Acte ale autorităţilor publice
Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 13.05.2013. Salarizare. Încadrarea în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale. Contravaloarea orelor suplimentare
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 22.05.2012 şi înregistrată sub nr. 4845/101/2012 reclamantul GNC a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Jandarmi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la plata drepturilor salariale pentru perioada mai 2009-15.09.2011, reprezentând spor de noapte în procent de 25%, spor pentru condiţii speciale de muncă, contravaloarea orelor suplimentare efectuate şi contravaloarea concediului neefectuat, sume indexate cu indicele de inflaţie până la data efectivă, precum şi la plata cheltuielile de judecată.
A motivat că a fost cadru militar la Inspectoratul de Jandarmi în perioada 01.05.2007-15.09.2011, iar în începând cu data de 15.06.2011 a fost pus la dispoziţia unităţii şi începând cu data de 15.09.2011 a fost trecut în rezervă ca urmare a reorganizării activităţii inspectoratului şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare.
A menţionat că în perioada în care a fost cadru militar activ programul de lucru se desfăşura în ture, respectiv 12 ore lucrate cu 24 ore libere, sau 24 ore lucrate cu 48 ore libere, modalitate de lucru care implică şi desfăşurarea activităţii pe timp de noapte., însă pârâtul nu a realizat o salarizare corespunzătoare a acestei activităţi, nefiindu-i acordat sporul de 25% prevăzut de lege.
De asemenea, în perioada în litigiu a efectuat ore suplimentare, ore care nu au fost compensate cu timp liber şi nici salarizate corespunzător.
A precizat că activitatea desfăşurată în perioada cât a fost cadru militar activ se încadrează în condiţiile de muncă speciale, conform Capitolului II, pct. 3 din Anexa nr. 2 la HG nr. 1294/2001, privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare în activitate, nefiindu-i acordat nici sporul pentru aceste condiţii speciale.
Mai mult pârâtul nu i-a plătit la trecerea în rezervă nici contravaloarea concediului neefectuat.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 85/1995 privind statutul cadrelor militare, HG nr. 1294/2001 şi Ordinul MAI nr. 1283/2002, Legea nr. 330/2009, Codul Muncii.
A depus la dosar în copie: adeverinţa nr. 1848878/11.10.2011 eliberată de Inspectoratul de Jandarmi, Ordinul Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi nr. 1870842/14.09.2011, răspunsul nr. 1894458/26.06.2012 emis de Inspectoratul de Jandarmi, fluturaşi de salarii.
În apărare pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A invocat excepţia prescripţiei solicitării pretinselor drepturi salariale, întrucât, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22.05.2012, motiv pentru care trebuiau solicitate pentru perioada 22.05.2009 şi până la data trecerii în rezervă, respectiv 14.09.2011 inclusiv.
A menţionat că anterior formulării cererii de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat pretinsele drepturi, însă la data de 29.05.2012 a notificat Inspectoratul de Jandarmi, înregistrată sub nr. 1894458, prin care solicită aceleaşi drepturi salariale.
A motivat că sporul de noapte în proporţie de 25% i-a fost acordat reclamantului pentru perioada mai 2009-iulie 2011, în funcţie de numărul de ore lucrate pentru fiecare lună, conform situaţiilor lunare întocmite de structura unde şi-a desfăşurat activitatea, iar pentru lunile august şi septembrie 2011, reclamantul nu a beneficiat de plata acestora, întrucât nu a desfăşurat activităţi pe timp de noapte.
În ceea ce priveşte neacordarea contravalorii pretinsului spor pentru condiţii speciale de muncă, arată că timpul efectiv desfăşurat în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale pentru care se acordă perioadă suplimentară 6 luni pentru fiecare an lucrat în asemenea condiţii este 3 ani 7 luni şi 28 zile, conform prevederilor HG nr. 1294/2011 şi OMAI nr. 283/2002, perioadă care se ia în calcul doar la stabilirea perioadei de vechime în muncă sau serviciu pentru stabilirea vârstei la care poate interveni pensionarea, funcţie de perioada de cotizare, aspecte evidenţiate în adeverinţa eliberată reclamantului şi depusă la dosarul cauzei. Astfel acest spor nu implică şi plata unor sume băneşti pentru timpul cât reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în asemenea condiţii.
