Art.8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată prevede că – „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Art.8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată prevede că – „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Potrivit art.18 alin.1 din Legea 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, însă recurentul reclamant nu a învestit instanţa cu o astfel de solicitare nici prin cererea iniţială nici prin precizările la aceasta.
Totodată, se constată că procedura de evaluare a activităţii poliţistului reprezintă o activitate obligatorie din partea structurilor MAI, astfel încât acestea au datoria de a le întocmi chiar în lipsa unei obligări din partea instanţei de judecată.
Potrivit art.116 din HG 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici,
(1) Interviul, ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă un schimb de informaţii care are loc între evaluator şi funcţionarul public, în cadrul căruia:
(1) Interviul, ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă un schimb de informaţii care are loc între evaluator şi funcţionarul public, în cadrul căruia:
a) se aduc la cunoştinţă funcţionarului public evaluat consemnările făcute de evaluator în raportul de evaluare;
a) se aduc la cunoştinţă funcţionarului public evaluat consemnările făcute de evaluator în raportul de evaluare;
b) se semnează şi se datează raportul de evaluare de către evaluator şi de funcţionarul public evaluat.
b) se semnează şi se datează raportul de evaluare de către evaluator şi de funcţionarul public evaluat.
(2) În cazul în care între funcţionarul public evaluat şi evaluator există diferenţe de opinie asupra consemnărilor făcute, comentariile funcţionarului public se consemnează în raportul de evaluare. Evaluatorul poate modifica raportul de evaluare dacă se ajunge la un punct de vedere comun.
(2) În cazul în care între funcţionarul public evaluat şi evaluator există diferenţe de opinie asupra consemnărilor făcute, comentariile funcţionarului public se consemnează în raportul de evaluare. Evaluatorul poate modifica raportul de evaluare dacă se ajunge la un punct de vedere comun.
Aceste reguli generale nu au fost transpuse în Ordinul 300/2004 şi în Dispoziţia DGMRU nr.II/960/2004 privind procedurile şi formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unităţile MAI, recurenta pârâtă indicând faptul că interviul a avut caracterul unei discuţii relaxate.
Aceste reguli generale nu au fost transpuse în Ordinul 300/2004 şi în Dispoziţia DGMRU nr.II/960/2004 privind procedurile şi formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unităţile MAI, recurenta pârâtă indicând faptul că interviul a avut caracterul unei discuţii relaxate.
Art.1 şi 2 alin. 1 din Legea nr.554/2004
Art.8 şi 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004
Art.26 din Legea nr. 360/2002
Art.116 din HG nr. 611/2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 22.04.2010 reclamanta C.P. a contestat fişa de evaluare a activităţii în perioada 01.12.2008 – 31.11.2009.
Motivele de nelegalitate invocate privesc nerespectarea de către evaluator şi şefii ierarhici, a procedeelor legale de evaluare şi modalitatea în care s-a realizat evaluarea care nu reflectă nivelul real al pregătirii profesionale, al calităţii personale şi al calităţii muncii depuse.
Se arată că fişa de evaluare a fost întocmită la 08.01.2010 aprobată de şeful ierarhic la 11.01.2010 şi comunicată la 13.01.2010 cu depăşirea termenului limită prevăzut de art. 86 alin.1 lit.c Ordinul MAI 300/2004.
Interviul de evaluare, etapă obligatorie conform art. 1, 6, 7, 8 din Dispoziţia II/971/2006 a DGRU nu a fost efectuat.
Contestaţia formulată conform art. 90 din ordinul MAI 300/2004 a fost soluţionată cu depăşirea termenului de 15 zile reglementat de art. 120 alin.2 din HG nr. 611/2008.
Nota raport prevăzută de art. 90 alin.5 din ordin nu i-a fost prezentată.
Preşedintele Comisiei a fost cms. şef C.M. iar decizia de menţinere a calificativului a fost luată de chestor principal T.P.
În ceea ce priveşte metoda de evaluare se arată că aprecierile făcute sunt discrepanţe nejustificate şi nu corespund realităţii.
Pârâţii D.G. şi M.S. au formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii. Pârâtul M.S. a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa.
La 11.11.2010, respectiv 19.11.2010, reclamantul şi-a precizat cadrul procesual pasiv, arătând că pârâţi în cauză sunt SRPT Constanţa şi IGPR Constanţa. astfel că excepţiile invocate de pârâţii persoane fizice nu au mai fost analizate întrucât cei ce le-au invocat nu mai sunt părţi în dosar (la 27.01.2011 instanţa a luat act de cererea de renunţare la judecată faţă de aceştia).
