contrare; potrivit art. 179 din Legea nr. 31/1990, republicată, Registrul acționarilor și Registrul obligațiunilor se pot ține manual sau în sistem computerizat; situația de fapt de la data pronunțării Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/2010 s-a schimbat întrucât Consiliul de administrație a procedat la înscrierea declarațiilor privind cesiunile de acțiuni în Registrul acționarilor; pentru data de 10 octombrie 2011 a existat un singur convocator, în baza căruia s-au adoptat Hotărârile A. G. A. nr. 4 și nr. 5, reclamantele Ş. M., C. M., B. L., B. I. folosindu-se tocmai de acest convocator pentru a proba că scriptele denumite Hotărârile nr. 1 și nr. 2 au la bază o convocare, ceea ce echivalează cu recunoașterea calității de membru al Consiliului de administrație, cu referire la persoanele care au convocat adunarea generală a acționarilor pentru data de 10 octombrie 2011; prima instanță a recunoscut, de asemenea, convocarea, dar, în mod inexplicabil, a negat calitatea celor care au realizat-o; în Registrul acționarilor ținut de D. G. au fost operate o serie de așa-zise contracte de cesiune încheiate între acesta sau apropiații acestuia, R. P., Ş. M. și persoane care vânduseră deja acțiunile reclamantei P. R.; 6 persoane (F. O., T. M., G. C., H. E., C. V., C. G.) care au fost întrebate dacă au semnat vreun contract de cesiune cu D. G., R. P., Ş. M., etc., au răspuns negativ, arătând că nu i-au împuternicit pe aceștia din urmă să semneze în Registrul acționarilor, în numele lor, precizând că au cesionat acțiunile către P. R., primind prețul aferent acestora și renunțând la calitatea de acționar al SC F. SA; faptul că D. G. și persoanele apropiate acestuia au împiedicat actualizarea Registrului acționarilor în decursul a 10 ani nu poate constitui temei pentru a nu consfinți legalitatea transferului dreptului de proprietate în favoarea acționarilor P. R., B. E. și SC E. C. SRL, de la momentul încheierii contractelor de cesiune; prin Decizia nr. 22/2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a delegat dreptul reclamanților P. R., P. N. și al intervenientei SC E. C. SRL de a-și soluționa problema internă; față de starea conflictuală, SC F. SA este singura în măsură să remedieze această problemă și să expună instanței, în detaliu, aspectele de fapt care au generat-o.
Împotriva Sentinţei nr. 1506/12 decembrie 2013 a declarat recurs și intervenienta – în interesul pârâtei SC F. SA – Ş. S., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii de sale de intervenție.
În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: este acționar al Sc F. SA, deținând 1.719 acțiuni (reprezentând 0,63% din capitalul social) și la data de 10 octombrie 2011 s-a prezentat la Complexul Fortuna din Cartierul Grigorescu – Cluj-Napoca, pentru a participa la A. G. A., dar la intrarea în sală, după ce i s-a citit numărul de acțiuni pe care îl deține, D. G., alături de alte persoane, au început să vocifereze și să îi ceară să nu intre; neînțelegând ce se întâmplă, recurenta a coborât scările și, în afara spațiului Complexului, D. G. i-a cerut să semneze un convocator pentru avocat, cerându-i și suma de 50 lei, tot pentru avocat; recurenta i-a remis banii, nu a semnat nicio listă de prezență și nu s-au pus în discuție alte aspecte referitoare la adoptarea vreunei hotărâri A. G. A.; ulterior, recurenta a aflat că a participat la adoptarea Hotărârilor A. G. A. nr. 1 și nr. 2, semnate de D. G., în calitate de președinte; recurenta nu și-a dat consimțământul la adoptarea unor hotărâri ale adunării generale ale acționarilor și nu a semnat lista de prezență; prima instanță trebuia să analizeze aceste aspecte, votul recurentei fiind folosit în mod abuziv, deși era inexistent, dar, cu toate acestea, s-a încercat prezentarea unei stări de fapt contrare realității, precum și existența unei adunări generale a acționarilor care a adoptat Hotărârile nr. 1 și nr. 2.
Împotriva Sentinţei nr. 1506/12 decembrie 2013 a declarat recurs și intervenienta – în interes propriu – SC E. C. SRL, invocând dispoziţiile art. 299-303, art. 3041, art. 304 pct. 7 şi 9, art. 312, C. pr. civ., Legea nr. 31/1990, republicată, art. 968, 969 Cod civ., art. 6 CEDO, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii de sale de intervenție.
În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: în anul 2002 a achiziţionat 138.295 acţiuni reprezentând 51% din capitalul social al SC F. SA, în baza contractelor de cesiune nr. 1417/6.11.2002, nr. 1424/8.11.2002, nr. 1487/22.11.2002, nr. 1559/9.12.2002, nr. 1815/20.12.2002, încheiate cu B. E., în calitate de cedentă; conflictul între părţi a fost declanşat de imposibilitatea obţinerii dizolvării SC F. SA de către D. G. şi grupul de persoane apropiate acestuia; în baza Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/2010 s-a deblocat situaţia conflictuală existentă în anul 2002, înscrierile cesiunilor de acțiuni în Registrul acţionarilor având loc cu respectarea prevederilor legale şi a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în anul 2002, vizându-le pe P. R., B. E. şi SC E. C. SRL; în cadrul litigios creat ca urmare a conflictului, marea majoritate a cesionarilor acţiunilor (excepţie făcând reclamantele B. L. şi B. I.) nu au atacat actele Consiliului de administraţie ales de acţionarul majoritar SC E. C. SRL, în baza acţiunilor dobândite prin cesiune; în Decizia nr. 117/2008 a Curţii de Apel Cluj s-a reţinut, referitor la Registrul acţionarilor avut în vedere de prima instanţă, că este un „registru incert şi speculativ, incompatibil cu proprietăţile şi caracteristicile unui act de justiţie eficace”, înscriindu-se „şi posibilitatea de a denatura starea de fapt ce eventual instanţa ar putea să o constate la un moment dat”; deci, prima instanţă ar fi trebuit să ţină seama de aceste aspecte şi să nu dea valoare de adevăr unui registru în care o persoană (D. G.) a făcut modificări după bunul-plac şi cu nesocotirea normelor legale, respectiv, a hotărârilor judecătoreşti (Decizia nr. 117/2008 a Curţii de Apel Cluj, Deciziile Î.C.C.J. nr. 1080/2006, nr. 3564/2006, nr. 4048/2007); prima instanţă a avut în vedere doar Decizia Î.C.C.J. nr. 3608/2010, prin raportare la care a tranşat calitatea de acţionar, cu trimitere la art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, fără să ţină seama de situaţia de fapt şi de drept existentă la SC F. SA începând cu anul 2002 şi fără să ia în considerare toate deciziile instanţei supreme; de asemenea, prima instanţă a nesocotit raporturile părţilor rezultate din încheierea contractelor de cesiune cărora li se aplică art.969 Cod civ.; validarea concluziei potrivit căreia clauzele contractuale şi obligativitatea prestaţiilor nu au valoare juridică reprezintă o încălcare a noţiunii de proces echitabil; deşi reclamantele B. L. şi B. I. au renunţat, odată cu încheierea contractelor de cesiune, la toate drepturile ce decurgeau din calitatea de acţionar la SC F. SA, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora, în mod inexplicabil; în hotărârea atacată nu s-a analizat existenţa unei convocări valabile a adunării generale a acţionarilor, pentru data de 10 octombrie 2011, dat fiind că a existat o singură convocare, realizată de Consiliul de administraţie condus de B. E.; de această convocare s-au folosit şi reclamantele Ş. M., C. M., B. L., B. I. pentru a justifica valabilitatea adoptării pretinselor Hotărâri A. G. A. nr.1 şi nr. 2; deşi prima instanţă nu