A apreciat că reclamantului i-au fost acordate zilele libere corespunzătoare cuvenite pentru fiecare lună, conform prevederilor legale, iar când situaţia operativă a impus modificarea acestor zile libere ca urmare a desfăşurării unor activităţi care nu suportă amânare, zilele sau, după caz, orele pe care le-a desfăşurat din timpul liber ca urmare a participării la anumite activităţi i-au fost replanificate şi compensate cu timp liber corespunzător.
A considerat că în mod corect reclamantul a beneficiat doar de 25 zile de concediu de odihnă aferent anului 2011, întrucât şi-a desfăşurat activitatea în perioada 01.01.2011-15.09.2011, când a fost trecut în rezervă, întrucât potrivit prevederilor alin. 2 art. 145 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicat, durata efectivă a concediului de odihnă anual se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
La data de 20.08.2012 reclamantul a depus precizare de acţiune prin care solicită obligarea pârâtului pentru perioada 22.05.2009-15.09.2011 la plata drepturilor salariale reprezentând spor de noapte în procent de 25%, spor pentru condiţii speciale de muncă, contravaloare ore suplimentare efectuate şi neplătite şi contravaloare concediu neefectuat, actualizate cu indicele de inflaţie.
Pârâtul Inspectoratul de Jandarmi, a depus întâmpinare la precizare de acţiune, prin care completat întâmpinarea iniţială şi a arătat că urmare cererii formulate de reclamant şi înregistrată sub nr. 1894458/29.05.2012 structura de specialitate a constatat că acesta mai avea dreptul la circa 2 zile de concediu de odihnă aferente perioadei 01.09.2011-15.09.2011, astfel că prin statul de plată nr. 396/03.07.2012 reclamantului i s-au acordat drepturile băneşti aferente celor două zile de concediu de odihnă neefectuat.
A solicitat respingerea primelor capete de cerere ale acţiunii ca neîntemeiate, respectiv ca rămasă fără obiect pentru petit-ul de acţiune privind plata concediului de odihnă neefectuat.
A depus la dosar copia statului de plată nr. 396/03.07.2012, situaţia orelor lucrate în perioada 2007-2011.
La termenul de judecată din data de 08.10.2012 reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că pentru perioada solicitată a efectuat suplimentar, cu titlu de exemplu, un număr de 972 ore suplimentare, care nu i-au fost plătite şi pentru care nu a primit nici timp liber în compensare.
În cauză s-a solicitat şi s-a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, întocmită de expert BIC.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Reclamantul a fost cadru militar la Inspectoratul Judeţean în perioada 01.05.2007-15.09.2011, când a fost trecut în rezervă ca urmare a reorganizării prin reducerea unor funcţii din statul de organizare.
Prin cererea dedusă judecăţii în acest dosar , aşa cum a fost precizată la data de 20.08.2012, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pentru perioada 22.05.2009-15.09.2011, actualizate cu indicele de inflaţie constând în :
– spor de noapte în procent de 25%;
– spor pentru condiţii speciale de muncă;
– contravaloarea orelor suplimentare efectuate;
– contravaloare concediu de odihnă neefectuat.
Cererea reclamantului este întemeiată în parte , numai în ceea ce priveşte contravaloarea orelor suplimentare efectuate, pentru considerentele ce succed:
Sporul de noapte în procent de 25% este prevăzut pentru activitatea desfăşurată în timpul nopţii, iar reclamantului i-a fost acordat acest spor, în funcţie de numărul de ore lucrate în timpul nopţii, în perioada mai 2009-iulie 2011, conform situaţiilor lunare întocmite de structura unde şi-a desfăşurat activitatea. În perioada august-septembrie 2011 reclamantul nu a desfăşurat activitatea în timpul nopţii şi, în consecinţă, nu este îndreptăţit la plata sporului de noapte.
Cu privire la orele de noapte expertul, pe baza situaţiei prezentate de către IJJ Mehedinţi cu adresa nr.742/07.12.2012 , a ajuns la concluzia că orele de noapte au fost evidenţiate şi au fost plătite, cu mici diferenţe.
În ceea ce priveşte sporul pentru condiţii speciale de muncă se reţine că începând cu data de 01.05.2007 reclamantul a fost angajat cu gradul de plutonier şi funcţia de subofiţer operativ şi i s-a acordat gradaţia a II a, fiind încadrat permanent în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale, având în vedere HG nr.1294/2001 şi Ordinul MAI 283/2002.
