Prin cererea formulată la data de 05.11.2014 de contestatoarea S.C.R.I. – S.R.L., în contradictoriu cu intimatul V.C., s-a solicitat pe calea contestaţiei la executare să se constate nulitatea relativă a titlului pus în executare reprezentat de contractul de închiriere încheiat cu locatorul/creditor, deoarece la încheierea sa consimţământul locatarului/debitor a fost viciat prin dol.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat să se constatate că, în conformitate cu art. 4.5, contractul a fost reziliat de drept după o lună de neplată a chiriei, iar executarea s-a încuviinţat pentru încă 4 chirii, respectiv 4 luni: VII, VIII, IX şi X, în condiţiile în care printr-o executare anterioara intimatul creditor a mai primit 6.600 lei, reprezentând chiria pentru lunile IV, V, VI, situaţie în care solicită şi anularea încheierii din 02-07-2014 de încuviinţare a executării.
Contestatoarea a solicitat şi întoarcerea executării în cazul în care până la soluţionarea prezentei contestaţii se va face executarea.
S-a solicitat şi suspendarea executării până Ia soluţionarea pe fond a contestaţiei asupra titlului executoriu ce este pus în executare, precum şi suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul contestaţiei la executare.
În motivarea cererii se arată de contestatoare că este executată silit la solicitarea creditorului V.C. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la A.F.P. Bucureşti sub nr. 208698/24.02.2014, având ca obiect spaţiul comercial situat în or. B., str. L….nr. 37 (fost 39), cu începere de la 01.04.2014, cu o chirie de 2.200 lei lunar.
Precizează contestatoarea că la încheierea contractului nu s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire, însă proprietarul a arătat că racordarea la utilităţi se va face de furnizori în baza contractului de închiriere, sens în care s-a stabilit ca dată a începerii contractului 01.04.2014, în vederea conectării la utilităţi.
Se mai arată că pentru a încheia contractele de utilităţi pe numele locatarului, a înregistrat punctul de lucru la O.R.C. Prahova şi s-a prezentat la furnizorii de servicii, care au condiţionat încheierea noilor contracte de plata restanţelor acumulate de fostul chiriaş, restanţe ce erau de cca 7.000 lei.
Susţine contestatoarea că în lipsa surselor de energie electrică şi gaze a fost în imposibilitate de a utiliza spaţiul închiriat şi în 18-04-2014 a notificat proprietarul/creditor în vederea rezilierii contractului. La întâlnirea din 25-04-2014, deşi a recunoscut că fostul chiriaş părăsise spaţiul fără să-şi plătească consumurile şi avea restanţe, a pretins plata chiriei şi a refuzat primirea cheilor şi încheierea unui înscris care să cuprindă cele discutate.
Separat de lipsa racordării la utilităţi, spaţiul închiriat nu poate fi folosit în totalitate, deoarece în trei din camerele închiriate plouă. Acest lucru nu s-a observat la vizionare, fiind iarnă şi zăpada îngheţată pe acoperiş, dar ulterior când a făcut curăţenie a constatat că atunci când plouă, curge apa din tavan. Verificând mai amănunţit s-a constatat că ploaia intră prin acoperiş la etaj, care este nelocuit şi apoi prin podea la parter, aspect pus în discuţie la întâlnirea avută, dar proprietarul a fost inflexibil în pretenţia la plata chiriei.
Ca urmare, pe calea contestaţiei la executare se solicită de către contestatoare să se constate nulitatea relativă a contractului, apreciind că i-a fost viciat consimţământul prin dol, locatorul creditor omiţând în mod fraudulos să o informeze asupra stării reale a imobilului şi asupra faptului că acesta fusese debranşat de la toate utilităţile pentru neplată, rebranşarea fiind astfel foarte costisitoare pentru contestatoare, devenind incidente dispoziţiile art. 1214 alin 1 ultima teză din Codul civil, potrivit cărora „Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat în eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis. în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”.
Potrivit art. 1786 lit.c Cod civil, “Locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă, să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii.”
Consideră contestatoarea că proprietarul creditor a încălcat implicit şi prevederile art. 1170 Cod civil, dovedind lipsă de bună credinţă în negocierea contractului de închiriere în litigiu, dar şi dispoziţiile art. 12 (1) Cod pr. civ., promovând executarea silită a contestatoarei cu rea credinţă, întrucât la data de 17-04-2014, deci la 17 zile de la intrarea în vigoare a contractului, l-a notificat în vederea rezilierii contractului din litigiu, punându-l în întârziere în acest sens.