I.G.P.R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii motivat de faptul că evaluarea a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale la 24.02.2011 reclamantul a arătat că daunele morale solicitate sunt în cuantum de 1500 lei.
În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.
I.G.P.R. a răspuns la interogatoriu, iar SRPT Constanţa a arătat că nu poate răspunde la interogatoriu întrucât întrebările vizează decizia şi aprecieri personale ale fostului şef de secţie în calitate de şef direct al reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr.2020/03.11.2011 s-a admis în parte s-a anulat fişa de evaluare a activităţii desfăşurate de reclamant în perioada 1.12.2008 – 31.11.2009 şi a fost respinsă cererea de daune ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, pentru perioada 1.12.2008 – 30.11.2009, s-a emis fişa de evaluare în urma căreia reclamantul a obţinut calificativul „BUN”.
Împotriva calificativului reclamantul a formulat contestaţie, iar comisia de evaluare a contestaţiei prin nota raport a propus menţinerea calificativului „BUN”.
În ceea ce priveşte legalitatea procedurii de evaluare se reţine:
Art. 78 din legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului arată că această lege se completează cu Legea nr. 188/1999, prin urmare în ceea ce priveşte procedura de evaluare a poliţiştilor devine aplicabilă HG nr. 611/2008.
Conform art. 114 din HG nr. 611/2008, procedura evaluării finale se realizează în trei etape: completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul şi contrasemnarea raportului de evaluare.
Art. 116 din HG nr. 116/2008 reglementează interviul ca etapă a procedurii de evaluare.
Aceleaşi dispoziţii privind etapa interviului se regăsesc şi în ordinul MAI nr. 300/2004 (art. 87 lit.a, art. 78 alin.2).
În speţă, şeful/comandantul nemijlocit trebuia să desfăşoare interviul de evaluare în cadrul căruia i se aduceau la cunoştinţă reclamantului eventualele consemnări făcute de evaluator în raportul de evaluare (prima etapă); se semnează raportul de evaluare de reclamant şi evaluator, iar în condiţiile in care există diferenţe de opinie asupra consemnărilor făcute, comentariile reclamantului se consemnează în raportul de evaluare.
Cu această ocazie, dacă se ajungea la un punct comun evaluatorul putea modifica raportul de evaluare.
În speţă se constată că evaluarea reclamantului s-a făcut cu nerespectarea acestora dispoziţii legale, în sensul că nu s-a parcurs etapa interviului.
Nerespectarea unor termene, respectiv de comunicare a fişei de evaluare sau de soluţionare a contestaţiei nu reprezintă motive de nelegalitate ale actului în condiţiile în care legea nu prevede sancţiune în acest sens, dar şi pentru că nu se poate aprecia că s-a produs o vătămare reclamantului în condiţiile în care i s-a respectat dreptul de a formula contestaţie, de a-i fi soluţionată contestaţia în raport de motivele invocate şi i s-a permis accesul la justiţie fără a se invoca de către pârât nerespectarea unor termene.
Se apreciază de instanţă că termenele la care reclamantul a făcut referire sunt termene de recomandare.
În ceea ce priveşte modul în care s-a soluţionat contestaţia reclamantului se reţine.
La 14.01.2010, reclamantul a formulat contestaţie conform art. 90 alin.1 din ordinul MAI nr. 300/2004.
În acest sens, se constituie o comisie de cercetare a contestaţiei care în conformitate cu art. 90 alin.5 Ord. MAI nr. 300/2004 trebuia să consemneze rezultatul cercetării într-o notă raport care împreună cu documentele de verificare şi fişa de evaluare să fie prezentate şefului cu drept de soluţionare a contestaţiei a cărei hotărâri rămâne definitivă şi se consemnează în fişa de evaluare şi o comunică celui în cauză.
În speţă comisia de soluţionare a contestaţiei s-a prezentat la sediul Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa la 21.01.2010 unde i s-a solicitat reclamantului un raport suplimentar la contestaţie şi documente justificative (răspuns la interogatoriu fila 181-182).
Reclamantul a comunicat la 22.01.2010 raportul şi un număr de 136 file.
La 25.01.2010 s-a întocmit nota raport prevăzută de art. 90 alin.5 Ordinul 300/2004 în care nu se consemnează dacă la soluţionarea contestaţiei s-a avut în vedere şi înscrisurile depuse de reclamant.