Reclamantul a fost încadrat în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale timp de 3 ani, 7 luni şi 28 zile, perioadă pentru care se acordă perioadă suplimentară de 6 luni pentru fiecare an lucrat în asemenea condiţii conform HG nr.1294/2001 şi OMAI nr.283/2002.
Potrivit art.4 (1) din HG nr.1294/2001 încadrarea perioadei de muncă a cadrelor militare în activitate în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, prezintă importanţă în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
Aşadar perioada în care reclamantul a fost încadrat în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale se ia în calcul numai în vederea stabilirii drepturilor de pensie, însă nu implică plata unor drepturi băneşti suplimentare în perioada de timp în care s-a desfăşurat activitate în condiţii speciale.
Nici HG nr.1294/2001 şi nici legile de salarizare aplicabile în perioada 2009-2011, respectiv Legea nr.138/1999, Legea nr.329/2009, Legea nr.330/2009, Legea nr.118/2010, Legea nr.284/2010, Legea nr.285/2010 nu prevăd plata unui spor pentru cei încadraţi în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale.
Aşa fiind, capătul de cerere privind plata sporului pentru condiţii speciale de muncă va fi respins ca neîntemeiat.
Referitor la drepturile băneşti aferente concediului de odihnă neefectuat se reţine că în anul 2011 reclamantul a desfăşurat activitate în perioada 01.01.2011-15.09.2011 şi, în conformitate cu dispoziţiile art.1 alin.1 lit.b HG nr.442/1999, proporţional cu timpul lucrat în anul 2011, avea dreptul la 27 zile concediu de odihnă, iar nu la 38 zile , cât i s-ar fi cuvenit dacă ar fi desfăşurat activitate în perioada 01.01.2011- 31.12.2011.
Conform art.145 alin.2 din Legea nr.53/2003 durata efectivă a concediului de odihnă anual se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
În anul 2011 reclamantul a beneficiat de 25 zile concediu de odihnă (10 zile în luna ianuarie şi februarie 2011, 10 zile în luna mai şi iunie 2011 şi 5 zile în luna august 2011), iar cele 2 zile concediu de odihnă neefectuate au fost achitate la data de 03.07.2012 ( statul de plată nr.396) cu o retribuţie netă de 43 lei.
În anul 2009 şi anul 2010 reclamantul a beneficiat de câte 38 zile concediu de odihnă
Întrucât drepturile băneşti aferente concediului de odihnă pe anul 2011 au fost achitate integral, capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti aferente concediului de odihnă neefectuat va fi respins ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte contravaloarea orelor suplimentare prestate de reclamant se reţine că potrivit specificului structurii unde reclamantul şi-a desfăşurat activitatea , serviciul se efectuează în ture de 12 ore cu 24 ore libere, respectiv 12 ore cu 48 ore libere după tura de noapte.
Art.115 Codul muncii dispune că: „ pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore, cu condiţia ca durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore să fie urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore”, astfel încât în cadrul unei săptămâni să nu se depăşească 40 de ore de muncă .
Prin urmare, indiferent de faptul că angajatul lucrează 8 sau 12 ore, legiuitorul a stabilit că acesta se află în program normal de lucru, câtă vreme nu depăşeşte 40 de ore de muncă pe săptămână şi o medie de 168 – 176 de ore pe lună.
Raportat la numărul de ore lucrătoare din lună expertul a constatat că în fiecare lună există ore suplimentare lucrate , acestea nefiind compensate în bani sau cu timp liber corespunzător, aşa cum rezultă din statele de plată prezentate ( adresa nr.1973207/14.01.2013) şi graficele de lucru.
Întrucât reclamantul nu a beneficiat de ore libere în compensarea orelor suplimentare, în temeiul art.120 alin.1 Codul muncii reclamantul este îndreptăţit să fie remunerat pentru munca suplimentară prestată.
Fiindcă pârâtul nu a evidenţiat şi nici plătit vreo sumă pentru timpul suplimentar lucrat, expertul a determinat şi calculat ca diferenţă de plată suma de 1401 lei compusă din 1217 lei diferenţe nete rămase de plată şi suma de 184 lei inflaţie calculată până la data de 31.12 2012.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, acţiunea va fi admisă în parte şi pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 1401 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 22.05.2009 – 15.09.2011, actualizată cu indicele de inflaţie până la data de 31 decembrie 2012.
Conform art.274 C.pr.civ. pârâtul va fi obligat la cheltuieli de judecată către reclamant.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi.