De altfel, se apreciază de contestatoarea că locatorul creditor a încălcat şi prevederile art. 1790 alin 1 din Codul civil, ascunzând cu viclenie viciile imobilului închiriat, deşi cunoştea destinaţia de activitate de comerţ pe care contestatoarea urma să o dea acestui spaţiu, astfel cum s-a precizat în art. 2 din contract, locatorul ascunzând că acoperişul este deteriorat şi în clădire plouă, aspecte ce rezultă din fotografiile ataşate, viciile menţionate făcând incidente prevederile art. 1792 Cod civil, întrucât imobilul în discuţie nu corespunde calităţilor, implicit convenite, pentru spaţiul destinat unor activităţi comerciale, contestatoarea considerându-se îndrituită să ceară rezilierea contractului (art. 1803 alin 3 Cod civil), astfel cum a şi făcut prin notificarea anterior menţionată, îndreptăţirea sa fiind dată şi de dispoziţiile art. 1817 Cod civil raportat la cele ale art. 1786 lit.c) Cod civil, locatorul neexecutând obligaţia de a asigura utila folosinţă a imobilului chiar din momentul încheierii contractului din litigiu.
Solicită contestatoarea să se constate nulitatea relativă a titlului executoriu şi, admiţând contestaţia la executare, să se desfiinţeze titlul executoriu şi însăşi executarea silită şi, în consecinţă, să se dispună anularea încheierii 618/22-10-2014 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1867/310/2014, ca şi a încheierii nr. 248 din 30-10-2014 a executorului judecătoresc Frâncu Mihai şi să se dispună întoarcerea totală a executării cu restabilirea situaţiei anterioare în cazul în care până la pronunţare se săvârşeşte executarea silită şi plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, se solicită să se constate că, în conformitate cu art. 4.5,
contractul a fost reziliat de plin drept după una lună de neplată a chiriei, iar
executarea s-a pornit pentru alte 4 (patru) chirii, respectiv 4 (patru) luni, după ce anterior mai încasase chiria pentru 3 luni.
“4.5. Neplata chiriei pe o perioadă de una lună atrage după sine rezilierea de drept a contractului şi drept consecinţă evacuarea chiriaşului prin investirea cu formulă executorie a prezentului contract.”
Încheierea 618 din 22-10-2014 dată de Judecătoria Sinaia în dosar 1867/310/2014 de încuviinţare a executării nu a sesizat faptul că investeşte cu formulă executorie un contract pentru sume ce exced clauzelor acestuia.
Solicită contestatoarea şi suspendarea executării silite până la soluţionarea pe fond a contestaţiei asupra titlului executoriu ce este pus în executare, arătând că locatorul creditor a mai încasat chiria pe trei luni, iar soluţia la acea contestaţie nu este definitivă. A încasa acum încă patru chirii, în condiţiile în care societatea nu a funcţionat niciun minut în spaţiul închiriat, este deosebit de împovărătoare şi poate aduce în stare de faliment contestatoarea, separat de faptul că o eventuală întoarcere a executării este discutabilă.
Pentru aceleaşi considerente, solicită contestatoarea ca până la soluţionarea cererii de suspendare, să dispună suspendarea provizorie a executării.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile Cod pr. civ.: art. 12; 650; 651; 711 şi urm.; art. 722 şi urm., Cod civil: art. 14; 1170; 1214; 1251; 1786; 1790; 1792; 1803; 1817.
Intimatul V.C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca inadmisibila, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare se arată de intimat că a încheiat cu contestatoarea un contract de închiriere nr.208698 din 21.02.2014 pentru un spaţiu comercial situat in oraşul B., B-dul L. nr… (fost 39), spaţiul fiind închiriat de către contestator prin intermediul soţiei vechiului chiriaş care i-a prezentat spaţiul si acesta a fost de acord sa-1 închirieze.
Se mai arată că după încheierea contractului de închiriere contestatorul a luat in primire spaţiul – de fapt anterior încheierii contractului cu 2 luni – a făcut lucrări de igienizare si de amenajare in vederea derulării ulterioare a activităţii, perioada în care spaţiul a fost închis, in posesia contestatorului, motive pentru care a apreciat ca atâta vreme cat nu a beneficiat de chiria aferenta acestui spaţiu poate solicita executarea silita a contractului de închiriere.
Învederează intimatul că este real ca intre părţi a mai existat pe rolul Judecătoriei Câmpina un dosar având ca obiect tot contestaţie la executare silita împotriva cererii de executare a chiriei pe lunile aprilie, mai, iunie, contestaţie respinsa ca inadmisibila, având in vedere disp. art.712 pct.c Cod proc. civila, incidente si in prezenta cauza.