În fişa de evaluare s-a consemnat propunerea şefului comisiei la 16.02.2010 deşi nota raport s-a întocmit la 22.01.2010, şi semnătura şefului nemijlocit al şefului ce a aprobat evaluarea datată la 17.02.2010.
Nota raport s-a comunicat la Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa la 19.03.2010, iar reclamantului la 24.03.2010.
În concluzie, s-a apreciat că în speţă procedura de evaluare este nelegală în principal pentru nerespectarea etapelor obligatorii respectiv interviul şi pentru că la întocmirea raportului nu s-au avut în vedere apărările reclamantului, neanalizând înscrisurile depuse de acesta la cererea comisiei de soluţionare.
Cu privire la modalitatea în care s-au acordat notările în fişa postului, reţine că instanţa a apreciat că nu este competentă în a aprecia indicatorii de evaluare, având doar atribuţia de a verifica legalitatea procedurii de evaluare în ceea ce priveşte aspectele procedurale.
Pentru aceste aspecte instanţa a anulat fişa de evaluare.
Cu privire la daunele morale solicitate, s-a apreciat că însuşi faptul că se constată nelegalitatea actului atacat constituie o reparaţie suficientă pentru prejudiciul moral suferit, astfel că instanţa a respins cererea de daune morale ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul C.P. şi pârâtul IGPR, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său, reclamantul C.P. învederează că, deşi instanţa a apreciat corespunzător situaţia de fapt şi de drept, a omis a dispune obligarea pârâţilor la reluarea procedurii de evaluare a activităţii acestuia, cu respectarea prevederilor legale.
Nedispunând în acest sens, s-a creat premisa unei inacţiuni a pârâţilor ori a unui refuz al întocmirii unei noi fişe de evaluare, ceea ce ar avea ca efect inexistenţa acestui document aferent anului 2008, fapt ce este de natură să afecteze negativ situaţia pe linie de resurse umane a recurentului, şi, în final a carierei profesionale.
Respingerea cererii de acordare de daune morale este greşită, deoarece existenţa fişei de evaluare a fost de natură a-l exclude pe reclamant de la orice promovare profesională, în sensul că nu întrunea una din cerinţele obligatorii pentru înscrierea la orice concurs pentru funcţii de conducere, organizat în cadrul MAI.
Cu privire la recursul formulat de Inspectoratul General al Poliţiei Române acesta critică sentinţa primei instanţe deoarece s-a apreciat în mod eronat că HG nr.611/2008 are aplicabilitate în cauză, deoarece poliţistul este funcţionar public cu statut special, iar Legea 360/2002 este o lege specială derogatorie de la legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici.
Legea 360/2002 stipulează foarte clar că dispoziţiile acestui act normativ se completează cu cele ale Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Astfel, interviul îşi găseşte reglementarea doar în prevederile art.76 alin.2 din Ordinul MAI nr.300/2004. Modalitatea de desfăşurare a interviului este reglementată de dispoziţiile art.18 lit.b din Dispoziţia DGMRU nr.II/960/2004, lucru ce s-a şi realizat din moment ce şeful nemijlocit a luat la cunoştinţă de activitatea recurentului reclamant şi a concluzionat că aceasta trebuie calificată ca bună.
Fişa de evaluare şi calificativul acordat i-au fost aduse la cunoştinţă reclamantului la data de 13.01.2010, prilej cu care şi-a manifestat intenţia de a formula contestaţie. În termenul legal prevăzut de art.90 alin.1 din Ordinul MAI 300/2004, recurentul reclamant a depus contestaţie împotriva modului de efectuare a evaluării activităţii desfăşurată în perioada 01.12.2008 – 31.11.2009, nivelul de apreciere acordat la anumiţi indicatori, precum şi calificativul general aprobat.
Având în vedere contestarea calificativului cu care a fost apreciat în fişa de evaluare a activităţii pe anul 2009, în baza Dispoziţiei nr.703/20.01.2010 a IGPR a fost constituită comisia de rezolvare a contestaţiei. Aceasta s-a deplasat în ziua de 21.01.2010 la sediul SRPT Constanţa unde au luat legătura cu reclamantul. A fost solicitat un raport suplimentar la contestaţia depusă care să fie însoţit de documente justificative.
Analizând materialele existente la dosar, fişa de evaluare şi rapoartele reclamantului, nota-raport a şefului SRPT Constanţa şi rapoartele solicitate prin sondaj sefului BJPT Constanţa, şefului BIF şi a cinci ofiţeri operativi, comisia a propus menţinerea calificativului „Bun”.
La recursul formulat de IGPR, recurentul reclamant C.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursurile nefondate, motivat de următoarele considerente,
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 – „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.
