Art. 494 alin. 3 Cod procedură civilă. Situaţia constructorului de bună credinţă.

Art. 494 alin. 3 Cod procedură civilă. Situaţia constructorului de bună credinţă.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2006

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant D. N. împotriva sentinţei civile nr…./03.07.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în  dosarul nr…..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au răspuns recurentul reclamant D. N. asistat de avocat D.C. şi intimatul pârât P. O. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul

Avocat D. C. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, sau în subsidiar casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. …/03.07.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în  dosarul nr…. s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind lipsa de folosinţă.

A fost respinsă acţiunea pentru obligaţia de a face formulată de reclamantul D. N. împotriva pârâtului P. O.G.

A fost respinsă cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut instanţa că terenul este folosit de pârât şi de autorii acestuia de mai mult timp şi începând cu anul 1985 autorul pârâtului a edificat construcţii pe teren, precum şi plantaţii extinse ulterior de pârât, că la data cumpărării terenului de către reclamant , construcţiile erau edificate astfel încât în consecinţă a reţinut instanţa că reclamantul nu a făcut dovada relei credinţe a pârâtului la realizarea construcţiilor şi plantaţiei de viţă de vie întrucât el a avut convingerea eronată că el este proprietarul terenului şi faţă de pasivitatea reclamantului care a permis pârâtului şi autorului său să finalizeze aceste lucrări, edificarea construcţiilor într-o perioadă lungă de timp.

Referitor la cererea subsidiară a reclamantului de a fi înscris în cartea funciară ca proprietar al lucrării şi de a plăti jumătate din s portul de valoare ori să fie obligat pârâtul să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie , instanţa a reţinut că aceasta se întemeiată pe dispoziţiile art.582 Noul cod civil ce nu se aplică cu privi re la construcţiile şi lucrările realizate anterior datei de 01.10.2011 când Noul cod civil a intrat în vigoare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate cu motivarea că instanţa de fond a făcut o greşită  interpretare a probatoriului administrat şi o greşită aplicare a disp.art.480, 492, 493, 494 C.civ.

Astfel, instanţa a apreciat greşit buna credinţă a  pârâtului şi a autorului său în edificarea construcţiilor deşi din declaraţiile martorilor şi din raportul de expertiză rezultă că aceste construcţii au fost realizate începând cu anul 2000 când pârâtul avea cunoştinţă că nu este proprietarul terenului, astfel încât trebuia obligat în baza art.494 C.civ. să-şi ridice construcţiile edificate fără drept pe terenul proprietate reclamantului.

Greşit a motivat instanţa şi faptul că cererea ar fi fost întemeiată pe art.582 Noul Cod Civil, când de fapt ea a fost întemeiată pe disp.art.480 şi art.494 C.civ., iar faptul că au fost edificate construcţiile pe baza unei autorizaţii administrative nu dovedeşte buna credinţă a constructorului.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a investit instanţa cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului să-şi ridice de pe terenul proprietatea reclamantului construcţiile şi plantaţiile edificate fără drept, precum şi obligarea acestuia la plata prejudiciului de 100 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului pe ultimii doi ani.

Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei să devină el proprietarul lucrărilor şi să plătească jumătate din sportul de valoare adus imobilului proprietatea sa, de bunurile edificate de pârât , ori să fie obligat  pârâtul să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie.

În drept , acţiunea a fost întemeiată pe disp.art.480 C.civ.  şi art.559, 577, 582 Noul cod civil.

Referitor la prevederile  Noului cod civil invocate de reclamant în  susţinerea ultimului capăt de cerere , în mod corect a apreciat instanţa de fond că acestea nu-şi găsesc aplicabilitatea faţă de împrejurarea că plantaţiile şi construcţiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului s-au realizat anterior datei de 01.10.2011 când Noul cod civil a intrat în vigoare.

Cu privire la primul capăt de cerere, reclamantul l-a întemeiat în drept pe dispo.art.480 şi următoarele din vechiul Cod civil, fără a specifica la instanţa de fond faptul că înţelege să invoce dispoziţiile art.494 Cod civil referitoare la construcţii, plantaţii şi lucrări efectuate de o terţă persoană pe terenul proprietatea altuia, însă cu toate acestea faţă de motivarea în fapt a acţiunii, instanţa a analizat cererea prin prisma disp.art.494 C.civ. aplicabile în cauză.

Din întreg ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă că faptul că pârâtul şi autorul acestuia au fost de bună credinţă în edificarea construcţiilor şi plantaţiilor aflate în litigiu, autorul reclamantului obţinând încă din data de 29.03.1985 autorizaţia nr.5 pentru edificarea unui şopron care ulterior a fost modificat de fiul său, respectiv pârâtul din prezenta cauză, că în data când pârâtul a cumpărat terenul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.352/13.04.2011, construcţiile erau deja edificate pe teren şi această edificare s-a făcut cu permisiunea proprietarului iniţial, ceea ce din nou dovedeşte că nu există probe din care să rezulte o eventuală rea credinţă a pârâtului care să fi ştiut că edifică construcţiile pe terenul proprietatea reclamantului, el având convingerea fermă că acestea se află pe terenul proprietatea sa.

În cazul constructorului de bună credinţă, art.494 alin. 3 C.pr.civ. prevede că proprietarul pământului nu poate cere ridicarea plantaţiilor clădirilor şi lucrărilor, dar are dreptul fie să înapoieze valoarea materialelor şi preţului muncii , fie să plătească o sumă egală de bani cu aceea a creşterii valorii fondului , ceea ce în speţă nu s-a solicitat.

Faţă de această împrejurare, tribunalul apreciază sentinţa instanţei de fond ca temeinică şi legală , dată pe baza unui probatoriu corect şi complet interpretat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.494 C.civ. astfel încât urmează ca în  baza disp.art.312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant D. N. împotriva sentinţei civile nr…/03.07.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în  dosarul nr….

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2013 la Tribuanlul Gorj.