Apreciază intimatul ca in situaţia in care contractul de închiriere a fost încheiat in anul 2014 sub imperiul noului Cod civil si al noului Cod de procedura civila si contestaţia la executare împotriva titlului executor reprezentat de contractul de închiriere se supune tot noului Cod de procedura civila.
Astfel, noua cerere de executare silita împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare vizează chiria aferenta lunilor iulie, august, septembrie si octombrie.
Contestaţia la executare formulata in prezent vizează aspecte de fond ale titlului executor, care nu este o hotărâre judecătoreasca, ci contract de închiriere.
Aceste aspecte de fond au fost reiterate si in cuprinsul unei cereri principale, obiect al dosarului nr.2102/310/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, in procedura de regularizare.
In raport de aceasta situaţie si de disp. art.712 pct.2 si 3 Cod proc. civila invocă intimatul excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, arătând că motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu fac obiectul dosarului nr.2102/310/2014, astfel că nu pot fi, in consecinţa, invocate si pe calea contestaţiei la executare aceleaşi motive de desfiinţare a titlului executoriu, care vor fi cenzurate pe calea dreptului comun.
Menţionează intimatul că potrivit disp. art.1798 Cod civil „contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătura privata care au fost înregistrate la organele fiscale, precum si cele încheiate in forma autentica constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si in modalităţile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege”, prevedere legală ce a stat la baza cererii intimatului creditor si l-a avut in vedere si instanţa când a încuviinţat executarea silita pentru 4 luni de chirie restanta.
Instanţa de încuviinţare a executării silite nu avea obligaţia de a cenzura in niciun fel fondul contractului dintre părţi, nefiind investita in niciun mod cu o astfel de cerere si pe cale de consecinţa, încheierea de încuviinţare a executării silite este perfect legala si in acord cu textul de lege invocat.
In ceea ce priveşte disp. art.4.5 din contractul de închiriere, precizează intimatul că aceasta prevedere contractuala este o opţiune alternativa pentru locator, ea urmând a fi coroborata si cu disp. art.4.4. din acelaşi contract, în sensul că locatorul poate solicita locatarului pentru neplata chiriei la termen, chiria si penalităţi pe fiecare zi de întârziere sau rezilierea contractului si evacuarea din spaţiu.
Consideră intimatul că atâta vreme cat contestatorul, după întâlnirea avuta si nici ulterior, nu i-a remis cheile spaţiului închiriat, dă dovada clara ca doreşte rezilierea contractului sau il considera reziliat, nu este de îndatorirea sa să-l preocupe de ce chiriaşul tine spaţiul închiriat, ci doar sa-i plătească chiria aferenta spaţiului pe care el il deţine.
Intimatul susţine că nu a avut nici cea mai mica tentativa de a-i preda cheile spaţiului închiriat, deşi a fost in acel spaţiu in urma cu aproximativ 2 luni cu o terţa persoana.
Contestatoarea a trimis un intermediar cu cheile spaţiului, a deschis, a intrat, apoi a închis spaţiul, a luat cheile si a plecat, manifestare ce nu denota in niciun caz ca nu vrea sa păstreze spaţiul închiriat sau ca a considerat reziliat contractul la o luna de zile de la încheierea lui.
Atâta vreme cat între părţi nu s-a notificat rezilierea contractului, consideră intimatul că respectivul contract s-a derulat in continuare.
Se mai arată de intimat faptul că, în lipsa procesului-verbal de predare a spaţiului, nu se poate susţine si înţelege ca nu se susţine de fapt, ca spaţiul nu a fost predat in realitate.
Potrivit contractului încheiat intre părţi, obligaţia intimatului, in calitate de locator, in temeiul scopului urmărit de chiriaş la încheierea contractului, este de a asigura folosinţa lucrului pe toata durata locaţiunii – obligaţie generala de a face cu caracter succesiv. Pentru asigurarea folosinţei lucrului potrivit art.1786 Cod civil, locatorul are trei obligaţii principale:
a). Obligaţia de predare a lucrului,
b). Obligaţia efectuării reparaţiilor capitale,
c). Obligaţia de garanţie.
a). Obligaţia de predare a lucrului s-a înfăptuit, de vreme ce contestatoarea a intrat in spaţiu si a efectuat lucrări de igienizare, intimatul menţionând că nu are nicio cheie de la intrarea in spaţiu, ci numai contestatoarea, spaţiu care a fost magazin alimentar si in acest scop a înţeles ca si contestatoarea il închiria, fiind propice destinaţiei închiriate.