Prin art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Astfel, pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligaţia să-l respecte, cerinţe impuse de art.1 din Legea nr.554/2004.
Condiţia vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
În speţă, actul administrativ atacat ca nelegal de reclamant este reprezentat de Fişa de Evaluare pentru perioada 01.12.2008-30.11.2009.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat prezenta fişă de evaluare din prisma a două aspecte, pe de o parte, nerespectarea de către evaluator şi şefii ierarhici a procedurilor legale de evaluare, valabile în instituţiile MAI, iar, pe de altă parte, modalitatea în care s-a realizat evaluarea şi a fost acordat calificativul profesional nu reflectă nivelul real al pregătirii profesionale, al calităţilor personale şi al calităţii muncii depuse. S-a solicitat astfel a se dispune anularea calificativului Bun şi înlocuirea acestuia cu cel Foarte Bun.
Prin cererea precizatoare, reclamantul a indicat faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea documentelor întocmite în timpul procedurilor de evaluare profesională anuală, respectiv Fişa de evaluare şi a celei prin care s-a soluţionat contestaţia.
În limitele învestirii, instanţa de fond constatând lipsa interviului, ca etapă obligatorie în procedura de evaluare, a dispus anularea fişei de evaluare a activităţii desfăşurate de reclamant în perioada 01.12.2008-31.11.2009.
Corect s-a apreciat asupra faptului că instanţa de judecată efectuează un control de legalitate a actului administrativ şi nu unul de oportunitate, astfel încât competenţa de a înlocui calificativul Bun cu cel Foarte Bun este atributul exclusiv al comisiei legal învestite la nivelul organului emitent.
În critica formulată în recurs recurentul reclamant este nemulţumit de faptul că instanţa de fond a omis a dispune obligarea pârâţilor la reluarea procedurii de evaluare a activităţii sale.
Este adevărat, că potrivit art.18 alin.1 din Legea 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, însă recurentul reclamant nu a învestit instanţa cu o astfel de solicitare nici prin cererea iniţială nici prin precizările la aceasta.
În aceste condiţii, critica astfel formulată nu poate fi admisă, deoarece această solicitare este formulată pentru prima dată în recurs, aspect interzis de dispoziţiile art.294 raportat la art.316 C.pr.civ.
Coroborând aceste dispoziţii legale, se reţine că în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Totodată, instanţa de judecată constată că procedura de evaluare a activităţii poliţistului reprezintă o activitate obligatorie din partea structurilor MAI, astfel încât acestea au datoria de a le întocmi chiar în lipsa unei obligări din partea instanţei de judecată.
Potrivit art.26 din Legea 360/2002 privind statutul poliţistului,
(1) Activitatea şi conduita poliţistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în evaluarea anuală de serviciu, cu acordarea uneia dintre următoarele calificative: “foarte bine”, “bine”, “satisfăcător”, “nesatisfăcător”.
(2) În cazul în care poliţistul nu a desfăşurat activitate pe durata întregului an, calificativul acordat ca urmare a evaluării întocmite pentru perioada sau perioadele lucrate constituie calificativ anual numai dacă activitatea desfăşurată depăşeşte cumulat 6 luni.
(3) Metodologia privind evaluarea poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
În ce priveşte critica privind respingerea capătului de cerere formulat în cererea precizatoare de acordare a daunelor morale instanţa o va respinge ca nefondată, motivat de neîndeplinirea regulii generale în materie de probaţiune, art.1169 C.civ. vechi în sensul că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Afirmaţiile conform cărora recurentul reclamant a fost în imposibilitate de a promova în vreo funcţie managerială, ori de a beneficia de un stimulent de ordin financiar nu pot produce vreo consecinţă atât timp cât acesta nu a făcut dovada existenţei condiţiilor speciale, respectiv concurs/examen/interviu de ocupare a unei funcţii de conducere sau execuţie superioară celei deţinute ori a stimulentului financiar, de care a fost lipsit ca urmare a acordării în mod nelegal a calificativului „Bun”.
Referitor la recursul formulat de recurenta IGPR, instanţa îl va respinge ca nefondat, considerând că în cazul de faţă devin incidente atât regulile speciale în materie de evaluare a poliţistului, cât şi cele generale privitor la evaluarea funcţionarului public, în cazul în care primele nu reglementează o anume situaţie.
Astfel, potrivit art.116 din HG 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici,
Din cele prezentate mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 şi 2, va dispune respingerea recursurilor ca nefondate, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe ca legală şi temeinică.