a recunoscut calitatea Consiliului de administraţie care a convocat adunarea generală a acționarilor pentru data de 10 octombrie 2011, totuşi, a validat pretinsele Hotărâri A. G. A. nr.1 şi nr. 2, pronunţând o soluţie fără logică juridică; de vreme ce reclamantele Ş. M., C. M., B. L., B. I. au chemat-o în judecată pe pârâta SC F. SA, prin B. E. şi s-au folosit de convocatorul realizat de Consiliul de administraţie condus de aceasta din urmă, rezultă că aveau aplicabilitate, faţă de reclamante, prevederile legale care recunosc ca valabil un singur Registru al acţionarilor, şi anume cel ţinut de Consiliului de administraţie în funcţie, condus de B. E., în calitate de preşedinte; prin Decizia Î.C.C.J. nr. 3608/2010 s-a reconfirmat faptul că Deciziile Î.C.C.J. nr. 1080/2006 şi nr. 3564/2006 au consfinţit valabilitatea contractelor de cesiune prin care P. R., B. E. şi SC E. C. SRL au achiziţionat acţiuni reprezentând peste 76% din capitalul social al pârâtei SC F. SA; prima instanţă s-a referit, în legătură cu legalitatea înscrierilor în Registrul acţionarilor, efectuate ulterior pronunţării Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/2010, la faptul că în dosarul nr. 1118/I/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost începută urmărirea penală in rem; în măsura în care instanţa a considerat că această împrejurare influenţează soluţionarea cauzei trebuia să dispună suspendarea judecării cauzei, dar cererea de suspendare a fost respinsă prin Încheierea din 20 octombrie 2012; având în vedere modalitatea în care prima instanţă a pus sub semnul îndoielii înscrierile în Registrul acţionarilor, recurenta consideră că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie, instanţa bazându-şi soluţia pe suspiciuni, şi nu pe aspecte dovedite; deci, au fost încălcate dispoziţiile art. 66 Cod proc. pen., art. 6 CEDO, art. 11 din Declaraţia U.ală a Drepturilor Omului, art. 20, art. 23 din Constituţie; recurenta a făcut trimitere la cauzele Rihemont v. Franţa, Minelli v. Elveţia în privinţa încălcării prezumţiei de nevinovăţie; starea de confuzie creată de reclamantele Ş. M., C. M., B. L., B. I. în privinţa neîndeplinirii, de către pârâta SC F. SA, a obligațiilor rezultând din dispoziţiile art. 98, art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 3, 4 din H.G. nr. 885/1995, a generat efecte negative, persoane care nu mai aveau calitatea de acţionar fiind înscrise în Registrul acţionarilor ţinut de D. G., astfel că în adunările generale ale acţionarilor SC F. SA au votat şi reclamantele B. L., B. I., precum şi terţe persoane care nu erau îndreptăţite să exercite dreptul de vot; au fost alese, deci, două consilii de administraţie, cu componenţă diferită, pentru aceeaşi perioadă de timp şi au apărut numeroase litigii în care s-au pronunţat soluţii contradictorii, aceste litigii continuând atâta timp cât instanţele nu sancţionează comportamentul abuziv al persoanelor la care recurenta a făcut referire.
Prin întâmpinarea depusă la 27 mai 2013, intimaţii P. N. şi P. R. au solicitat a se dispune admiterea recursului formulat de SC F. SA, cu consecinţele modificării în tot a hotărârii atacate, admiterii acţiunii formulate de reclamanţii P. R. şi P. N., a constatării nulităţii absolute a Hotărârilor nr.1 şi nr. 2 din data de 10 octombrie 2011, pretins a fi adoptate de Adunarea generală a Acţionarilor SC F. SA, admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantelor B. L. şi B. (fostă K.) I., respingerii acţiunii formulate de reclamantele Ş. M., B. L., C. M. şi B. I., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5 adoptate în data de 10 octombrie 2011 de Adunarea Generală a Acţionarilor SC F. SA, admiterii cererilor de intervenţie în interesul pârâtei SC F. SA, formulate de intervenientele Ş. S. şi SC E. C. SRL, respingerii cererii de intervenţie formulate de intervenientele Ş. M. şi C. M., ca fiind neîntemeiate şi inadmisibile.
Intimații au formulat, în esență, următoarele apărări: recursul SC F. SA este admisibil, exercitarea căii de atac împotriva unei hotărâri care nu a examinat argumentele părţilor, prin raportare la starea de fapt şi la dispoziţiile legale aplicabile, justifică existenţa interesului în exercitarea respectivei căi de atac; prima instanţă a interpretat greşit starea de fapt în care se găseşte pârâta-recurentă SC F. SA, considerentele hotărârii, respectiv, temeiurile de fapt şi de drept nefiind convergente cu dispozitivul; intimata consideră că există contradicţii grave între considerentele sentinţei atacate, prin aprecierea ca valabilă a Hotărârilor nr.1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011 şi prin constatarea nulităţii Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5 din aceeaşi dată; pe de o parte, prima instanţă a recunoscut valabilitatea convocării făcute de Consiliul de administraţie condus de B. E., dar această convocare a fost efectuată doar pentru adoptarea Hotărârilor nr.4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată; pe de altă parte, prima instanţă nu a recunoscut valabilitatea Consiliului de administraţie condus de B. E. şi calitatea de acţionar a celor care au ales acest Consiliu şi au participat la adunarea generală care a adoptat Hotărârile nr.4 şi nr. 5; hotărârea atacată este criticabilă pentru că a recunoscut valabilitatea contractelor de cesiune, dar a negat drepturile ce derivă din calitatea de acţionar, deşi cesionarii au fost înscrişi în Registrul acţionarilor, cu respectarea dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată şi a Deciziilor Î.C.C.J. nr. 1080/2006, nr. 3564/2006, nr. 4048/2007, nr. 3608/2010, iar preţul acţiunilor a fost plătit de cesionari a căror calitate este recunoscută de pârâta-recurentă SC F. SA; prin hotărârea atacată s-au creat premizele unor abuzuri grave contra intereselor acţionarilor care au plătit preţul acţiunilor ce au făcut obiectul contractelor de cesiune; prima instanţă a reţinut, în mod eronat, că Registrul acţionarilor aflat în posesia lui D. G. are valoare probatorie, deşi acesta constituie o evidenţă particulară a unei persoane fizice care nu a fost împuternicită cu astfel de atribuţii; singurul Consiliu de administraţie înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj este cel condus de B. E., în calitate de preşedinte, astfel cum rezultă din certificatul constatator nr. 9147/17 februarie 2011 (depus în dos. nr. 4756/1285/2011); SC F. SA este îndreptăţită să nu recunoască valabilitatea altui Registru al acţionarilor decât cel aflat la sediul societăţii, în care au fost înregistraţi acţionarii şi pe baza căruia a avut loc convocarea şi adoptarea Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011; lista acţionarilor recunoscuţi de SC F. SA a fost depusă la dosarul nr. 4756/1285/2011, iar în lista anexă la Decizia Consiliului de administrație nr. 155/2011 (menţinută de instanţă, deşi a fost atacată) au fost menţionaţi acţionarii care au adoptat Hotărârile nr.4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011; prin Sentinţa nr. 1729/4 aprilie 2012, hotărâre executorie, pronunţată în dos. nr. 4684/1285/2011 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2683/28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj -, Tribunalul Specializat Cluj a admis cererea formulată de SC F. SA, dispunând înscrierea în Registrul Comerţului a Deciziei Consiliului de administrație nr. 155/2011, precum şi a anexei conţinând lista acţionarilor, recunoscută de SC F. SA.