Spaţiul închiriat atât anterior vechiului chiriaş, cat si contestatoarei, beneficiază de utilităţi separate de restul imobilului, fiecare chiriaş încheind cu furnizorii de utilităţi, contracte proprii pentru deducerea cheltuielilor cu respectivele investiţii.
Contractele, pe cale de consecinţa, nu cad in sarcina locatorului si acesta nu are vreo obligaţie legala in acest sens.
Eventualele datorii ale fostului chiriaş nu îi incumbă proprietarului, atâta vreme cat nu este parte in contract si, bineînţeles, nici noului chiriaş.
Raporturile dintre fostul chiriaş datornic si furnizorul de utilităţi au reglementată o cale legala de obţinere si valorificare a creanţelor.
Intimatul apreciază că nu se poate susţine ca îi este ceva imputabil, in condiţiile in care spaţiul a fost predat potrivit destinaţiei sale cu toate utilităţile aferente, iar eventualele abuzuri ale altor autorităţi nu-i pot fi imputabile.
Se mai arată că singurul impediment pe care l-a întâmpinat contestatoarea a fost solicitarea furnizorilor de utilităţi de a plăti o garanţie, aşa cum se obişnuieşte si aceasta nu a vrut sa o plătească, pretextând ca nu îşi blochează bani in garanţie.
Intimatul menţionează că la întâlnirea pe care a avut-o cu contestatoarea de reziliere pe cale amiabila a contractului si pentru ca nu au ajuns la niciun rezultat, aceasta nu a dorit încheierea niciunui înscris, deşi a insistat sa se întocmească un proces verbal cu privire la prezenţa părţilor, precizându-se că actualul reprezentant convenţional al contestatoarei nu este acelaşi care a participat la acea întâlnire si nu are cunoştinţa exacta a celor vorbite si întâmplate atunci.
b). A doua obligaţie a locatorului este aceea a efectuării reparaţiilor capitale, cu privire la care intimatul arată că niciodată la întâlnirea avuta nu s-a pus in discuţie vreo imposibilitate de folosire a spaţiului datorita unei eventuale inundaţii cu ape pluviale, personal nu a avut cunoştinţa de acest aspect, nu i-a fost adus la cunoştinţa de contestatoare si îi este greu de crezut ca vechiul chiriaş cu 2 luni înainte a putut funcţiona in astfel de condiţii.
Chiar si in aceasta situaţie, potrivit art.1788 alin.3 Cod civil, reparaţiile pot fi făcute de locatar, locatorul urmând sa plătească alături de cheltuielile respective si dobânzile aferente.
c).Cu privire la a treia obligaţie a locatorului de garanţie pentru tulburarea cauzata prin fapta proprie sau pentru viciile ascunse ale bunului închiriat, se arată de intimat că nu a făcut niciun fapt personal de natura a-1 priva pe locatar de liniştita folosinţa a lucrului, iar spaţiul închiriat nu avea niciun viciu ascuns.
Contestatoarea a invocat ca si temei al nulităţii relative a contractului de închiriere – dolul. Potrivit textului de lege invocat dolul este acel viciu de consimţământ, care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina sa încheie un anumit act juridic.
Fiind o cauza de nulitate, ea trebuie sa fie concomitenta încheierii actului.
Precizează intimatul că acest contract s-a încheiat prin intermediul soţiei fostului chiriaş decedat, iar contestatoarea a fost in spaţiul închiriat împreuna cu aceasta, i-a cerut toate detaliile despre spaţiu, l-a văzut, i-a plăcut si apoi părţile s-au întâlnit pentru încheierea efectiva a contractului si stabilirea cuantumului chiriei.
Nu se precizează in cuprinsul cererii care sunt acele mijloace viclene întreprinse de intimat pentru a-1 determina sa încheie contractul de închiriere, in condiţiile in care atunci când părţile s-au întâlnit debitorul deja văzuse spaţiul si dorea încheierea contractului.
Intimatul precizează că nu avea nicio obligaţie in acest sens si nici nu cunoştea ca vechiul chiriaş decedat avea datorii la utilităţi, menţionând că toate spatiile de la parterul imobilului sunt închiriate diferitelor persoane juridice, pe care le priveşte in mod personal încheierea contractelor de utilităţi si plata acestora, furnizorii încunoştinţându-i pe contractanţii lor cu privire la plata eventualelor debite.
Cu privire la temeiul de drept invocat, arată intimatul ca nu a utilizat niciun fel de mijloace viclene pentru a induce contestatoarea in eroare si, pe de alta parte, ca element subiectiv al dolului, nici nu a avut intenţia de a induce in eroare contractantul pentru a-1 determina sa încheie actul, atâta vreme cat contestatoarea i-a solicitat încheierea contractului, urmare a vizionarii spaţiului (filele 27-32).