La data de 13 iunie 2013, G. C. a depus cerere de intervenţie în interesul recurentei P. R., susţinând următoarele motive: la data de 12 iunie 2002 i-a vândut recurentei P. R. un număr de 756 acţiuni pe care le deţinea la SC F. SA, primind suma de 37.800.000 ROL, dând o declaraţie prin care a împuternicit-o pe cesionară să semneze în numele ei (al cedentei G. C.), în Registrul acţionarilor; ulterior acestei date, G. C. nu a mai vândut acţiunile niciunei alte persoane, astfel că D. G. nu are dreptul de a se folosi de cele 756 de acţiuni cesionate către P. R. la 12 iunie 2002, neputând vota, în baza acestor acţiuni, în adunarea generală a acţionarilor SC F. SA; în anul 2011, G. C. a primit un înscris de la executorul judecătoresc Cîmpean Mihai prin care i se aducea la cunoştinţă că trebuie să ridice „ceva bani de la d-nul D. G.” în baza unui contract de vânzare-cumpărare, dar un astfel de contract nu a fost încheiat între G. C. şi D. G..
Cererea de intervenţie accesorie, formulată de G. C., în interesul recurentei P. R., a fost încuviinţată în principiu, în temeiul dispoziţiile art.51-52 C. pr. civ., prin Încheierea din 14 iunie 2013, Curtea de Apel motivând această dispoziţie şi dispunând, după încuviinţarea în principiu, comunicarea cererii de intervenţie către recurentele-interveniente SC E. C. SRL şi Ş. L., dat fiind că această cerere a fost comunicată în şedinţa din 14 iunie 2013 părţilor prezente (reclamanţilor-recurenţi P. R., P. N., prin mandatarul avocat, reclamanţilor-intimaţi Ş. M., C. M., prin mandatarul avocat, reclamantelor-intimate B. L. şi B. I., prin mandatarul avocat, pârâtei-recurente SC F. SA, prin consilier juridic).
Prin întâmpinarea depusă la 19 august 2013, Ş. M., C. M., B. L., B. (fostă K.) I. au solicitat a se dispune respingerea cererii de intervenţie accesorie formulate de G. C. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, formulând, în esenţă, următoarele apărări: singurele argumente dezvoltate de intervenientă se referă la cesiunile propriilor acţiuni, dar afirmaţiile acesteia sunt lipsite de suport, astfel încât cererea de intervenţie trebuie respinsă; este adevărat că intervenienta a cesionat acţiunile către recurenta P. R., în anul 2002, dar această cesiune a fost anulată prin Decizia nr. 603/2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, cu referire la contractul de cesiune din 12 iunie 2002 încheiat de intervenientă; G. C. a încheiat un nou contract de cesiune a acţiunilor, calitatea de cesionar având-o D. G.; prin cererea din 6 iulie 2007, adresată Consiliului de administraţie al SC F. SA, intervenienta a solicitat organizarea unei licitaţii în vederea vânzării acţiunilor sale, care a avut loc la 20 august 2007, potrivit procesului verbal, contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor intervenientei fiind încheiat la 23 august 2007 cu cesionarul D. G., astfel cum rezultă din extrasul din Registrul acţionarilor, cuprinzând semnătura intervenientei, aşa încât, în temeiul art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, a operat transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor; analiza cererii de intervenţie accesorie trebuie făcută prin raportare la apărările pe care intervenienta le-ar putea aduce în sprijinul poziţiei recurentei, dar, din conţinutul cererii de intervenţie rezultă că niciuna dintre apărările cu care se încearcă susţinerea recursului formulat de reclamanta P. R. nu este întemeiată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., a reţinut următoarele aspecte:
• Prin Hotărârea nr. 1 din 15 decembrie 2010, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor a stabilit că nu aprobă situaţiile financiar-contabile, bugetele de venituri şi cheltuieli pe anii 2007, 2008, 2009 întocmite „sub semnătura Consiliului de administraţie ilegal, condus de P. R.”, a aprobat efectuarea unei expertize financiar-contabile pentru verificarea modului de conducere a societăţii de către Consiliul de administraţie la care s-a făcut referire anterior, a descărcat de gestiune Consiliul şi Comisia de cenzori alese în A. G. A. din 5 februarie 2007.
Totodată, prin Hotărârea nr. 1/15 decembrie 2010, a fost ales Consiliul de administraţie format din 9 membrii (D. G., R. A., B. I., Z. A., I. M., V. O., G. V., P. V., R. P.), a fost aleasă comisia de cenzori şi cenzorii supleanţi, menţionându-se că „se mandatează Preşedintele Consiliului de administraţie să semneze hotărârea A.G.O.A. adoptată, actul adiţional şi toate actele necesare menţionării în Registrul Comerţului, Registrul acţionarilor şi să reprezinte societatea în relaţiile cu instituţiile statului şi cu terţii”.
Hotărârea este semnată de D. G., în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie, purtând ştampila SC F. SA.
• Prin Hotărârea nr. 2 din 16 decembrie 2010, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor a hotărât componenţa Consiliului de administraţie, format din 5 membrii (B. E. – preşedinte, P. N., P. R. – director general, T. A. M., B. N.), pe o durată de 4 ani, precum şi componenţa Comisiei de cenzori, P. N. fiind delegat să înregistreze hotărârea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi să o publice în Monitorul Oficial.
Hotărârea poartă semnătura preşedintelui Consiliului de administraţie şi ştampila SC F. SA.
• Prin Hotărârea nr. 3 din 5 iulie 2011, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor a aprobat „revocarea C.A. ales în A.G.A. din 15.12.2010 format din 9 membrii – D. G., R. A., B. I., Z. A., I. M., V. O., G. V., P. V., R. P. – contrar actului constitutiv care prevede un număr de 5 membrii” şi a ales un nou Consiliu de administraţie „format din 5 membrii pentru patru ani” – B. E., P. N., P. R., T. A. M., B. N. -, B. E. fiind aleasă în funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie, iar P. R. fiind aleasă în funcţia de director general. A.G.O.A. l-a delegat pe P. P. – membru al Consiliului de administraţie – pentru înregistrarea hotărârii la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial.
Hotărârea poartă semnătura preşedintelui Consiliului de administraţie – B. E. – şi ştampila SC F. SA.
Hotărârea poartă semnătura preşedintelui Consiliului de administraţie – B. E. – şi ştampila SC F. SA.
Hotărârea poartă semnătura preşedintelui Consiliului de administraţie – B. E. – şi ştampila SC F. SA.
Hotărârea poartă semnătura preşedintelui Consiliului de administraţie – B. E. – şi ştampila SC F. SA.
• Prin Hotărârea nr. 1 din 10 octombrie 2011, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC F. SA „luând act de convocatorul publicat în ziarul ‹F.› din 8.09.2011, conform ordinii de zi anunţată, cu unanimitate de voturi” a adoptat următoarele decizii: nu a aprobat abrogarea actelor constitutive ale SC F. SA, aprobate prin Hotărârea A.G.E.A. din 13 iulie 1999, modificate prin Hotărârea A.G.E.A. din 17 iulie 2001, precizând că acestea rămân în vigoare; nu a aprobat „Actul Constitutiv” conform proiectului prezentat în anexa 1A (Contract de societate) şi anexa 1B (Statut), publicate în convocator; a stabilit că sediul social şi fiscal al SC F. SA rămâne în continuare la adresa din xxx. La pct. 4 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 s-a menţionat că „singura hotărâre adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC F. SA este prezentul act, orice alte înscrisuri/acte nu reprezintă voinţa acţionarilor societăţii”, iar prin pct. 5 a fost împuternicit D. G. să reprezinte societatea în relaţiile cu O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi cu instituţiile statului „în rezolvarea problemelor de la SC F. SA”.
De asemenea, în Hotărârea nr. 1 din 10 octombrie 2011 s-a făcut referire la „acționarii de drept înscriși în «Registrul acționarilor» reconstituit la data de 3.07.2012, confirmat de instanțele de judecată prin Decizia nr. 22/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 3014/1285/2007 și prin Decizia nr. 3608/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 230/1285/2008”, la lista de prezență, la „12 acționari și un număr de 8 împuterniciri care însumează 176.416 acțiuni, respectiv 65,0585% din capitalul social al societății”.
• Prin Hotărârea nr. 2 din 10 octombrie 2011, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor, „luând act de convocatorul publicat în ziarul ‹F.› din 8.09.2011, conform ordinii de zi anunţată, cu unanimitate de voturi” a menţinut Consiliul de administraţie (D. G. – preşedinte, R. A., B. I., Z. A., I. M., V. O., G. V., P. V., R. P. – membrii), comisia de cenzori şi cenzorii supleanţi „aleşi prin Hotărârea A.G.O.A. nr. 1 din 15.12.2010”, menţionând, la pct. 5, că „singura hotărâre adoptată de Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SC F. SA este prezentul act, orice alte înscrisuri/acte nu reprezintă voinţa acţionarilor societăţii”, D. G. fiind, din nou, împuternicit, prin pct.6 al Hotărârii, să reprezinte SC F. SA în relaţiile cu O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi cu instituţiile statului.
De asemenea, în Hotărârea nr. 2 din 10 octombrie 2011 s-a făcut referire la „acționarii de drept înscriși în «Registrul acționarilor» reconstituit la data de 3.07.2012, confirmat de instanțele de judecată prin Decizia nr. 22/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 3014/1285/2007 și prin Decizia nr. 3608/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 230/1285/2008”, la lista de prezență, la ”12 acționari și un număr de 8 împuterniciri care însumează 176.416 acțiuni, respectiv 65,0585% din capitalul social al societății.
Ambele hotărâri au fost semnate de D. G., în calitate de „preşedinte de şedinţă” şi de Z. A., în calitate de „secretar de şedinţă”, purtând şi ştampila SC F. SA.
• Prin Hotărârea nr. 4 din 10 octombrie 2011, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor, făcând trimitere la „convocarea făcută prin ziarul F. şi a publicării convocatorului în M.O. Partea a IV-a în data de 7.09.2011”, a aprobat „în unanimitate ordinea de zi stabilită”, respectiv, „abrogarea actului constitutiv al SC F. SA şi aprobarea concomitentă a unui nou act constitutiv format din contract şi statut, conform Anexei 1A şi Anexei 1B care fac parte integrantă din prezenta hotărâre”, B. E. – preşedintă a Consiliului de administraţie – fiind împuternicită să semneze actul constitutiv şi Hotărârea A.G.E.A., iar P. N. – membru al Consiliului de administraţie – fiind împuternicit să înregistreze Hotărârea şi noul act constitutiv la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi să o publice în Monitorul Oficial.
De asemenea, în Hotărârea nr. 4 din 10 octombrie 2011 s-a menționat că au fost „prezenți acționarii ce dețin un nr. de 204.058 acțiuni reprezentând 76,36% din capitalul social al societății”.
• Prin Hotărârea nr. 5 din 10 octombrie 2011, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor, făcând trimitere la „convocarea făcută prin ziarul F. şi a publicării convocatorului în M.O. Partea a IV-a în data de 7.09.2011”, a aprobat „în unanimitate ordinea de zi stabilită”, respectiv, componenţa Consiliului de administraţie al SC F. SA, ales pe o perioadă de 4 ani (B. E. – preşedinte, P. N., P. R., T. A. M., B. N. – membrii), revocarea Comisiei de cenzori şi numirea unui auditor independent (B. V. M.), revocarea Consiliului de administraţie ales prin Hotărârea A.G.O.A. nr.1 din 15 decembrie 2010 – contestată la instanţele de judecată, cauza aflându-se pe rol – format din 9 membrii (D. G., R. A., B. I., Z. A., I. M., V. O., G. V., P. V., R. P.), aprobarea indemnizaţiei membrilor Consiliului de administraţiei şi a preşedintelui, aprobarea cumpărării a două spaţii comerciale. Prin pct.6, P. N. a fost delegat să înregistreze Hotărârea nr.5 la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi să o publice în Monitorul Oficial.
De asemenea, în Hotărârea nr. 5 din 10 octombrie 2011 s-a menționat că au fost „prezenți acționarii ce dețin un nr. de 204.058 acțiuni reprezentând 76,36% din capitalul social al societății”.
• Prin Hotărârea nr. 1/17 ianuarie 2012, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor a aprobat în unanimitate componenţa Consiliului de administraţie al SC F. SA, „aleşi pe o perioadă de 4 ani”, care este aceeaşi cu componenţa aprobată prin Hotărârea A.G.O.A. nr. 5/10 octombrie 2011 (B. E. – preşedinte, P. N., P. R., T. A. M., B. N. – membrii). De asemenea, prin această Hotărâre au fost adoptate, din nou, şi celelalte măsuri cuprinse în Hotărârea A.G.O.A. nr. 5/10 octombrie 2011, respectiv, numirea unui auditor independent (B. V. M.), aprobarea indemnizaţiei membrilor Consiliului de administraţie şi a preşedintelui, delegarea lui P. N. pentru înregistrarea Hotărârii la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial.
• Prin Hotărârea nr. 2 din 28 februarie 2012, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor a aprobat, din nou, „în unanimitate alegerea Consiliului de administraţie al societăţii”, format din „membrii aleşi pe o perioadă de 4 ani” (adică B. E. – preşedinte, P. N., P. R., T. A. M., B. N. – membrii), numirea auditorului independent B. V. M., mandatarea lui P. N. pentru înregistrarea hotărârii la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial.
În plus, prin Hotărârea nr. 2 din 28 februarie 2012 s-a aprobat informarea acţionarilor prezenţi cu privire la „actualizarea Registrului acţionarilor şi a acţiunilor conform dispoziţiilor HG nr. 885/1995 şi a Legii nr. 31/1990, prin înscrierea în ordine cronologică a cesiunilor de acţiuni, ţinând seama de îndrumările date prin Decizia nr. 3608/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 230/1285/2008 şi a propunerilor cuprinse în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert H. M., cu luarea în considerare a contractelor de cesiune şi a declaraţiilor date de cedenţi”, precum şi informarea acţionarilor în legătură cu neacordarea dividendelor, determinată de procesele în care este angrenată societatea. Prin pct. 5 s-a stabilit că aceasta „este singura hotărâre adoptată de Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SC F. SA la data de 28.02.2012” şi că „orice alte înscrisuri din data de 28.02.2012 intitulate «Hotărâri ale Adunării Generale a Acţionarilor SC F. SA» nu emană şi nu reprezintă voinţa acţionarilor SC F. SA şi nu sunt opozabile societăţii şi acţionarilor acestei societăţi”.