Cererea de suspendare provizorie a executării silite a fost disjunsă formându-se dosarul nr. 2119/310/2014 al Judecătoriei Sinaia, soluţionat prin încheierea de şedinţă din data de 11.11.2014, prin care a fost admisă cererea contestatoarei şi s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în prezentul dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 05.11.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. dosar 2103/310/2014 contestaţia la executare formulată de către contestatoarea S.C.R.I. – S.R.L., în contradictoriu cu intimatul creditor V.C., prin care se solicită constatarea nulităţii relative a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere încheiat cu intimatul creditor, pentru vicierea consimţământului prin dol, în subsidiar, constatarea rezilierii de plin drept a contractului, întoarcerea executării silite, dosar în care a solicitat şi suspendarea executării silite.
La aceeaşi dată, contestatoarea a promovat împotriva creditorului intimat şi o altă cerere de chemare în judecată formulată pe procedura de drept comun, având nr. dosar 2102/310/2014, având acelaşi obiect, întemeiată pe aceeaşi cauză (f. 33-35).
Potrivit art.712 alin.2 C. proc. civ. „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”.
Din interpretarea prevederilor art. 712 alin.(2) C.proc.civ., rezultă că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestaţiei, toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu.
Totuşi, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiţionată de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate.
Dacă însă legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specială, aşa cum este acţiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicţie, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare.
O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opţiunii sale, în una sau în alta dintre căile de atac pe care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
După cum rezultă din copia cererii de chemare în judecată formulată de contestatoare, aceasta a înţeles să recurgă la procedura de drept comun cu privire la invocarea nulităţii contractului de închiriere ce constituie titlul executoriu pus în executare silită de către creditor, cerere în care a făcut aceleaşi susţineri şi care este întemeiată pe aceleaşi motive de fapt şi de drept cu prezenta contestaţie la executare, supunând examinării instanţelor de judecată, în două dosare diferite, cereri având acelaşi obiect, întemeiate pe aceeaşi cauză şi purtată între aceleaşi părţi.
Astfel fiind, se constată că societatea debitoare are la dispoziţie o cale de atac specială cu privire la contestarea valabilităţii titlului executoriu, de care a şi uzat şi prin care a formulat toate apărările de fond care se regăsesc şi în cuprinsul contestaţiei la executare, condiţii în care aceasta din urmă se dovedeşte a fi inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanţa va respinge acest capăt al contestaţiei, având în vedere caracterul de accesoriu al petitului în raport de respingerea contestaţiei la executare ca inadmisibilă.
Cererea contestatoarei de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. 2102/310/2014 va fi respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că între cele două cauze nu există o strânsă legătură, ci că ele vizează chiar aspectul litispendenţei, întrucât supun analizei şi judecăţii aceleaşi aspecte de fapt şi de drept, iar obiectul dosarului nr. 2102/310/2014 se soluţionează în procedura de drept comun, cu parcurgerea etapei prealabile, pe când soluţionarea contestaţiei la executare se face în procedura specială reglementată de art. 716 Cod proc.civilă, de urgenţă şi cu precădere.
Pe de altă parte, legiuitorul a fost suficient de clar când a stabilit că motivele de fapt sau de drept cu privire la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu – altul decât o hotărâre judecătorească – pot fi invocate şi supuse judecăţii doar printr-un singur mijloc procedural şi nu prin mai multe căi, raţiunea constând tocmai în evitarea unei situaţii cum este cea din cauza de faţă, când debitoarea deduce judecăţii, prin două mijloace procedurale diferite, aceeaşi situaţie juridică.
De asemenea, instanţa apreciază că nu se impune nici suspendarea judecăţii în prezentul dosar până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 2102/310/2014, întrucât soluţia procedurală ce se impune a fi pronunţată constă în respingerea contestaţiei ca inadmisibilă tocmai pentru existenţa unei căi procesuale specifice pentru desfiinţarea titlului executoriu, cum este acţiunea în anularea acestuia, de care debitoarea contestatoare a şi uzat.
Potrivit art. 719 alin.6 Cod proc.civilă, atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin.3 sau acelor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.
Date fiind prevederile legale anterior menţionate, cauţiunea în cuantum de 880 lei, depusă de debitoarea contestatoare cu recipisa de consemnare seria TA nr. 1172572/1 din data de 03.11.2014 emisă de CEC Bank – Unitatea Sinaia, rămâne indisponibilizată, urmând a se comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.
În temeiul art. 453 alin.1 rap. la art. 451 Cod proc.civilă, contestatoarea va fi obligată la plata către intimat a sumei de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat (fila 76).