Referitor la conflictul părților, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Deciziile nr. 1080/2006, nr. 3564/2006, nr. 4048/2007, nr. 3608/2010, pe care unele sau altele dintre părțile acestei cauze și-au fundamentat argumentele, hotărâri judecătorești irevocabile ce conțin dezlegări în drept pe care instanțele nu le pot ignora.
Prin Decizia nr. 1080/15 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de pârâtele SC F. SA, P. R., B. E., SC E. C. SRL, modificând Decizia nr. 33/14 iunie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, cu consecinţa admiterii apelurilor pârâtelor şi a schimbării în tot a Sentinţei nr. 1722/7 mai 2004 a Tribunalului Cluj, respingând acţiunea reclamanţilor D. G., T. I., I. M., C. A., V. O., J. K., B. I., R. P., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de cesiune de acţiuni, încheiate la 25 octombrie 2002, 3 decembrie 2002, 18 decembrie 2002, 20 noiembrie 2002 şi 7 noiembrie 2002.
Instanţa supremă a stabilit că, la data încheierii contractelor de cesiune, pârâta P. R. nu avea calitatea de acţionar la SC F. SA, dar era încadrată în muncă la această societate, fiind suficientă deţinerea numai a uneia dintre atributele prevăzute la art. 6 din Statutul societăţii (dubla calitate, de acţionar şi salariat, neimpunându-se), astfel că dispoziţiile Statutului nu au fost încălcate. Pe de altă parte, cedenţii care au transmis acţiunile către P. R. nu au cerut niciodată desfiinţarea calităţii acesteia de proprietară, iar încheierea contractelor de cesiune dintre P. R. şi B. E. a intervenit la scurtă vreme, după ce, prin Sentinţa nr. 4660/9 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acţiunea reclamantului D. G. având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de cesiune încheiate de P. R. cu 88 de acţionari. Deci, P. R. era proprietara acţiunilor şi avea calitatea de a le cesiona, chiar dacă, ulterior, prin Decizia nr. 603/10 iulie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş s-a constatat nulitatea absolută a unora dintre contractele de cesiune încheiate de P. R. cu cei 88 de acţionari. Însă, restituirea prestaţiilor, respectiv, radierea transferului de proprietate asupra acţiunilor nu a fost operată pentru că nu s-a cerut, aşa încât titlul pârâtei P. R., ca transmiţător al acţiunilor, prin contractele de cesiune, nu a fost desfiinţat, principiul resolutio jure dantis neputându-se aplica cesiunilor subsecvente dintre P. R. şi B. E., dintre B. E. şi SC E. C. SRL, aceste contracte fiind perfect valabile şi neexistând niciun motiv, dintre cele susţinute de reclamanţi, pentru desfiinţarea acestora.
Prin Decizia nr. 3564/14 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamanții D. G., T. I., I. M., C. A., V. O., J. K., B. I., R. P., împotriva Deciziei nr. 533/11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, respingând și cererile de intervenție formulate de B. F., R. A., S. A., S. M., Ţ. A., C. M., G. V., H. L., M. D., P. V., S. V., Ş. M..
Înalta Curte a reținut că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de cesiune de acțiuni la SC F. SA, perfectate de pârâta P. R. cu cei 29 de pârâți cedenți, ca urmare a încălcării dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată și art. 6 alin. 1 din Statutul societății. Referitor la dispoziţiile art. 98 alin. 1 teza a II-a – iar nu în ce privește teza I, instituită pentru asigurarea opozabilității transmiterii față de terți și societate -, instanța supremă a stabilit că nu poate fi apreciată ca normă imperativă și sancționată cu nulitatea absolută întrucât permite derogarea pe cale convențională de la prevederile sale, instituind o facultate, iar nu o obligație, în privința art. 6 din Statut arătând că nu instituie un drept de preferință al acționarilor la cumpărarea acțiunilor, ci prevede o condiționare a vânzării acțiunilor numai către angajații sau acționarii societății, ceea ce reprezintă o atingere adusă negociabilității acțiunilor, ca titluri de valoare.
Prin Decizia nr. 4048/11 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de SC F. SA, împotriva Deciziei nr. 33/5 iulie 2006 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis apelul reclamantelor P. R. și SC E. C. SRL, împotriva Sentinței nr. 255/2 decembrie 2005, modificând hotărârea și admițând acțiunea, cu consecința anulării Hotărârii A.G.A. nr. 2/11 iulie 2005 și a mențiunilor făcute la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj. Instanța de apel a avut în vedere faptul că nu se poate susține adoptarea la aceeași dată a 2 hotărâri A. G. A. contradictorii date de două grupuri de acționari ce fiecare se pretinde majoritar.
Respingând recursul formulat împotriva Deciziei nr. 33/5 iulie 2006, Înalta Curte a stabilit că prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 obligă administratorii societății comerciale să convoace adunarea generală în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de lege și actul constitutiv, că transmiterea dreptului de proprietate prin declarația făcută la registrul acționarilor nu a mai fost consemnată, însă, irevocabil, prin Decizia nr. 1080 din 15 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins cererea privind constatarea nulității, așa încât efectele contractelor nu au încetat și că din această perspectivă instanța de apel a considerat că tabelul acționarilor la data de referință 15 iunie 2005 reprezintă în fapt acționariatul înainte de încheierea contractelor de cesiune de acțiuni, respectiv la 3 iulie 2002.
În ce privește dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, care stabilesc, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, și declarația făcută în registrul acționarilor, instanța supremă a reținut că, în situația concretă, în care declarația cesiunii nu a fost consemnată în registru din pricina contestării în justiție a contractelor determinată de tensiunile dintre cele două grupuri de acționari, a exclude cedenții (în fapt, argumentația clară a instanței supreme referindu-se la cesionari) de la drepturile fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra acțiunilor – consacrat irevocabil în justiție – ar reprezenta o gravă încălcare a principiilor de echitate, conchizând că, în mod judicios, instanța de apel a avut în vedere elementele de fapt, dar și dispoziţiile art. 117, 123 din Legea nr. 31/3990, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Prin Decizia nr. 3608/28 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile formulate de reclamantele P. R., B. E., SC E. C. SRL, împotriva Deciziei nr. 205/15 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj și a admis recursurile formulate de pârâții B. I., B. L., SC F. SA, C. M., D. G., Ş. M., R. P., ș.a., modificând în parte Decizia nr. 205/2009 și admițând apelul formulat de pârâții B. I., B. L., SC F. SA, C. M., D. G., Ş. M., R. P., ș.a., cu menținerea dispoziției de respingere a apelului formulat de reclamantele P. R., B. E., SC E. C. SRL și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul respingerii cererii reclamantelor, ca neîntemeiată – cerere având ca obiect constatarea faptului că reclamantele sunt acționare ale SC F. SA (SC E. C. SRL cu acțiuni reprezentând 51% din capitalul social, P. R. cu acțiuni reprezentând 24,36% și B. E. cu acțiuni reprezentând 0,99%), precum și constatarea calității de acționari a pârâților Ş. M., R. P., C. M., I. M., ș.a., respectiv, constatarea că pârâții R. A., B. I., B. L., ș.a. nu au calitatea de acționari.
Instanța supremă a stabilit că, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c, art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, Registrul acționarilor este un act juridic unilateral, distinct de actele juridice de cesiune sau de constituirea vreunui drept asupra acțiunilor înscrise în cuprinsul său, valabilitatea sa, ca act juridic, este distinctă de cea a cesiunilor de acțiuni menționate în conținutul său, Registrul acționarilor SC F. SA a fost reconstituit potrivit dispozițiilor legale, prin hotărârea Consiliului de Administrație al societății pârâte din data de 11 iulie 2002, ținerea registrului fiind obligatorie, recurenta-reclamantă P. R. având o culpă în ce privește ținerea acestui registru, ea nepredând actele pe care le deținea în calitate de administrator al societății pârâte, după schimbarea sa din această funcție.
De asemenea, referitor la dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte a stabilit că un text de lege, oricare ar fi acesta, deci inclusiv art. 98 din Legea nr. 31/1990, nu poate fi interpretat în diferite feluri în funcție de specificul cauzei deduse judecății și că, de fapt, acest text de lege nu poate fi interpretat decât în sensul că pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor este necesară efectuarea mențiunilor respective în registrul acționarilor, în caz de refuz din partea Consiliului de Administrație al societății emitente a acțiunilor, partea interesată, în speța de față reclamantele, având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, respectiv în obligația de a face, și nu o acțiune în constatare.
Deși instanța supremă a confirmat faptul că într-adevăr Deciziile nr. 1080/2006 și nr. 3564/2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au putere de lucru judecat, în ce privește valabilitatea contractelor de cesiune de acțiuni ce au făcut obiectul litigiilor, a reținut, totodată, că acest lucru nu este, însă, suficient pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra respectivelor acțiuni…, fiind necesară efectuarea respectivelor mențiuni în Registrul acționarilor al SC F. SA, în caz de refuz existând calea acțiunii în realizarea dreptului.
Așadar, prin deciziile anterior menționate, având putere de lucru judecat, au fost dezlegate, în drept, următoarele aspecte la care părțile au făcut trimitere în susținerea motivelor pe care le-au invocat în această cauză:
• contractele de cesiune încheiate de P. R., atât în calitate de cesionară (dobândind, deci, acțiuni la SC F. SA), cât și în calitate de cedentă (înstrăinându-și, deci, acțiunile), prin urmare, inclusiv contractele încheiate (în calitate de cedentă) cu B. E. „sunt perfect valabile”, aceeași fiind și situația juridică a contractelor de succesiune subsecvente, încheiate între B. E. și SC E. C. SRL;
• caracterul supletiv al normei speciale cuprinse în art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, a fost stabilit numai prin raportare la teza a II-a, potrivit căreia „prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor”; teza I a fost, însă, instituită pentru asigurarea opozabilității transmiterii dreptului de proprietate asupra acțiunilor, față de terți și față de societate; art. 98 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu poate fi interpretat decât în sensul că, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, este necesară efectuarea mențiunilor respective în Registrul acționarilor, iar, în caz de refuz din partea Consiliului de administrație al societății emitente a acțiunilor, partea interesată are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului (obligația de a face);
• în situația concretă, în care declarația cesiunii nu a fost consemnată în registru din pricina contestării în justiție a contractelor, determinată de tensiunile dintre cele două grupuri de acționari, excluderea cesionarilor de la drepturile fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra acțiunilor constituie o încălcare a principiilor de echitate;
• valabilitatea Registrului acționarilor, ca act juridic, este distinctă de cea a cesiunilor de acțiuni menționate în conținutul său;
• deși valabilitatea contractelor de cesiune de acțiuni a fost confirmată prin hotărâri cu putere de lucru judecat, pronunțate de instanța supremă, acest lucru nu este suficient pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra respectivelor acțiuni, fiind necesară efectuarea mențiunilor în Registrul acționarilor SC F. SA, în caz de refuz, din partea Consiliului de administrație, existând calea acțiunii în realizarea dreptului.
În speță, Curtea este chemată să se pronunțe, cu precădere, asupra legalității celor 4 hotărâri A.G.O.A./A.G.E.A., adoptate în data de 10 octombrie 2011, din perspectiva respectării dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată
Analiza Curții este determinată de efectele principiului disponibilității, dat fiind faptul că, atât reclamanții Ş. M., B. L., B. I., C. M., cât şi reclamanţii P. N., P. R., precum şi intervenienta SC E. C. SRL, au invocat nelegalitatea Hotărârilor A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 1 și nr. 2 din 10 octombrie 2011, respectiv, a Hotărârilor A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 4 și nr. 5 din 10 octombrie 2011, din perspectiva nelegalei convocări a acestor adunări generale.
De altfel, prima instanţă a făcut referire la acest aspect, în Sentinţa nr. 1506/12 decembrie 2012 a Tribunalului Specializat Mureş.
Problema convocării adunărilor generale din 10 octombrie 2011 a fost reluată şi în cererile de recurs, prezentată ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, atât de către recurenţii-reclamanţi P. R., P. N., cât şi de recurenta-pârâtă SC F. SA (f. 31, dos. nr. 4731/1285/2011 al Curţii de Apel Târgu-Mureş), precum şi de recurenta-intervenientă SC E. C. SRL. Aceștia au susținut, în esență, că doar Consiliul de administrație condus de B. E., în calitate de președinte, avea îndrituirea legală de a convoca adunările generale ale acționarilor din data de 10 octombrie 2011 – convocarea realizându-se cu respectarea legii – că, dimpotrivă Consiliul de administrație condus de D. G. nu avea o astfel de îndrituire și că, de altfel, acest ultim consiliu nici nu a publicat vreo convocare, adoptând Hotărârile nr. 1 și 2 din 10 octombrie 2011 pe baza convocării realizate pentru adunările generale ale acționarilor care au adoptat Hotărârile nr. 4 și nr. 5 din 10 octombrie 2011.
În speță, potrivit certificatului constatator nr. 32592/29 mai 2013, emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj, au calitatea de administratori ai SC F. SA, următoarele persoane: B. N., Toșa Anca M., P. N., B. E., P. R.. Data numirii în funcție a fiecăruia dintre administratorii statutari apare ca fiind 16.12.2010, iar la data expirării mandatului este înscrisă ziua de 15.12.2014.
Deși potrivit dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, republicată – în forma de la data „numirii în funcție”, respectiv, 16 decembrie 2010 care este, de altfel, și forma actuală a acestei norme speciale -, mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în Registrul Comerțului, Curtea nu își poate îngădui să ignore dispozițiile cuprinse în hotărâri judecătorești executorii și/sau irevocabile, cu atât mai mult cu cât, în certificatul constatator, sunt notate o serie de menţiuni referitoare la litigiile care s-au aflat ori se află pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Conform dispoziţiile art. 117 alin. 1 din Legea nr.31/1990, republicată (în forma aplicabilă începând cu 10 iunie 2011), adunarea generală este convocată de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, ori de câte ori este necesar.
Potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. 4048/11 decembrie 2007, prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 obligă administratorii societății comerciale să convoace adunarea generală în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de lege și actul constitutiv.
Prin urmare, Curtea urmează să stabilească legalitatea sau nelegalitatea Hotărârilor nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011, respectiv, a Hotărârilor nr. 4 şi nr. 5, din aceeași dată, prin raportare la abilitarea unui anume consiliu de administraţie de a proceda, cu respectarea normei speciale anterior evocate, la convocarea A.G.O.A./A.G.E.A. SC F. SA.
În acest sens, Curtea a reţinut că pentru şedinţele adunărilor generale ale acţionarilor SC F. SA din 10 octombrie 2011 a fost publicat un convocator, de către Consiliul de administraţie condus de B. E. (preşedinte), în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 3402/7 septembrie 2011 şi în ziarul „F.” din Cluj-Napoca, la data de 8 septembrie 2011.
Referitor la Consiliul de administraţie care era abilitat să procedeze la convocarea adunărilor generale ale acţionarilor în cadrul cărora s-au adoptat hotărârile atacate, mai exact la componenţa acestui consiliu, Curtea nu poate ignora, pe de o parte, dezlegările date de instanţa supremă, problemelor de drept anterior menţionate, dar, pe de altă parte, nu poate lipsi de efecte hotărârile judecătorești succesive prin care a fost confirmat/infirmat unul sau altul dintre cele două consilii de administraţie ale SC F. SA – cel condus de D. G., în calitate de preşedinte şi cel condus de B. E., în calitate de preşedinte -, pronunţate în legătură cu Hotărârile A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 1/15 decembrie 2010, nr. 2/16 decembrie 2010, nr. 3/5 iulie 2010.
Această analiză este necesară pentru a decela calitatea Consiliului de administraţie îndrituit să procedeze la convocarea adunării generale a acţionarilor, prin raportare la data de 7 septembrie 2011, respectiv, la data de 8 octombrie 2011, la care convocatorul pentru şedinţele A.G.O.A./A.G.E.A. din 10 octombrie 2011 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 3402, partea a IV-a şi în ziarul „F.” din Cluj-Napoca.
În ce priveşte Hotărârea nr. 1 din 15 decembrie 2010 – prin care a fost ales Consiliul de administraţie format din 9 membrii (D. G., R. A., B. I., Z. A., I. M., V. O., G. V., P. V., R. P.) -, s-a pronunţat Sentinţa nr. 945/22 februarie 2011 (dos. nr. 31/1285/2011), prin care Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea SC F. SA, dispunând înscrierea în Registrul Comerţului a Hotărârii A.G.O.A. nr. 1/15 decembrie 2010 şi a Hotărârii Consiliului de administraţie al SC F. SA din 15 decembrie 2010. Prin Decizia nr. 4854/18 noiembrie 2011 (dos. nr. 31/1285/2011), Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de P. R. şi P. N., modificând Sentinţa nr. 945/22 februarie 2011, în sensul respingerii cererii formulate de SC F. SA privind înscrierea în Registrul Comerţului a Hotărârii A.G.O.A. nr. 1/15 decembrie 2010 şi a Hotărârii Consiliului de administraţie al SC F. SA din 15 decembrie 2010.
Prin Sentinţa nr. 2196/C/6 aprilie 2011 (dos. nr. 512/1285/2011) Tribunalul Specializat Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii P. R. şi P. N., având ca obiect anularea Hotărârii A.G.O.A. nr. 1 din 15 decembrie 2010, Sentința rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 1018/9 februarie 2012 (dos. nr. 512/1285/2011), ca urmare a respingerii, de către Curtea de Apel Cluj, a recursurilor formulate de P. R., P. N., SC E. C. SRL.
Aşadar, deşi a fost respinsă, irevocabil, cererea de înscriere în Registrul Comerţului, a Hotărârii A.G.O.A. nr. 1 din 15 decembrie 2010, pe de altă parte, hotărârea a fost menţinută, ca efect al respingerii irevocabile a cererii având ca obiect anularea acesteia.
În ce priveşte Hotărârea A.G.O.A. nr. 2 din 16 decembrie 2010 – prin care a fost ales Consiliul de administraţie, format din 5 membri (B. E. – preşedinte, P. N., P. R. – director general, T. A. M., B. N.) -, s-a pronunţat Sentinţa nr. 4945/4 octombrie 2011 (dos. nr. 1304/1285/2011), Tribunalul Specializat Cluj admiţând cererea formulată de reclamanţii Ş. M., P. D., B. L., B. I., anulând Hotărârea A.G.O.A. nr. 2 din 16 decembrie 2010 şi dispunând radierea acestei hotărâri din Registrul Comerţului. Sentinţa nr. 4945/4 octombrie 2011 a rămas irevocabilă ca urmare a constatării nulităţii recursului, de către Curtea de Apel Cluj, astfel cum rezultă din datele înscrise în portalul instanţelor.
Întrucât Sentinţa nr. 4945/2011 a Tribunalului Comercial Cluj a fost pronunţată la data de 4 octombrie 2011, aşadar, ulterior publicării convocatorului (pentru adunările generale ale acţionarilor din 10 octombrie 2011) în Monitorul Oficial, la data de 7 septembrie 2011 şi în ziarul „F.” din Cluj-Napoca, la data de 8 septembrie 2011, nu poate influența stabilirea componenţei Consiliului de administraţie la data publicării convocatorului.
Însă, prin Ordonanţa preşedinţială nr. 933/22 februarie 2011 (dos. nr. 1305/1285/2011) Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea formulată de reclamantele Ş. M., P. D., B. L., K. Iudita, dispunând suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. nr. 2 din 16 decembrie 2010, până la soluţionarea dosarului nr. 1304/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj. Hotărârea primei instanţe a rămas irevocabilă prin Decizia din 29 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ca urmare a respingerii, ca tardiv, a recursului formulat de SC F. SA împotriva Ordonanţei preşedinţiale nr. 933/22 februarie 2011 (f. 38, vol. I, dos. nr. 4731/1285/2011 al Tribunalului Specializat Mureş).
În contextul punctual menţionat, la datele publicării convocatorului pentru adunările generale ale acţionarilor din 10 octombrie 2011, respectiv, la datele de 7 şi 8 septembrie 2011, Consiliul de administraţie condus de B. E., în calitate de preşedinte, nu avea îndrituirea legală de a proceda la convocare, dat fiind că, astfel cum rezultă din Ordonanţa preşedinţială nr. 933/22 februarie 2011, hotărâre executorie (confirmată prin Decizia din 29 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1305/1285/2011), executarea Hotărârii A.G.O.A. nr. 2 din 16 decembrie 2010 era suspendată.
Referitor la Hotărârea A.G.O.A. nr. 3 din 5 iulie 2011 – prin care a fost ales, din nou, Consiliul de administraţie format din 5 membri, respectiv, B. E. (preşedinte), P. N., P. R., T. A. M., B. N. -, s-a pronunţat Ordonanţa preşedinţială nr. 4332/22 august 2011 (dos. nr. 3336/1285/2011), Tribunalul Comercial Cluj dispunând suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. nr. 3 din 5 iulie 2011, iar prin Decizia din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj a menţinut dispoziţiile Ordonanţei preşedinţiale nr. 4332/22 august 2011, astfel cum rezultă din datele înscrise în portalul instanţelor judecătoreşti.
Aşadar, nici prin raportare la aceste ultime hotărâri judecătoreşti, la datele publicării convocatorului pentru adunările generale ale acţionarilor din 10 octombrie 2011, respectiv, la datele de 7 şi 8 septembrie 2011, Consiliul de administraţie condus de B. E., în calitate de preşedinte, nu avea îndrituirea legală de a proceda la convocare, dat fiind că, astfel cum rezultă din Ordonanţa preşedinţială nr. 4332/22 august 2011, hotărâre executorie (confirmată prin Decizia din 18 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1305/1285/2011), executarea Hotărârii A.G.O.A. nr. 3 din 5 iulie 2011 era suspendată.
În consecinţă, Consiliul de administraţie format din B. E. – preşedinte, P. N., P. R., T. A. M., B. N. nu putea convoca adunările generale ale acţionarilor SC F. SA la datele de 7 şi 8 septembrie 2011, faţă de suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. nr. 2 din 16 decembrie 2010 şi a Hotărârii A.G.O.A. nr. 3 din 5 iulie 2011, convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 3402/7 septembrie 2011 și în ziarul „F.” din Cluj-Napoca, la 8 septembrie 2011, nerăspunzând exigenţei imperative stabilite prin dispoziţiile art. 117 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată
În aceste condiţii, se impune păstrarea dispoziţiei din hotărârea primei instanţe privind anularea Hotărârilor A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 4 şi nr. 5 din 10 octombrie 2011.
În ce priveşte Hotărârile A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011, Curtea a constatat că, pentru şedinţele adunărilor generale ale acţionarilor din acea dată, singurul convocator a fost cel publicat de Consiliul de administraţie condus de B. E., în calitate de preşedinte, respectiv convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 3402/7 septembrie 2011 şi în ziarul „F.” din Cluj-Napoca, la data de 8 septembrie 2011.
În procesul verbal încheiat la data de 10 octombrie 2011, privitor la adunarea generală a acţionarilor care a adoptat Hotărârile nr. 1, nr. 2 şi la Consiliul de administraţie avându-l ca preşedinte pe D. G., nu se face referire la alt convocator, decât la cel publicat de Consiliul de administraţie având-o ca preşedintă pe B. E. – în Hotărârile nr. 1 și nr. 2 din 10 octombrie 2011 făcându-se trimitere expresă la „convocatorul publicat în ziarul ‹F.› din 8.09.2011” (f. 82, 83, dos. nr. 4731/1285/2011 al Tribunalului Specializat Mureş).
Pe de altă parte, în procesul verbal din 10 octombrie 2011 (privind adunarea generală a acţionarilor care a adoptat Hotărârile nr. 1 și nr. 2) se menţionează doar că A.G.O.A. a fost convocată în Cluj N., str. x nr. 2-4, la data şi ora anunţate în convocator , fără să se facă trimitere la un convocator concret, respectiv, la un număr al Monitorului Oficial în care acesta să fi fost publicat, deci, fără să se facă proba publicării unui convocator de către Consiliul de administraţie condus de D. G..
Aşadar, pentru şedinţele adunărilor generale ordinare/ extraordinare ale acţionarilor SC F. SA din data de 10 octombrie 2011 a existat un singur convocator, publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 3402/7 septembrie 2011 și în ziarul „F.” din Cluj-Napoca, la 8 septembrie 2011.
Prin acest convocator se anunţa ordinea de zi referitoare la abrogarea actului constitutiv al SC F. SA şi aprobarea concomitentă a unui nou act constitutiv conform proiectului prezentat în Anexa 1A (Contract de societate) şi Anexa 1B (Statut), la aprobarea noii componenţe a consiliului de administraţie al societăţii, la împuternicirea dlui P. N. să semneze noul act constitutiv şi să reprezinte societatea în relaţia cu Oficiul registrului comerţului (precum şi la alte puncte supuse dezbaterii adunării generale a acţionarilor) – f. 25-32, vol. II, dos. nr. 4756/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj.
Or, prin Hotărârea nr. 1 din 10 octombrie 2011, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC F. SA „luând act de convocatorul publicat în ziarul ‹F.› din 8.09.2011, conform ordinii de zi anunţată, cu unanimitate de voturi” a stabilit că nu aprobă „Actul Constitutiv” conform proiectului prezentat în anexa 1A (Contract de societate) şi anexa 1B (Statut), publicate în convocator – menţinând actele constitutive ale SC F. SA, aprobate prin Hotărârea A.G.E.A. din 13 iulie 1999, modificate prin Hotărârea A.G.E.A. din 17 iulie 2001, precizând că acestea rămân în vigoare (f. 82, dos. nr. 4731/1285/2011 al Tribunalului Specializat Mureş).
Aşadar, bazându-se pe un convocator publicat de Consiliul de administraţie al SC F. SA, condus de preşedintele B. E. – organ de conducere contestat de Consiliul de administraţie condus de preşedintele D. G. – şi adoptând hotărâri pe baza unei ordini de zi ce infirma ordinea de zi şi actele publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a nr. 3402/7 septembrie 2011 şi în ziarul „F.” din Cluj-Napoca, la data de 8 septembrie 2011, adunarea generală a acţionarilor care a votat Hotărârile A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011 nu a fost legal convocată, în condiţiile exprese cerute de dispoziţiile art. 117 alin. 1 din Legea nr.31/1990, republicată
În consecinţă, se impune şi anularea Hotărârilor A.G.O.A./A.G.E.A. nr. 1 şi nr. 2 din 10 octombrie 2011 – iar, față de această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs expuse cu aceeași finalitate, respectiv, anularea celor două hotărâri menționate.
Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea va admite recursurile formulate de reclamanţii P. R., P. N., de pârâta SC F. SA, de intervenienta în interesul pârâtei SC F. SA, Ş. S. şi de intervenienta în interes propriu, SC E. C. SRL, cât şi cererea de intervenţie accesorie formulată de G. C. în interesul recurentei-reclamante P. R. (intenţia intervenientei, potrivit efectelor principiului disponibilităţii, fiind aceea de sprijinire a susţinerilor recurentei-reclamante) – art. 312, alin. 1, teza I C. pr. civ. – şi va modifica în parte Sentinţa atacată – art. 312, alin. 2, teza a II-a, alin. 3 teza I, art. 304 pct. 9 C. pr. civ. -, admiţând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii P. R., P. N., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, cererea de intervenţie în interesul pârâtei SC F. SA, formulată de Ş. S. şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC E. C. SRL, cu consecinţa anulării Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 10 octombrie 2011 şi a Hotărârii A.G.O.A. nr. 2 din 10 octombrie 2011. Având în vedere conexiunea procedurală stabilită de dispoziţiile art. 49 alin. 3 C. pr. civ., cererea de intervenţie în interesul pârâtei SC F. SA, formulată de C. M. şi Ş. M., va fi respinsă.
Dispoziţia cuprinsă în hotărârea atacată, referitoare la anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 10 octombrie 2011 şi a Hotărârii A.G.O.A. nr. 5 din 10 octombrie 2011, va fi menţinută.
De asemenea, Curtea va menţine dispoziţia din hotărârea primei instanţe referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor B. L. şi B. (fostă K.) I., dat fiind faptul că la data de 22 iulie 2011 acestea erau înscrise în Registrul acţionarilor actualizat (f. 57, vol. I, dos. nr. 4756/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj), iar situația de fapt avută în vedere la pronunțarea Deciziei Î.C.C.J. nr. 3608/28 octombrie 2010 s-a modificat, din cauza litigiilor succesive înregistrate pe rolul instanţelor, în confruntarea dintre cele două consilii de administraţie ale SC F. SA. În acest sens, Curtea a constatat că, prin Sentinţa nr. 1729/4 aprilie 2012 (dos. nr. 4684/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj) s-a dispus înscrierea în Registrul Comerţului a transmiterii de acţiuni evidenţiate în Registrul acţionarilor din 7 noiembrie 2011, precum şi a Deciziei nr. 155/7 noiembrie 2011, luată de Consiliul de administraţie al SC F. SA condus de B. E. (preşedinte). Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2683/28 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, ca urmare a respingerii recursurilor declarate de intervenienţii D. G., Ş. M., B. L., B. I., C. M. Aceste ultime hotărâri judecătoreşti irevocabile au efect în legătură cu înscrierile în Registrul Comerţului ulterioare adoptării hotărârilor adunării generale a acţionarilor atacate în prezenta cauză, astfel încât nu pot duce la negarea calităţii procesuale active a intervenientelor B. L. şi B. I.
